Secretul stopării agitaţiei mentale

Relaxarea fizică, psihică și mentală este o condiţie indispensabilă pentru realizarea în bune condiţii a meditațiilor. Există numeroase zone ale trupului asupra cărora avem o foarte slabă priză de conștiință. Una dintre cele mai delicate și complexe din acest punct de vedere este zona gâtului. Vă prezentăm în continuare un exerciţiu de relaxare a glotei, ce vă poate ajuta să obțineți rezultate notabil mai bune în execuţia tehnicilor de Hatha Yoga, precum și în meditație.

Toate contracțiile inconştiente, şi în consecinţă necontrolate, care apar la nivelul trupului, o mare parte dintre ele constituind aşa-numitele ticuri, prezintă un mare inconvenient: antrenează o pierdere permanentă de vitalitate şi energie nervoasă. În plus, aceste zone contractate au tendinţa de a se extinde către grupele musculare alăturate, întocmai cum o pată de ulei ce pluteşte pe apă se extinde treptat.

Partea interioară a gâtului şi glota se numără printre zonele cele mai afectate de contracții musculare inconştiente. În general, chiar şi atunci când considerăm că suntem relaxaţi, rămânem de fapt mai mult sau mai puțin contractați la nivelul glotei şi al laringelui. De aceea, este indicat pentru oricine, în orice circumstanță, dar în special înainte de a practica exerciții yoghine de respirație (PRANAYAMA) sau meditații (DHYANA), să destindă profund această zonă.

O tehnică simplă cu efecte remarcabile

Relaxarea glotei este tot atât de utilă pe cât este de uşor de executat. Imaginați-vă mai întâi că plămânii dumneavoastră sunt „suspendați” de arborele bronşic. Vizualizați zona gâtului posterioară traheei. Relaxaţi această zonă și veți avea senzația clară că „tubul” a coborât cu unu-doi centimetri în torace, ca şi cum greutatea plămânilor l-ar fi tras în jos (ceea ce de altfel se şi petrece). Relaxaţi în continuare întregul gât, atât la exterior, cât şi în interior, ceafa şi ulterior limba. Apoi, dirijați-vă atenția asupra suflului respirator şi percepeți cum aerul alunecă acum liber în jos când inspirați și cum iese liber când expirați.

Dacă veți aborda imediat după aceea exerciții de respirație yoghină, veți resimți o uşurinţă mult mai mare în curgerea aerului, comparativ cu starea pe care o resimțeați cu alte ocazii, când încă nu cunoşteați această tehnică simplă. Diferența de impresie se datorează eliminării contracțiilor inconştiente care blocau parțial această zonă.

Încă un amănunt important. Este foarte folositor să relaxaţi şi corzile vocale. Pentru aceasta, cea mai simplă modalitate este să schițați un căscat. Veți avea impresia că întregul gât se lărgeşte, că devine un tunel mult mai mare prin care aerul intră şi iese liber.

Hoții de energie nervoasă

Relaxarea glotei are repercusiuni benefice excepţionale şi asupra modului de a funcţiona al mentalului, fiind utilă în special pentru a reduce la tăcere „papagalul interior” (verbalizarea excesivă a minţii). Atunci când suntem singuri, în natură de exemplu, si ne lăsăm impregnați de inefabilul spectacol pe care ea ni-l oferă, ne „trezim” adesea că vorbim în gând, purtăm un mic dialog interior!

Cercetări recente au demonstrat că, inclusiv în momentele când nu pronunțăm efectiv niciun cuvânt (audibil), întregul nostru aparat vocal se pune în vibrație si schițează diverse poziții, ca atunci când vorbim cu adevărat. Dată fiind complexitatea acestor mişcări, dialogul interior constituie o considerabilă pierdere de energie vitală și nervoasă. Este deci perfect justificată MAUNA – păstrarea tăcerii – pe care yoghinii o așază la loc de cinste printre practicile considerate excepționale, pentru disciplinarea mentalului.

Dar, tăcerea pur exterioară nu este suficientă pentru a atinge niveluri profunde în meditație. Conversaţia mentală constituie un redutabil obstacol când se abordează practici Yoga la acest nivel. Pasul următor este acela de a fi capabili să păstrăm şi tăcerea interioară…
Veți constata că, dacă glota este perfect relaxată, ca şi coardele vocale, limba, maxilarul inferior și buzele, tendinţa de a vorbi interior diminuează mult.

Încă un mic secret! Dacă se plasează limba, mai precis vârful ei, la baza gingiei maxilarului superior, chiar şi neutralizarea nevoii de verbalizare mentală va fi mult ușurată.

Această relaxare, menținută timp de câteva minute, acompaniată de o respirație lentă şi uşoară, induce o senzație de calm şi de seninătate. Este foarte folositor ca această practică să preceadă toate exercițiile yoga de respirație (PRANAYAMA), concentrare (DHARANA) şi meditație (DHYANA), dar este binevenit și poate fi realizată în aproape orice moment al zilei. Ori de câte ori aveți un aşa-zis timp mort, beneficiați de el practicând acest exerciţiu şi veți obține rezultate excelente în detensionarea trupului, a emoțiilor şi a minții, iar aceasta vă va îmbunătăți notabil performanțele, în orice domeniu în care veți dori să vă manifestați benefic.

Recomandări în practica lui UJJAYI pentru avansaţi

Exercițiul prezentat anterior ar putea părea la prima vedere în contradicţie cu etapele realizării propriu-zise a lui UJJAYI PRANAYAMA care, aşa cum se consemnează în scrierile tradiţionale clasice, includ contractarea glotei. În tehnica de UJJAYI se recomandă să se respire cu glota parţial închisă.

Și totuși, chiar şi înainte de UJJAYI este foarte util să se practice relaxarea controlată a glotei. Contracția parțială, dar perfect controlată a glotei din UJJAYI nu este cazul să fie confundată cu o contracție necontrolată, aşa cum se manifestă în cazul ticurilor. Reamintim, de asemenea, că în UJJAYI frânarea respirației este necesar să fie făcută astfel încât aerul să nu se frece de corzile vocale; micul zgomot care se aude interior, şi chiar exterior, în timpul practicii lui UJJAYI este produs numai de frecarea aerului la nivelul glotei.

În plus, relaxarea glotei, a limbii şi a maxilarelor contribuie la ameliorarea calității vocii, care devine melodioasă şi armonioasă. Vă urăm succes în practicarea acestui exercițiu pe cât de simplu, pe atât de atractiv!

UJJAYI (victoriosul) este una dintre cele 8 tehnici principale de control al respirației (PRANAYAMA) cunoscute în Hatha Yoga.

În Gheranda-Samhita este descrisă în modul următor: cu gura închisă se inspiră pe amândouă nările şi simultan se contractă gâtul (JALANDHARA BANDHA). Trecerea aerului prin zona gâtului produce un zumzet caracteristic acestei tehnici. Expiraţia se realizează cu gura deschisă menţinând sunetul care apare. Textul menționează un mare număr de efecte curative ale acestui exerciţiu, cele mai multe legate de sistemul respirator, dar se consideră că acesta stimulează, de asemenea, şi focul digestiv (JATHARA AGNI).

Citiți și:

DHARANA disciplinează mintea 
Mauna – un izvor de linişte şi energie 

yogaesoteric
10 septembrie 2019