Sfântul Filip „ardea” în iubirea de Dumnezeu

Inima este totodată sediul tradiţional al pasiunii şi al iubirii şi am putea spune ca acest foc misterios avea o origine subtil energetica ce se manifesta prin aceasta reacţie psihosomatica. Sfântul emana atunci cu o forţa copleşitoare ceea ce el credea ca traieşte: o iubire uriaşa, arzatoare. Aceasta ar putea fi o prima ipoteza. O alta ipoteza ar putea fi şi aceea ca sfântul se gândea atunci cu o mare putere la suferinţele lui Iisus Cristos.

Mult mai interesant este însa cazul zonei gâtului. Acesta nu este simbolul nici unui sentiment particular şi nu joaca nici un rol semnificativ în Mântuire, care era un subiect frecvent al meditaţiilor Sfântului Filip. Dar în gât noi ştim ca este localizata glanda tiroida (aflata în strânsa legatura cu centrul secret de forţa Vishuddha Chakra), care dirijeaza metabolismul bazal. Totuşi, ce înseamna în acest caz hipertermia, accelerarea pulsului (tahicardia) şi a respiraţiei? Profesorul Harald Okkels afirma despre glanda tiroida: „Un exces de tiroxina (hormonul secretat de glanda tiroida) accelereaza toate procesele fiziologice. Simptomele principale care apar atunci sunt accelerarea metabolismului bazal, palpitaţii şi hiperexcitabilitatea sistemului nervos”.

În anumite cazuri de hipertiroidie, creşterea metabolismului poate ajunge pâna la 50 – 80 %. Subiectul slabeşte rapid. În forme foarte severe de hipertiroidie (maladia Basedow) se observa chiar exoftalmia ochilor, care devin foarte fierbinţi. Ori, chiar Parintele Bacci ne povesteşte mai departe ca „uneori, oficiind slujba, dupa liturghie sau în alte exerciţii spirituale, din ochii sfântului Filip, ca şi de pe faţa sa emanau cu o intensitate uluitoare scântei stralucitoare ca şi cum ar fi fost de foc”. Cu alte cuvinte, iata ca şi aici  simptomele de ochi arzatori sunt descrise în completarea celorlalte fenomene referitoare la hipertermie şi la caldura gâtului.

Totuşi,  în cazul acestui sfânt maladia Basedow  nu poate explica tot… Începând din anul 1544 simptomele manifestate de acest mistic au devenit paroxistice. În starile copleşitoare de extaz divin pe care le traia, adeseori sfântul nu putea sta în picioare. El se lungea atunci la sol şi, ca şi cum ar fi vrut sa se racoreasca, îşi dezgolea pieptul pentru a se racori de flacara interioara tainica care îl ardea. Mai mult decât atât, el tremura uneori convulsiv şi avea palpitaţii intense.

Aceste ultime doua simptome sunt, de asemenea, menţionate de Okkles în studiul sau asupra tiroidei. Dar – şi sa nu pierdem din vedere ca aceasta observaţie este fundamentala – maladia Basedow evolueaza în mod rapid şi irevocabil catre moarte. Sfântul Filip a început sa manifeste aceste simptome în 1544. Atunci el avea 33 de ani şi a murit în anul 1595, la vârsta de 80 de ani, dupa o activitate foarte intensa şi debordanta.
 

yogaesoteric

Also available in: Français