Simbolurile evoluţiei omenirii

Zodiacul este reprezentarea simbolică a dezvoltării noastre trecute, prezente şi viitoare. El marchează naşterea şi moartea raselor, naţiunilor şi religiilor.

Zodiile şi planetele sunt ca o carte în care putem citi întreaga istorie a omenirii din timpurile cele mai vechi. Ele sunt totodată o cheie pentru ceea ce ne rezervă viitorul.

Omul a străbătut în dezvoltarea sa numeroase etape, în strânsă legătură cu evoluţia planetei Pământ. În prima fază, numită „Vechiul Saturn”, a fost creat germenele trupului omului. Omul a fost modelat de Ierarhiile Divine primind succesiv toate „învelişurile” necesare dezvoltării sâmburelui spiritual (a scânteii dumnezeieşti).

Pământul conţine mai multe epoci:
1. Epoca Polară
2. Epoca Hiperboreeană
3. Epoca Lemuriană
4 .Epoca Atlanteeană
5. Epoca Actuală

Finalul Epocii Atlanteene şi începutul Perioadei Actuale este indicat de poziţia punctului vernal în constelaţia Racului. Aceasta se petrecea cu aproape 8.000 de ani în urmă. În Epoca Actuală, punctul vernal a străbătut Racul, Gemenii, Taurul, Berbecul, rămânând timp de 2.160 de ani în fiecare.

În prezent el este poziţionat în Peşti. Epoca Actuală este formată din şapte perioade descrise în Apocalipsa lui Ioan după cum urmează:
1. Efes (India) 7.277 î.e.n. – 5.067 î.e.n.
2. Smirna (Persia) 5.067 î.e.n. – 2.907 î.e.n.
3. Pergam (Egipt) 2.907 î.e.n. – 747 î.e.n.
4. Tyatira (Grecia şi Roma 747 î.e.n. – 1.413 e.n.)
5. Sardes (perioada actuală 1.413 e.n. – 3.573 e.n.)
6. Philadelphia 3.573 e.n. – 5.733 e.n.
7. Laodiceea 5.733 e.n. – 7.893 e.n.

Analiza zodiacului sub dublul său aspect, ezoteric şi evolutiv, se face prin studierea celor şase perechi de semne opuse. Debutul se face cu perechea Capricorn – Rac deoarece acestea sunt punctele în care Soarele atinge cea mai înaltă, respectiv cea mai joasă declinaţie.

În vestitul zodiac al templului Denderah, Racul nu este reprezentat sub forma unui crab, ca în zilele noastre, ci ca un cărăbuş – emblema sufletului.

Racul este poarta vieţii, prin care spiritele trec în momentul reîncarnării. El este guvernat de Lună, planeta fecundităţii. Semnul opus, Capricornul, este guvernat de Saturn, planeta morţii şi a limitării, descris simbolic ca „secerătorul care ţine într-o mână coasa şi în cealaltă o clepsidră”. Aceste două zodii opuse marchează cele două momente critice în evoluţia unei persoane: naşterea şi moartea.

Racul şi Capricornul desemnează punctul cel mai înalt al ascensiunii Soarelui în emisfera boreală şi punctul cel mai jos al coborârii Soarelui în cea australă. Când Soarele este în sfera Racului şi a zodiilor sale aliate, fecundaţia şi creşterea sunt în toată puterea lor, iar când Soarele este în Capricorn, natura este în repaus, este iarnă.

1. Epoca Atlantă

Primele trei perechi de semne zodiacale (Rac – Capricorn, Gemeni – Săgetător, Taur – Scorpion) reflectă istoria evoluţiei şi religiei omeneşti în cele trei perioade ale Epocii Atlante. În cele trei perechi de semne următoare, Berbec – Balanţă, Peşti – Fecioară, Vărsător – Leu, găsim dezvoltarea omului în timpul Epocii Ariene. Nu este adecvat totuşi să credem că Epoca Atlantă a dăinuit în timpul precesiei solare prin Rac, Gemeni şi Taur, adică o perioadă de şase mii şi câteva sute de ani. Există spirale înăuntrul altor spirale, iar perioadele sunt mult mai lungi. Pe măsură ce înaintăm, spiralele se fac mai mici şi timpul în care se poate produce o anumită dezvoltare este mai scurt. Putem însă descrie specificul perioadei respective studiind trecerea punctului vernal prin aceste zodii şi interpretând această relaţie.

Rac – Capricorn

Precesia punctului vernal prin Rac marchează prima perioadă a Epocii Atlante, care a fost în mod esenţial umedă din pricina ceţii care acoperea întregul pământ. Racul era reprezentat odinioară printr-un cărăbuş, simbol al sufletului, căci atunci omenirea era mai mult suflet decât trup. Luna, planetă a fecundităţii, favorizează această perioadă de germinare, când omenirea începea să-şi exercite funcţiile creatoare pentru a răspunde dorinţelor trezite în ea.

Astfel şi-a deschis omenirea porţile vieţii fizice prin Rac pentru a se rătăci apoi în sfera pământească. Capricornul, semn opus Racului, ilustrează idealul caprei care escaladează munţii: aşa cum omul era chemat să părăsească regiunile joase ale Atlantidei ca să se ridice deasupra ceţii.

Gemeni – Săgetător

Starea noastră în timpul celei de-a doua treimi a Epocii Atlante, este indicată de trecerea punctului vernal prin Gemeni, reprezentând copilăria omenirii. În timpul acestui eveniment are loc separarea sufletelor, prin mijlocirea vălului cărnii pe care o numim trup.

Atmosfera se limpezise deja considerabil şi facultăţile spirituale se concentrau din ce în ce mai mult în trup. Cu iluzia sinelui personal limitat (ego-ul) s-a născut ideea de Eu şi Tu, de al meu şi de al tău, iar interesele personale au început să se lovească între ele. Astfel a devenit posibilă o tragedie ca cea a lui Cain şi Abel.

Idealul epocii este reprezentat de centaurul ceresc, Săgetătorul înarmat cu arc. Aceste două perechi de semne opuse, Rac – Capricorn şi Gemeni – Săgetător, pot fi considerate ca hieroglife ale unei dezvoltări împlinite în anii siderali ai unui trecut îndepărtat, deşi nu mai puţin important pentru noi.

Taur – Scorpion

În timpul celei de-a treia perioade a Atlantidei, dezvoltându-se egoismul într-un grad mai mare ca oricând, viziunea spirituală se pierduse la majoritatea oamenilor care trăiau întru totul pe baza valorilor materiale şi se mândreau cu bunurile lor pământeşti. Taurul era adorat de ei ca o emblemă a forţei necesare pentru a cuceri lumea materială. El era, într-adevăr, de un ajutor nepreţuit din cauza forţei sale grozave. El a rămas până astăzi o ilustrare tipică despre felul cum acest animal furniza din abundenţă hrana necesară, iar laptele vacii era de asemenea un element important în alimentaţie. Posesia marilor cirezi era deci dorită cu ardoare în acele timpuri. Cultul Taurului a existat în timpul precesiei Soarelui prin această zodie.

2. Epoca Ariană

Vechile scrieri sunt pline de aluzii la cele trei perechi de semne opuse, Berbec – Balanţă, Peşti – Fecioară, Vărsător – Leu. Aceste trei perechi sunt emblema dezvoltării întregii epoci Ariene. În timpul primei treimi a acestei epoci, Soarele a trecut prin Berbec. A doua treime a găsit Soarele în Peşti. În timpul celei de-a treia, el va trece prin Vărsător.

Când Soarele a intrat în semnul Mielului, Berbec (Aries), religiile ariene au fost inaugurate. Religia Mielului va domina Marele An Sideral următor, în care Soarele prin precesie va trece prin cele 12 semne ale zodiacului, aşa cum a dominat religia Taurului în anul ceresc precedent, cât timp Soarele a parcurs prin precesie, Taurul.
[…]

Atlantida era lăcaşul Taurului şi când Soarele a părăsit acest semn a fost inaugurată religia Mielului. Cultul Taurului a fost suprimat, iar când câţiva din rasa pionierilor, eliberaţi de vechea lege a atlanţilor prin sângele Mielului, s-au lepădat şi au adorat „Viţelul de Aur” al Epocii Taurului, ei au acţionat împotriva legii progresului fiind declaraţi „idolatri” şi pedepsiţi.

Pentru cine nu posedă cheia astrologică, Biblia poate fi considerată cu adevărat o carte închisă, dar cu această cheie, adevărul este uşor de aflat. În Vechiul Testament se face aluzie la două categorii de animale: oile şi caprele, singurele care erau jertfite (erau îngăduite şi turturelele ca o concesie făcută sărăciei). Boii aparţineau Epocii Taurului. Toate marile personaje ale Legii Vechi erau păstori (aryens) şi Iisus s-a vestit El Însuşi ca Bunul Păstor. În Noul Testament apare un alt animal, Peştele, care joacă un rol predominant şi însuşi apostolii fură numiţi „Pescari de oameni”, căci atunci Soarele, prin precesie, era aproape de vârful zodiei Peştilor.

Iisus a vorbit despre vremea când va veni Fiul Omului, simbol al Epocii Vărsătorului. Observăm că drumul nostru evolutiv se află înfăţişat în aluziile secrete astrologice ale Bibliei.

Iisus explica cu ajutorul parabolelor, însă discipolilor săi le explica misterele Împărăţiei lui Dumnezeu. Pavel dădea hrană spirituală celor tari, însă laptele doctrinei îl da mulţimii. Aceasta a dus la apariţia a două direcţii religioase: una exoterică (destinată celor mulţi) şi una ezoterică (pentru iniţiaţi). Cele mai multe dintre cărţile biblice sunt accesibile tuturor, dar există şi fragmente care prezintă informaţii secrete, iniţiatice. Dintre acestea amintim Apocalipsa lui Ioan, un veritabil manual de iniţiere în tainele creştinismului ezoteric.

Luând semnul Taurului pentru a simboliza cultul acestui animal, aşa cum se practica în acea vreme în Egipt, în Persia şi alte ţări, observăm că semnul opus, Scorpionul, paznicul Vechilor Mistere ale atlanţilor, simbolizează doctrina ezoterică a sacerdoţiului. Semnul Scorpionului este reprezentat în zodiac printr-un scorpion sau şarpe şi atragem atenţia în special asupra faptului că scorpionul are acul de coadă, în timp ce şarpele îşi are veninul în dinţi. Cercetând cuvântul „şarpe” în Biblie aflăm că sunt cam 7 cuvinte care au fost traduse astfel şi că unul din ele, împrumutat de la egipteni, este „naja”. Se găseşte acest cuvânt pe tabelele templelor vechi ale Egiptului, când Osiri, Zeul-Soare este salutat în clipa în care răsare Mărul Primordial. Atunci el era încununat de slavă şi purta emblema înţelepciunii cosmice, pe Ureus Naja, figurat printr-o parte a corpului şarpelui făcând cu capul o ieşitură dintr-un punct al frunţii aşezat chiar deasupra nasului. Iisus făcea deci aluzie la vechii iniţiaţi când spunea: „Fiţi înţelepţi precum şarpele”.

În vechiul Egipt, regele purta o coroană împodobită cu un şarpe dublu, „hrens” sau „naja”. Aceasta simbolizează faptul că el îndeplinea două însărcinări, de rege şi de mare preot, în virtutea înţelepciunii sale divine. În India păzitorii învăţămintelor doctrinei Misterelor erau numiţi nagas sau şerpi. În scrierile mitologiei nordice, Siegfried, căutătorul adevărului, ucide şarpele, gustă din sângele său şi dobândeşte înţelepciunea.

Nu este nevoie să căutăm în afara religiei noastre faptul că şarpele este simbolul înţelepciunii, Căci Iisus însuşi a spus: „Fiţi înţelepţi ca şarpele”. Desigur, şarpele nu-i atât de perspicace ca să îndeplinească semnificaţia literară a acestui aforism, însă când înţelegem că energia creatoare urcă în lungul şirei spinării, face să vibreze corpul pituitar şi glanda pineală, punând Eu-l în comuniune cu lumile nevăzute, deschizând un sens tainic, aluzia este cu desăvârşire limpede. Există o fază a dezvoltării spirituale, simbolizată în timpurile vechi prin Ureus sau şarpele aşezat la ombilic pentru a arăta că facultăţile spirituale latente ale plexului solar au fost dezvoltate.

Cuvântul egiptean care arată pe acest „Ureus” sau şarpe este „naja”. El a fost împrumutat de israeliţi, care au exprimat facultatea inferioară a mediumnităţii adăugându-i sufixul „oth”: „naioth”, în timp ce aceia care erau în stare să acceseze în mod conştient lumile spirituale erau numiţi „naim”, –im – fiind terminaţia masculină, plural. În capitolul 19 al Cărţii lui Samuel găsim un incident de natură mediumnică. David, temându-se de Saul, s-a dus la Samuel care era „naioth”. După traducătorii Bibliei, Naioth este presupus ca un loc şi este posibil să fi existat un sat cu asemenea nume, în care locuitorii erau naiothi sau mediumi. În capitolul citat ei sunt numiţi profeţi, deoarece când intra cineva, ei începeau să profetizeze sau să vorbească prin sugestie. Însuşi Saul, când a venit să pună mâna pe David şi să-l omoare a fost influenţat de spirite şi a început să profetizeze. În Noul Testament este spus că Iisus s-a dus în oraşul Nain, unde a înviat fiul unei văduve. În versiunea latină acest oraş era numit „Naim”. Aceste trei denumiri: „Naim”, „Naioth” şi „Endor” aparţin aceluiaşi loc, aproape de muntele Tabor. Aici se presupune că a trăit Pythie care l-a asistat pe Saul. Cei care studiază ezoterismul ştiu că iniţiaţii erau numiţi „Fiii Văduvei” şi se spune în Biblie că Hiram Abif, maestrul arhitect al Templului lui Solomon era fiul unei văduve. Este de ajuns să spunem că povestirea Bibliei la care facem aluzie se raportează la un „Naim”, un „Fiu al Văduvei”. Adică un iniţiat al Vechii Şcoli a Şarpelui. La trecerea la o nouă religie, era necesar să fie ridicaţi Vechii Iniţiaţi la Misterele Noului Ev.

Berbec – Balanţă

Epoca Ariană poate fi împărţită de trei perioade dominate de religia Mielului. Prima parte este marcată de precesia Soarelui prin Berbec (Mielul). Iisus s-a născut când punctul vernal era cam la şapte grade în Berbec, astfel cele 23 de grade parcurse înainte aparţin Vechiului Testament, atunci când poporul ales era în captivitate, pierdut în pustiul lumii. Noua religie nu era încă întemeiată. Atunci a apărut Iisus care a inaugurat definitiv noua învăţătură.

El nu a venit nici să nimicească pe vechii profeţi, nici Legea, ci să dea acestora o împlinire superioară. Semnul opus Berbecului este Balanţa, Cumpăna Dreptăţii, deoarece este spus în noua religie că în ziua judecăţii, Iisus va apărea din nou ca să facă dreptate fiecăruia după faptele fiecăruia.

Peşti – Fecioară

Iisus a fost Marele Păstor, dar i-a numit pe discipolii săi „Pescari de oameni”, deoarece atunci Soarele intra în Peşti. Aceasta indică o nouă fază a religiei Ariene. În Noul Testament nu este menţionat Taurul sau Berbecul, însă sunt frecvente aluziile la Peşte. Semnul Fecioarei Cereşti este proeminent şi spicul de grâu al Fecioarei este Pâinea Vieţii care poate fi dobândită doar prin neprihănire. În felul acesta hrăneşte Iisus mulţimile care-l ascultau, cu Pâine şi Peşte.

Înaintea Erei lui Iisus, noua religie a Mielului nu putea fi instaurată. Moise, prima căpetenie a evreilor, nu a putut duce poporul până la „Pământul Făgăduinţei”. Această minune era rezervată lui Iosua, fiul lui Nun. Iosua este termenul ebraic pentru Iisus şi cuvântul nun înseamnă Peşte în limba ebraică. În felul acesta s-a prezis că religia Mielului va ajunge la apogeu când Soarele va străbate Peştii. Profeţia s-a îndeplinit, căci în cei 2.000 de ani scurşi de la moartea lui Iisus, religia occidentală a fost oficiată de preoţi celibatari, îndeplinind cultul Fecioarei neprihănite, simbolizată prin Semnul Fecioarei, care este opus Peştilor.

Clerul a poruncit să fie înlocuită în unele zile carnea prin peşte. Evreii părăsiseră vasele pline cu carne ale Egiptului, unde era jertfit Taurul, pentru sângele Mielului. Dar în legea nouă a Peştilor nu e prescrisă nicio vărsare de sânge, iar în unele zile folosirea cărnii este condamnată ca un păcat. Omul este necesar acum să înveţe să se stăpânească şi să biruie pornirile sexuale (să-şi învingă dorinţa inferioară, să-şi supună pofta cărnii). În epoca actuală este necesar să renunţăm la folosirea cărnii şi să învingem poftele carnale, căci Fecioara Cerească Neprihănită şi spicele de grâu pe care acest semn le cuprinde simbolizează două idealuri de o valoare nepreţuită pentru dezvoltarea sufletului în epoca noastră.

Vărsător – Leu

Când punctul vernal a ajuns în Vărsător, am intrat (ezoteric vorbind) într-o fază nouă a religiei Mielului. Idealul către care este necesar să tindem este arătat prin semnul opus, Leul. Religiile perioadei ariene, chiar faza mozaică a religiei ariene a Mielului, cereau o jertfă de îmbunare pentru orice încălcare a legii. Iisus a venit ca Mare Preot al Religiei Ariene şi a desfiinţat acest sacrificiu al altora, oferindu-se El Însuşi ca o jertfă veşnică pentru păcate.

Ţinând ochii ridicaţi spre idealul Fecioarei Mamă în timpul Erei Peştilor şi urmând sacrificiul făcut de Iisus, Neprihănita Concepţie devine pentru fiecare din noi un fapt real, deoarece Iisus, Fiul Omului, se naşte atunci în noi. În felul acesta treptat va fi introdusă a treia fază a Religiei Ariene şi noul ideal adus de Leul din Casa lui Iuda. Curajul convingerilor, forţa caracterului şi alte însuşiri similare vor conlucra pentru a face din om adevăratul Rege al Creaţiei, vrednic de încrederea claselor inferioare de pe pământ ca şi de iubirea Ierarhiilor dumnezeieşti. Acest mesaj mistic al evoluţiei omului este înfăţişat cu litere de foc pe bolta cerească, iar cel ce caută poate citi. Pe măsură ce studiem ţelurile revelate de Dumnezeu, aflăm cum să ne conformăm inteligent planurilor Sale, grăbind astfel ziua emancipării noastre spirituale. Este necesar ca noi să descifrăm Mesajul şi să dezlegăm Enigma Universului.

Fragment din cartea Astrologia, ştiinţă ezoterică, de Alexandru Nicolici

Citiţi şi:
Jocul zodiacal
Astrologia în lumina învăţăturilor lui Sri Yukteswar
Ciclurile omenirii după tradiţia şivaită

 

yogaesoteric
19 aprilie 2021