Serghei Karaganov: Ruperea spinării Europei. Care ar fi indicat să fie politica Rusiei față de Occident

Redăm mai joi un comentariu al politologului rus Serghei Karaganov, un promotor influent al unei linii dure în politica externă a Rusiei. Acesta a adus argumente pentru o politică nucleară mai fermă şi face presiuni în acest sens asupra preşedintelui Vladimir Putin. Fost consilier prezidenţial atât al lui Boris Elţin, cât şi al lui Vladimir Putin, Serghei Karaganov este preşedinte de onoare al influentului think tank din Moscova, Consiliul pentru Politică Externă şi de Apărare.

Alegerea lui Trump a pus temporar pe pauză dezvoltarea politicii noastre față de Occident, inclusiv războiul în curs din Ucraina. Nu am reacționat prea puternic (pe bună dreptate) la provocările de ariergardă ale oamenilor lui Biden, dar luptătorii noștri și-au continuat operațiunile ofensive și măcinarea forțelor mercenare occidentale din Ucraina.

Acum, din toate părțile se vorbește despre posibilitatea unui compromis, despre contururile acestuia. Și noi, cel puțin în mass-media, am început să discutăm astfel de opțiuni.

Împreună cu colegii mei, pregătim acum un studiu pe scară largă și o analiză situațională dedicată elaborării de recomandări privind politica rusă în direcția vestică. Nu voi prezice rezultatele discuției, ci doar voi împărtăși câteva gânduri preliminare. Ele pot fi utile în timp ce raportul este în curs de redactare și sunt menite să pregătească terenul pentru o discuție mai amplă.

Administrația Trump nu are niciun motiv serios în acest moment să negocieze cu noi în condițiile pe care le-am stabilit. Războiul este favorabil din punct de vedere economic pentru SUA, deoarece îi permite să-și jefuiască aliații cu o vigoare redobândită, să-și reînnoiască complexul militar-industrial și să-și impună interesele economice prin sancțiuni sistemice asupra a zeci de țări din întreaga lume. Și, bineînțeles, să continue să provoace daune Rusiei așteptând să o epuizeze și – în varianta optimă pentru SUA – să o prăbușească sau să o scoată din joc ca pivot militar-strategic al majorității mondiale în ascensiune și eliberatoare, un puternic pilon strategic al principalului concurent – China. Deși acest război este inutil și chiar puțin dăunător din punctul de vedere principal al politicii interne a lui Trump, balanța de interese este mai degrabă în favoarea continuării sale.

Mă voi pune în locul lui Trump – un naționalist american cu elemente de mesianism tradițional, dar fără anvergura globalist-liberală din ultimele trei-patru decenii și implicarea lui Biden în schemele de corupție ucrainene. Doar trei aspecte îl pot mișca pe acest Trump convențional către acorduri care să ne convină. Primul este amenințarea Afganistan-2, înfrângerea completă cu fuga rușinoasă a regimului de la Kiev și eșecul demonstrativ al Occidentului condus de America. Al doilea este ieșirea Rusiei din alianța sa de facto cu China. Iar al treilea este amenințarea cu extinderea ostilităților pe teritoriul SUA și în posesiunile vitale ale SUA, care ar fi însoțite de moartea în masă a americanilor (inclusiv distrugerea bazelor militare).

O înfrângere completă este necesară, dar fără o utilizare mult mai activă a factorului de descurajare nucleară, aceasta va fi extrem de costisitoare – dacă nu chiar prohibitivă –, necesitând moartea a mii și mii de alți cei mai buni fii ai patriei noastre. Predarea Chinei este absurd de contraproductivă pentru noi. Dacă trumpiștii din primul mandat au încercat să ne convingă să facem aceasta, acum par să realizeze că Rusia nu va fi de acord cu așa ceva. Mai multe despre factorul nuclear mai târziu.

Pentru elitele europene actuale, euro-integratorii, războiul este urgent necesar. Nu numai din cauza speranței de a submina rivalul geopolitic tradițional, de a se răzbuna pentru înfrângerile din ultimele trei secole, ci și din cauza rusofobiei. Aceste elite și eurobirocrația lor eșuează în aproape toate direcțiile. Europroiectul se destramă pe la cusături.

Utilizarea Rusiei ca bau-bau, iar acum ca inamic real, care durează de mai bine de un deceniu, este principalul instrument de legitimare a proiectului lor și de menținere la putere a elitelor europene. În plus, „parazitismul strategic” – lipsa fricii de război – a răsărit în Europa mult mai puternic decât în Statele Unite. Europenii nu numai că nu vor să se gândească la ceea ce ar putea însemna pentru ei, dar nici nu mai știu cum să se gândească la asta. Încă din perioada sovietică și pe baza experienței de a lucra cu de Gaulle, Mitterrand, Brandt, Schroeder și alții asemenea, am fost obișnuiți să ne gândim la americani ca la principalii instigatori ai confruntării și militarizării politicii în Occident. Aceasta nu este chiar adevărat, iar acum nu este deloc adevărat. Churchill a fost cel care a târât SUA în Războiul Rece atunci când i s-a părut favorabil. Strategii europeni (încă existau atunci), nu americanii, au fost cei care au inițiat criza rachetelor din anii 1970. Exemplele pot fi enumerate pentru mult timp. Acum, elitele europene sunt principalii sponsori ai juntei de la Kiev. Acestea, uitând că predecesorii lor au fost cei care au declanșat două războaie mondiale, împing Europa și lumea spre al treilea război mondial. În timp ce trimit carne de tun ucraineană la măcel, ei pregătesc noi est-europeni din mai multe state balcanice, din România și Polonia. Au început să desfășoare baze mobile unde antrenează contingente de potențiali Landsknechts (mercenari germani care au format cea mai mare parte a armatei imperiale a Sfântului Imperiu Roman de la sfârșitul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea – n.r.). Ei vor încerca să continue războiul nu numai până la „ultimul ucrainean”, ci în curând până la „ultimul est-european”.

Propaganda antirusească a NATO și a Bruxelles-ului o depășește deja pe cea a lui Hitler. Chiar și legăturile umane personale cu Rusia sunt rupte sistematic. Cei care sunt în favoarea unor relații normale sunt alungați de la locurile lor de muncă. O ideologie liberală totalitară este impusă. Chiar și pretențiile de democrație sunt uitate, deși încă se mai vorbește despre asta. Cel mai recent exemplu este anularea rezultatelor alegerilor prezidențiale din România, câștigate de un candidat neagreat de Bruxelles.

Elitele europene nu numai că își pregătesc în mod clar populațiile și țările pentru război. Sunt numite chiar date aproximative când ar putea fi pregătite să îl declanșeze.

Cum să îi oprim pe nebuni? Cum să oprim alunecarea spre al treilea război mondial, cel puțin în Europa? Putem ajunge la o încetare a războiului?

Discuțiile despre compromisuri și armistiții gravitează în jurul unei înghețări pe linia confruntării actuale. Aceasta va permite reînarmarea rămășițelor forțelor armate ucrainene și, completându-le cu contingente din alte țări, să înceapă o nouă rundă de ostilități. Vom fi nevoiți să luptăm din nou. Și de pe poziții politice mai puțin favorabile. Va fi posibil și necesar să prezentăm un astfel de compromis drept o victorie. Dar nu va fi o victorie, ci, pentru a o spune direct, va fi o victorie a Occidentului. Acesta este modul în care va fi perceput în întreaga lume. Și, în multe privințe, și în țara noastră.

Nu voi enumera toate instrumentele pentru a evita un astfel de scenariu. Le voi numi doar pe cele mai importante. În primul rând, este necesar să ne spunem în sfârșit nouă înșine, lumii și adversarilor noștri ceea ce este evident. Europa este sursa tuturor nenorocirilor majore ale omenirii, două războaie mondiale, genociduri, ideologii antiumane, colonialism, rasism, nazism și lista continuă. Metafora unui celebru oficial european despre Europa, „grădina înfloritoare”, sună mult mai realist dacă o numim un câmp năpădit de buruieni grase, care înfloresc pe humusul a sute de milioane de oameni uciși, jefuiți, înrobiți. Iar în jurul său se înalță o grădină a ruinelor civilizațiilor și popoarelor suprimate și jefuite. Europa se cuvine să fie numită așa cum merită pentru ca amenințarea de a folosi arme nucleare împotriva ei să fie mai convingătoare și mai justificată.

În al doilea rând, pentru a afirma un alt adevăr evident – orice război între Rusia și NATO/UE va deveni în mod inevitabil nuclear sau va escalada la nivel nuclear dacă Occidentul va continua să ducă un război împotriva noastră în Ucraina. Această observație este necesară, printre altele, pentru a limita cursa înarmărilor în curs de desfășurare. Este inutil să stochezi arsenale uriașe de arme convenționale dacă armatele echipate cu acestea și chiar țările care au trimis respectivele armate vor fi în mod inevitabil măturate de o tornadă nucleară.

În al treilea rând, este necesar să mai avansăm câteva luni, măcinând inamicul. Dar cu cât mai repede, cu atât mai bine, este necesar să declarăm că răbdarea noastră, disponibilitatea de a ne sacrifica are o limită și în curând vom declara prețul – pentru fiecare soldat rus ucis vor muri o mie de europeni, dacă nu încetează să le mai facă pe plac conducătorilor lor, purtând război împotriva Rusiei. Este necesar să le spunem clar europenilor: elitele voastre vor face din voi următoarea porție de carne de tun, iar noi nu vom putea proteja populația civilă a Europei, așa cum urmărim să facem în Ucraina, în cazul în care războiul devine nuclear. Vom avertiza cu privire la lovituri, așa cum a promis Vladimir Putin, dar armele nucleare sunt chiar mai puțin selective decât armele convenționale. Desigur, în același timp, elitele europene este necesar să fie confruntate cu faptul că ele și locurile lor de reședință vor fi primele ținte ale represaliilor nucleare. Nu va fi posibil să stea deoparte.

Iar americanilor ar fi cazul să li se spună pur și simplu că, dacă vor continua să arunce lemne în cuptorul conflictului ucrainean, vom trece Rubiconul nuclear în câțiva pași, îi vom lovi pe aliații lor, iar dacă va exista un răspuns non-nuclear, așa cum au amenințat, va urma un atac nuclear asupra bazelor lor din Europa și din întreaga lume. Dacă îndrăznesc să răspundă cu arme nucleare, vor primi un atac nuclear pe propriul lor teritoriu.

În al patrulea rând, continuarea consolidării noastre militare este necesară într-o lume ultra-turbulentă și plină de crize. Dar, în același timp, este necesar nu numai să modificăm doctrina nucleară, ceea ce, slavă Domnului, a început deja, ci și să reluăm, dacă americanii și lacheii lor nu sunt dispuși să negocieze, o mișcare decisivă pe scara escaladării nucleare, pentru a crește eficiența forțelor noastre de descurajare și de ripostă nucleară. „Nutshell” este o armă magnifică, dar nu este un substitut pentru armele nucleare, ci doar o altă treaptă eficientă pe scara escaladării.

În al cincilea rând, este necesar să transmitem Statelor Unite, prin diverse canale, că nu dorim să le umilim și că suntem pregătiți să contribuim la asigurarea ieșirii lor demne din dezastrul ucrainean, în care americanii au fost târâți de liberal-globaliști și europeni.

Dar, cel mai important, este necesar să realizăm că nu putem și nu avem dreptul să dăm dovadă de indecizie în fața țării noastre, a poporului nostru și a umanității. În joc este nu numai soarta Rusiei, ci și soarta civilizației umane în forma sa actuală.

Dacă și când americanii se vor retrage, Ucraina va fi învinsă destul de repede. Estul și sudul ei vor cădea în mâinile Rusiei. Va fi necesar să se formeze un stat demilitarizat, neutru, cu o zonă de interdicție aeriană deasupra sa, în centrul și vestul Ucrainei actuale, unde să poată merge oricine nu dorește să trăiască în Rusia și să se supună legilor noastre. Va fi încheiat un armistițiu.

Iar după armistițiu, va fi necesar să se lucreze la o soluție comună a problemelor cu care se confruntă omenirea cu prietenii din Majoritatea Mondială. Și chiar cu americanii, dacă aceștia își vor reveni. În același timp, este urgent necesar să îndepărtăm pentru o vreme Europa de la rezolvarea problemelor lumii. Ea devine din nou principala amenințare la adresa sa și a lumii.

Pacea pe subcontinent poate fi instaurată doar atunci când coloana vertebrală a Europei va fi din nou ruptă, așa cum s-a petrecut odată cu victoriile noastre asupra lui Napoleon și Hitler, și când va avea loc o schimbare de generație în cadrul elitelor actuale. Și chiar și atunci, nu într-un context european îngust – acesta ține deja de domeniul trecutului – ci într-un context euro-asiatic.

Citiți și:
Modificările de paradigmă geopolitică și confruntarea cu psihopații
O decizie dificilă ‒ Utilizarea armelor nucleare

 

yogaesoteric
11 februarie 2025