Sistemul spiritual multimilenar YOGA

YOGA – definire

Cunoscută uneori în Occident sub forme vulgarizate si degradate, YOGA este o veritabilă ştiinţă a fiinţei umane ce constituie totodată o disciplină spirituală extrem de riguroasă.

Cuvântul YOGA vine de la rădăcina indo-europeană care poate fi tradusă în limba română prin „JUG” şi a uni, a împreuna, a fuziona, a pune la unison.

În limba sanscrită, sensul original al cuvântului YOGA este „atelaj” ceea ce corespunde unei reprezentări a psihicului uman considerat ca fiind condus de niște cai nărăvași (facultăţile simțurilor, pasiunile), care se forțează să-l stăpânească pe conducătorul carului (intelectul, BUDDHI), iar hățurile corespund mentalului (MANAS). Această imagine este menţionată în cele mai vechi scrieri ale înţelepciunii orientale, UPANISHAD-ele, şi în viziunea acestora sufletul neputincios ar putea fi condus în mod iremediabil în prăpastie dacă el nu ar putea utiliza YOGA, metoda care îi va permite să stăpânească caii și chiar să coboare din car, sau cu alte cuvinte să se elibereze.

Cea mai veche expunere sistematică a sistemului YOGA se găsește în textul YOGA-SUTRA al lui PATANJALI (secolul II î.C.). Fiind expus extrem de condensat, acest text nu este în fond decât un îndreptar care totdeauna era necesar să fie însoţit de anumite învăţături secrete. Tocmai de aceea pentru cel care nu a practicat sau nu practică YOGA acest text rămâne în mare parte enigmatic.

La baza sistemului YOGA se află fenomenul de rezonanță. Fundamentul tuturor puterilor paranormale, al tuturor realizărilor de excepție pe care le ating yoghinii este strâns legat de fenomenele de rezonanță. Înţelegerea profundă şi aplicarea corectă a legilor rezonanței în interiorul microcosmosului ființei face posibilă orice realizare. Prin aplicarea exactă a acestor principii fundamentale în YOGA totul este cu putinţă, dar – atenție! – nu totul este permis.

Experimental, pentru înţelegerea omului de rând, fenomenul de rezonanţă poate fi constatat de către oricine, ținând apăsată pedala din dreapta a unui pian şi emiţând în apropierea lui un sunet suficient de puternic, de exemplu un „la” vocal. Se va constata că pianul reproduce prin rezonanță, foarte clar, acest sunet, coardele acordate corespunzător aceluiaşi „la” intrând spontan în vibraţie sub excitarea undelor sonore. Înţelegerea deplină, analogică, a acestei experiențe simple, aparent banale, ne va permite să intuim secretul fundamental care se află la baza sistemului YOGA de mii de ani. Înţelegând perfect acest secret al rezonanței, înţelepţii Occidentului l-au indicat aparent laconic: „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte astfel tot Universul, împreună cu forţele sale ascunse.” (inscripţia de pe frontispiciul Templului din Delphi). La rândul lor, înţelepții Orientului au exprimat același adevăr într-o altă formă, spunând: „Ceea ce este aici – cu alte cuvinte, în microcosmosul ființei tale – se află pretutindeni în macrocosmos sau Univers: ceea ce nu este aici – în microcosmosul ființei tale – nu este nicăieri în întregul macrocosmos sau Univers.” (TANTRA SARA).

YOGA ca metodă de eliberare

În Orient, scopul vieţii fiind desăvârşirea sau altfel spus maturizarea spirituală care singură permite ființei umane să scape de ciclul renaşterilor și morților, YOGA, în calitatea sa de metodă de eliberare, joacă în mod evident un rol central. O asemenea realizare nu poate fi atinsă decât prin cunoaşterea prealabilă și controlul (dobândit grație unei metodologii foarte stricte) elementelor ce constituie ființa umană, în special a acelora care transmigrează după moarte, corpul subtil. Acesta nu se dizolvă, decât după eliberarea finală, când nu va supraviețui, purificat, decât intelectul (BUDDHI), în natura sa proprie care este conștiința absolută și necondiționată, „FIINȚĂ PURĂ – CONŞTIINŢĂ PURA – BEATITUDINE PURA” (SAT-CIT-ANANDA), esența supremă a ființei, ATMAN, identificându-se fără să dispară însă, cu Principiul suprem, PARAMATMAN, sau BRAHMAN (DUMNEZEU). Oricare ar fi modalitățile puse în acțiune de diferitele forme de YOGA, toate vizează fără excepție acest fel unic.

La ora actuală prin YOGA, o cunoaştere mai justă a gândirii orientale devine posibilă. Orientul a intrat deja în circuitul istoriei şi conştiinţa europeană este stimulată să ia ceva mai în serios filozofiile acestor popoare. Pe de altă parte, din ce în ce mai mult conștiința europeană este făcută să se definească prin referire la problemele temporalităţii şi istoricității. Timp de mai bine de un secol, o bună parte din efortul ştiinţific şi filozofic european a fost consacrat analizei factorilor care „condiționează” fiinţa umană. Astfel s-a putut arăta cum şi până la ce punct este condiționat omul de fiziologia sa, de psihicul său, de ereditatea sa, de mediul său social, de ideologia culturală la care el participă, de subconştientul său – și mai ales de către Istorie prin intermediul momentului său istoric şi prin propria sa istorie personală.

Această ultimă descoperire a gândirii occidentale, şi anume că omul este esențialmente o fiinţă temporală şi istorică, că el nu este – şi nu poate să fie – decât ceea ce istoria l-a făcut, domină încă filozofia europeană. Analizând acest aspect este totuși necesar să remarcăm că problemele care au pasionat sau pasionează conştiinţa europeană o pregătesc de asemenea să înțeleagă cât mai bine spiritualitatea orientală; chiar mai mult decât atât, ele o incită să utilizeze pentru propria sa activitate filozofică, experienţa orientală milenară.

Să urmărim să ne explicăm: CONDIȚIA UMANĂ este aceea care a format sau formează obiectul filozofiei europene. În cadrul acesteia a fost analizată mai ales temporalitatea fiinţei umane, deoarece temporalitatea este aceea care face cu putinţă toate celelalte „condiționări” care, în ultimă instanţă, fac din om o „ființă condiționată”, dând naștere unei serii indefinite și evanescente de „condiții”.

Tocmai această problemă a „condiționării” omului (şi corolarul său, cel mai adesea neglijat în occident: „de-condiționarea”), constituie problema centrală a gândirii yoghine şi orientale. Începând cu YOGA şi continuând cu UPANISHAD-ele, Orientul nu a fost preocupat în mod serios decât de o singură problemă: structura condiţiei umane. (Acesta, de altfel, a şi făcut să se spună adeseori, și nu fără motiv, că întreaga filozofie orientală a fost şi este „existențialistă”.) Privind din acest punct de vedere, occidentalul va fi interesat să învețe:

1. ce gândeşte filozofia yoghina despre multiplele „condiţionări” ale ființei umane;
2. cum abordează YOGA problema temporalităţii şi istoricității omului;
3. ce soluţie înțeleaptă găsește aceasta în cazul angoasei şi a disperării în mod inevitabil declanşate de conştientizarea temporalității noastre, veritabila matrice a tuturor „condiţionărilor”.

Tocmai considerată din acest punct de vedre, YOGA s-a orientat, cu o rigoare de altfel aproape inegalabilă, către analiza diferitelor condiționări ale fiinţei umane. Încă de la început este necesar să adaugăm că ea a făcut aceasta nu pentru a ajunge la o explicație exactă şi coerentă a omului aşa cum, de exemplu, s-a făcut în Europa secolului XIX, când se credea că omul poate fi explicat prin condiționarea sa ereditară sau socială, ci mai ales pentru a ști până unde se întind zonele condiţionate ale fiinţei umane pentru A VEDEA DACĂ MAI EXISTĂ ÎNCĂ CEVA DINCOLO DE ACESTE CONDIŢIONĂRI. Tocmai pentru acest motiv, cu mult înaintea psihologiei profunzimilor, înţelepţii şi yoghinii orientului au fost interesați să exploreze zonele obscure ale inconştientului: ei au constatat astfel că aceste condiţionări fiziologice, sociale, psihologice, culturale şi religioase erau relativ uşor de delimitat şi în consecinţă de controlat, marile obstacole pentru viața spirituală și contemplativă apărând datorită activității inconștientului prin intermediul așa-ziselor SAMSKARA-e și VASANA-e, „impregnări”, „reziduuri” și „potențialități”, care constituie ceea ce psihologia profunzimilor desemnează prin conținutul și structura inconștientului. De altfel, în cazul sistemului YOGA nu această anticipare pragmatică a anumitor tehnici psihologice moderne este foarte prețioasă, ci utilizarea sa în vederea „decondiționării” omului. Căci simpla cunoaștere a sistemelor de „condiționare” nu putea în cazul sistemului yoga să-și găsească finalitatea în ea însăși: important nu era numai ca aceste condiționări să fie cunoscute, ci chiar să fie controlate pentru a fi transcense. Din această cauză, în YOGA se acționează în mod eficient asupra conținuturilor inconștientului petru a le „arde”.

Cei care practică în mod asiduu YOGA se conving destul de repede prin intermediul metodelor sale cum se poate ajunge la aceste rezultate surprinzătoare. Şi aceste rezultate adeseori uluitoare ar fi indicat să-i intereseze chiar și pe psihologii şi filozofii occidentali.

Studiind în mod obiectiv cu o mare atenţie rezultatele extraordinare care apar prin exersarea corectă a metodelor yoghine de explorare a psihicului, occidentalul care va avea curiozitatea să facă aceasta va fi determinat să considere că în fața sa se deschide o perspectivă nebănuit de vastă şi fecundă.

Prin confruntarea deschisă cu tradiţia yoghină, o experiență imemorabilă referitoare la stările superioare ale conştiinţei şi la trezirea potențialităților latente ale ființei ne devine gradat accesibilă. Odată confruntați cu această șansă formidabilă ar fi cel puțin imprudent să nu beneficiem din ce în ce mai mult de ea.

Așa cum am arătat mai înainte, problema condiționării umane – sau cu alte cuvinte: temporalitatea şi istoricitatea ființei umane – s-a găsit şi se găseşte în centrul gândirii occidentale, şi aceeaşi problemă a obsedat, încă de la început, filozofia yoghină. Este adevărat însă că în YOGA nu vom întâlni termenii „Istorie” şi „istoricitate” în sensul pe care aceştia îl au în occident şi de asemenea în textele yoghine vom întâlni foarte rar termenul de „temporalitate”. Importantă însă nu este identitatea terminologiei filozofice, căci este suficient ca problemele să fie omologabile.

În această direcție se ştie că gândirea yoghină acordă o importanță considerabilă conceptului de MAYA, care este adeseori tradus prin „iluzie, iluzie cosmică, miraj, magie, devenire, irealitate etc.”. Dacă privim însă mai de aproape, realizăm că MAYA este „iluzie” pentru că ea nu participă la Ființa Supremă, deoarece ea este „devenire”, „temporalitate”: devenire cosmică, fără îndoială, fiind de asemenea şi devenire istorică. Astfel apare destul de evident că YOGA nu a ignorat legătura dintre iluzie, temporalitate şi suferința umană şi de îndată ce realizăm că înţelepţii yoghini au exprimat în general această suferință în termeni cosmici, ne dăm cu uşurinţă seama citindu-i cu atenţia pe care o merită, că s-au referit mai ales la suferința umană în calitate de „devenire” condiționată de structurile temporalității. Putem remarca de asemenea că ceea ce filozofia occidentală modernă numeşte „a fi în situație”, „a fi constituit datorită temporalităţii şi istoricității”, are drept corespondent în gândirea yoghină „existența în MAYA”. Astfel, dacă se ajunge să se omologheze cele două orizonturi filozofice (yoghin (oriental) şi occidental), tot ceea ce YOGA a gândit referitor la MAYA prezintă pentru noi o anumită actualitate.

Citind cu atenţie, de exemplu, celebrul text al înțelepciunii orientale BHAGAVAD-GITA, realizăm că în acesta, analiza existenţei umane se desfăşoară într-un limbaj care ne este familiar: MAYA nu este numai iluzie cosmică, ci existenţă în eterna devenire cosmică, și îndeosebi existenţă în Timp și în Istorie. Pentru BHAGAVAD-GITA, problema se punea, într-o anumită măsură ca şi pentru creştinism, în aceşti termeni: cum să poată fi în mod înţelept rezolvată situația paradoxală creată de dublul fapt că omul, pe de o parte SE AFLĂ în Timp, fiind sortit Istoriei, iar pe de altă parte el ştie că va fi „blestemat” dacă se lasă să fie acaparat şi epuizat de temporalitate şi istoricitate? Confruntat cu această dilemă el intuieşte în consecinţă, că este necesar cât mai repede şi cu orice preț să găsească, CONTINUÂND CHIAR SĂ EXISTE ÎN ACEASTA LUME, o cale armonioasă, dătătoare de fericire nepieritoare, care să-l facă să aibă acces într-un plan transistoric şi atemporal. Considerând aceste aspecte din acest punct de vedere constatăm în urma lecturii acestui text că toate soluțiile propuse în BHAGAVAD-GITA reprezintă diferite aplicații ale sistemului YOGA.

Soluția înțeleaptă propusă în Orient în situația angoasei declanşate prin descoperirea temporalităţii şi istoricității noastre, modalitățile dătătoare de transcendență şi fericire plenară grație cărora putem exista în această lume fără să ne lăsăm „acaparați” și „epuizați”, de Timp şi Istorie implică, mai mult sau mai puțin direct, cunoaşterea teoretică și practică a anumitor forme de YOGA.

Este necesar să subliniem însă că în cazul sistemului YOGA nu este vorba să acceptăm pur şi simplu una dintre soluțiile oferite de Orient. Fiecare poate să realizeze că o valoare spirituală nu se dobândeşte precum o nouă marcă de automobil. Practicând YOGA vom realiza că nici nu este vorba nici de un sincretism filozofic, nici de o așa-zisă „indianizare”, şi cu atât mai puțin de acel hibridism „spiritual” inaugurat de Societatea Teozofică şi continuat, ba chiar agravat de nenumăratele pseudo-orientări „spirituale” contemporane.

Exersând gradat etapele sistemului YOGA, occidentalul ajunge să cunoască şi să înțeleagă prin propria sa experiență directă, o gândire extraordinar de valoroasă care a avut un rol de prim ordin în istoria spiritualității universale. Practicând YOGA marile descoperiri ale gândirii indiene vor fi cu uşurinţă recunoscute, sub şi în ciuda deghizării jargonului filozofic.

Considerăm, de exemplu, că este imposibil să treci cu vederea una dintre cele mai mari descoperiri a yoghinilor Indiei, care este CONŞTIINȚA MARTOR sau, altfel spus, conştiinţa degajată de structurile sale psihofiziologice şi de condiționarea lor temporală, conştiinţa „ELIBERATULUI SPIRITUAL”, a aceluia care a reuşit să scape de temporalitate și, detaşându-se, cunoaște adevărata şi beatifica libertate.

Cucerirea acestei libertăți absolute, a perfectei spontaneităţi, constituie țelul tuturor filozofiilor şi tuturor tehnicilor spirituale indiene. Mai ales prin YOGA, prin una sau prin câteva dintre multiplele forme de YOGA, India a considerat că poate asigura accesul ființei umane la această LIBERTATE SUPREMĂ.

Fragment din cartea Căi și tehnici de evoluție spirituală a omului, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru și Viorel Roșu

Citiți și:
Ce este adevărat și ce este fals despre yoga
Yoga pentru fiecare, yoga pentru toţi (I)

 

yogaesoteric
21 iunie 2022