Slugile geopoliticii. Din gândirea politică a preşedintelui României: Decât slugă la ruşi , mai bine slugă la americani
În ciuda gerului, sute de oameni s-au prins în horă la Iaşi, de ziua Unirii. Invitaţi de onoare au fost preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Dacian Cioloş. Alături de ei a apărut şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă.
S-au împlinit 157 de ani de la Unirea Principatelor Române. Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Dacian Cioloş s-au prins în horă, alături de sute de români care au ieşit în stradă să sărbătorească unirea. Preşedintele a fost primit de garda de onoare. Politicienii au asistat şi la defilarea trupelor de la Ministerul Apărării şi a Ministerului de Interne. Klaus Iohannis a dat mâna cu ieşenii şi a răspuns zâmbind şi unor înţepături.
Localnic: „Iohannis, ai ajuns sluga americanilor!”
Klaus Iohannis: „Decât a rușilor, tot e mai bine așa!”
În timpul discursurilor preşedintelui Klaus Iohannis şi premierului Dacian Cioloş nu au lipsit huiduielile şi fluierăturile, care au venit dinspre un grup restrâns de câteva zeci de persoane. Nemulţumiri au exprimat din mulţime şi foştii angajaţi ai fostului combinat de utilaj greu, Fortus SA, care nu şi-au primit salariile de aproximativ trei ani. În Piaţa Unirii, oamenii au primit vin fiert şi plăcinte, condimentate cu îmbrânceli. […]
ActiveNews/Cristian Dogaru: Ghinion! (Doar) sclavul americanilor…
Epocala secvență cu Iohannis, întrerupt din preconizata baie de mulțime din Iași cu Cioloș pe post de aghiotant, de o voce de pe margini: „Iohannis ai ajuns sluga americanilor!”. Iar Klaus, păstrând intact zâmbetul protocolar: „Decât a ruşilor, tot e mai bine aşa!”
Mă gândesc cum ar fi reacționat deontologii din presa noastră quality dacă un oficial local ar fi fost acuzat că a ajuns sluga rușilor iar acesta ar fi replicat, copilărește, „decât a americanilor, tot mai bine așa”… Ce s-ar mai fi comentat, ce editoriale vituperante s-ar fi lansat, ce emisiuni ar fi realizat Rareș Bogdan pe Realitatea TV… Probabil că replica ușor ineptă a președintelui actual va trece repede pe sub nasul „analiștilor media” deși ar fi câteva lucruri de remarcat aici.
În primul rând, Iohannis putea să iasă onorabil cu o replică ultragiată („Cum îți permiți, președintele României nu e sluga nimănui!”), cu ceva umor-marfă cam rară în sacii sașilor („Arăt eu a slugă cu căciulă mea nouă?”) sau putea măcar să tacă olimpian.
Dar nu, președintele a vrut să-l irite la rândul său pe omul din mulțime și a scos-o pe aia cu rușii fără să se gândească prea tare că postura de slugă asumată de un președinte e cât se poate de umilitoare pentru poporul care l-a pus în funcție. Suntem deci slugi joviale pentru Vest? Nu mai suntem parteneri? Când soldații români mor prin Afganistan sunt și ei considerați slugi?
Mă rog, există o tradiție deja formată, fostul președinte era în extaz când suna licuriciul, Emil Constantinescu a pus umărul la bombardarea Serbiei cu gândul la bonusul de aderare la NATO (ne-ar fi primit și fără mostra asta de slugărnicie, vezi evenimentele ulterioare).
Totuși, dacă e să ne uităm prin jur, lipsa coloanei vertebrale nu e totuși regula – Ungaria, Cehia, Polonia au acum oficialități care știu să spună și nu, care pot critica partenerii NATO când e cazul, care nu înghit totul orbește. „Ghinion!”, vorba președintelui nostru.
PS: Am o propunere: salutul oficial în România să fie „Sluga!”
Să facem o mică recapitulare. Avem un președinte care se declară bucuros că e sluga americanilor – „decât a rușilor mai bine așa…”. Avem un premier detașat de la Bruxelles, cu membri ai cabinetului său în concediu din posturile lor de birocrați europeni dar în activitate în guvernul Julien. Stat de slugi, guvern de slugi.
Avem o lege a dării în plată pentru care s-a făcut lobby la președinte din partea unor ambasadori străini, pentru modificarea căreia șeful BCE a semnat și el o misivă în favoarea băncilor locale cu acționariat străin, asta după lobby-ul agresiv cu accente kafkiene (s-a amenințat chiar cu DNA-ul!) organizat de BNR, instituția de „supraveghere”.
Suntem slugile intereselor altora. Mai avem un scut la Deveselu bun să-i apere pe alții și să ne transforme pe noi în ținte, îi vedem periodic pe oficialii români scoși la instrucție de Victoria Nuland. Slugile geopoliticii. Băncile nu ne mai aparțin, utilitățile sunt privatizate, dar salariile românești nu ar trebui să crească pentru a nu afecta „fragilul” echilibru macro.
Deh, venituri de slugi. Media oficială se ocupă cu propaganda, justiția execută la comandă incomozii Sistemului, dar poporul de pe Facebook este preocupat de abuzurile Bisericii (spitale, nu catedrale) și de scandalul Borcea-Pelinel. Preocupări de slugi.
De ce să nu prindem atunci într-o formă nouă de salut esența societății românești actuale? „Sănătate” va fi oricum o formulă perimată după privatizarea Sănătății, „Noroc”-ul ține cu cei puternici nu cu slugile, iar „Doamne-ajută” n-are sens după cum au arătat tinerii frumoși de pe Facebook. Rămâne „Sluga”!?
Bogdan Duca: Președintele României: „Mai bine să fiu sluga țării X decât să fiu sluga țării Y”
Revin la replica domnului Iohannis, la acuza că ar fi sluga americanilor: „Decât a rușilor, tot e mai bine așa”. Mă gândesc acum că în majoritatea zdrobitoare a țărilor lumii, dacă un șef de stat ar fi acuzat public că este „omul” unor cercuri de interese externe (ceea ce, în alte vremuri, se numea, simplu, clar, firesc, trădare), ar reacționa vehement.
Cred că și celebrul Quisling al Norvegiei, Ante Pavlevic al Croației, mareșalul Petain, în Franța, Gomulka în Polonia, ar fi pleznit pe ăla care i-ar fi acuzat că sunt slugile naziștilor sau sovieticilor (cazul Gomulka). Nu că nu ar fi fost, dar e imoral și semn de maximă degradare umană să te lauzi cu așa ceva.
Domnul președinte Iohannis nu e, din păcate, atipic pentru societatea românească. Aici pare chiar o mândrie să fii subordonatul servil al „licuriciului”.
Vorbeam de Petain… Mareșalul Ion Antonescu, altfel foarte agresiv cu subordonații, avea un talent aparte în a elogia pe Hitler. Pentru „echilibru”, un om de talia lui Iuliu Maniu, nu a avut nicio dilemă morală să devină agentul Tom al serviciilor secrete britanice, deși visa, în țară, să fie premierul României. Despre Dej, ce să mai vorbim?
Emil Constantinescu – dacă vedeți fotografii cu el la diverse întruniri oficiale, lasă impresia omului ce riscă să fie lovit de o ejaculare în pantaloni pentru că a dat mâna cu cine știe ce lider occidental. Traian Băsescu ne-a imortalizat viziunea sa strategică în parabola sexului oral cu licurici.
De altfel, acum mai mult ca oricând în istorie, o invitație primită de vreun politician român la ambasada puterii hegemone provoacă sentimente mai puternice decât prima dragoste. Dumnezeu mi-e martor că am uitat numărul ocaziilor în care am auzit diverși politicieni vorbind, cu un aer de preludiu erotic, despre faptul că au fost invitați sau doar, știu „pe surse”, s-a auzit de ei la ambasada marelui Licurici.
Am tot folosit metafore erotice: nu întâmplător. Pentru că vreau să subliniez nu atât faptul că România – de nevoie – e de multe ori dependentă de interesele câte unei mari puteri. Asta e parte a vieții țărilor mici, ca a noastră. Problema este că există o voluptate a submisivității la politicienii noștri. Una care îi duce să ajungă la firescul replicii domnului Iohannis, al cărui zvâcnet al demnității nu a putut merge mai departe de: „măcar sunt sluga americanilor”.
Mircea Platon: „Am crezut că e o făcătură. Dar nu e. Preşedintele Iohannis chiar s-a declarat mulţumit cu statutul de «slugă a americanilor». Şi a declarat asta la Iaşi, la sărbătorirea Unirii de la 1859. Pe care elitele noastre de atunci au făcut-o în răspăr cu toţi Licuricii epocii.
Punct câştigat: în sfârşit vedem şi noi un neamţ cu suflet de slugă. Că ni s-a tot spus că românii au suflete de slugi. Că suntem mămăliga care nu explodează. Iaca avem în fruntea statului o căpăţână de varză murată, o gamelă de Sauerkraut care nu explodează. Dar pute de te trăsneşte.”
Luju.ro: IOHANNIS, SLUGA AMERICANILOR – Recunoaştere uluitoare a Preşedintelui României. De Ziua Unirii, acuzat din mulţime cu reproşul: „Iohannis, ai ajuns sluga americanilor, mă!”, şeful statului a confirmat: „Decât a ruşilor, tot e mai bine aşa”. Recunoaşterea explică de ce politicieni, capii Justiţiei şi ai serviciilor secrete merg încolonaţi la Ambasada SUA să primească indicaţii. Este independența României subminată de acte de înaltă trădare ale conducătorilor ei? (Video)…
Un asemenea comportament al şefului statului nu poate fi explicat – în opinia noastră şi, credem noi, a majorităţii românilor – altfel decât că România a fost închinată unei puteri străine din afara Uniunii Europene, la care am aderat în 2007.
Recunoaşterea lui Klaus Iohannis confirmă toate bănuielile publice şi toate evenimentele publice care au relevat în ultimii ani o îndepărtare de UE la nivel decizional şi o apropiere de neînţeles faţă de Statele Unite ale Americii, într-o manieră care nu ştim ce avantaj ne aduce pentru că nimeni nu ne-a explicat.
De mai mulţi ani, mai toţi şefii de partide, toţi şefii marilor parchete şi instanţe, toţi şefii de servicii secrete, precum şi demnitari şi funcţionari din instituţii precum CSM se duc încolonaţi în mod regulat la Ambasada SUA, indiferent dacă aceasta e condusă de un diplomat de rang inferior, pentru a primi indicaţii, susţineri şi – de multe ori şi cel mai grav – diplome şi decoraţii pentru merite necunoscute de poporul român, distincţii care prin legea americană nu se acordă decât unor persoane care au îndeplinit fapte deosebite în interesul SUA.
Mai mult decât atât, de fiecare dată când în România se pune problema schimbării unor înalţi procurori, oficialii americani intervin cu tupeu în politica românească şi interzic practic politicienilor responsabili să ia vreo decizie în privinţa înlocuirii şefilor de parchete ori în sensul modificării legilor justiţiei.
Zvonurile publice, dar şi declaraţiile unor oficiali români susţin de ani de zile ideea aservirii parchetelor şi serviciilor secrete – în special SRI – faţă de politica SUA, fără a i se explica vreodată poporului român de ce trebuie să urmăm cu sfinţenie indicaţiile unor oficiali americani în condiţiile în care noi suntem membri ai UE şi semnatari ai Convenţiei europene a drepturilor omului de la Strasbourg, care ne împiedică să adoptăm măsuri contrare literei şi spiritului acestor tratate.
Lumeajustitiei.ro nu este nici cu ruşii, nici cu americanii, ci cu România! Observăm însă că România nu mai este condusă de români şi că interesele noastre economice sunt subminate astfel încât la ora actuală se constată că peste 60% din capitalul românesc aparţine unor multinaţionale sau companii străine, că justiţia nu mai este independentă la vârf, ci folosită în răfuieli politice, că salariul minim pe economie este menţinut la umilitorul prag de aproximativ 200 euro lunar şi că resursele noastre naturale (petrol, gaze, păduri, metale preţioase ş.a.m.d.) sunt exploatate de străini.
De asemenea, mai constatăm că în timp ce marii oameni de afaceri din România au fost scoşi din joc cu dosare penale, marile parchete – şi în special DNA – nu cercetează niciodată jafurile comise de companiile străine.
Chiar nu putem trăi într-o Românie care să nu fie slugă nici la ruşi, nici la americani? Faţă de închinarea intereselor României intereselor americane – care poate fi benefică sau nu, niciun oficial român nu ne-a explicat aceasta –, ne punem întrebarea firească şi legitimă dacă nu cumva anumiţi politicieni români şi înalţi funcţionari din servicii ori magistraţi se fac vinovaţi de infracţiunile de trădare şi înaltă trădare, prevăzute de art. 394 şi urm. din Codul penal, care pedepsesc cu închisoarea de până la 25 de ani „aservirea faţă de o putere sau de o organizaţie străină”, în scopul de a suprima sau ştirbi… „independenta statului”.
Justiţia romană – căci pentru noi justiţia este prioritară – se află sub o evidentă dominaţie americană, probele amestecului SUA în sistemul judiciar fiind de netăgăduit. Iată doar câteva dovezi ale implicării făţişe a unor oficiali SUA în politica şi în justiţia românească:
– declaraţiile publice ale ambasadorilor americani de sprijinire a anumitor şefi de parchete în sensul neschimbării lor din funcţie;
– vizitele regulate pe care şefii CSM, şefii PICCJ-DNA, şefii serviciilor de informaţii (SRI şi SIE) şi unii lideri de partide le fac la Ambasada SUA;
– vizitele regulate ale oficialilor Ambasadei SUA la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– acuzele unor oficiali cum că există procurori care au primit cetăţenie americană;
– suspiciunea că FBI ar avea propriul birou în sediul central al DNA;
– recunoaşterile oficialilor americani cum că serviciile şi parchetele româneşti sunt susţinute logistic cu echipamente americane, în special în materie de supraveghere;
– intervenţiile brutale ale unor oficiali americani în scopul de a bloca orice tentativă a Parlamentului şi a Guvernului de a schimba legile justiţiei;
– instruirea unor şefi de parchete şi înalţi judecători în Statele Unite ale Americii;
– vizite şi întâlniri repetate ale membrilor CSM cu ambasadori americani.
La acestea am mai putea adăuga faptul că România ascultă de indicaţiile americanilor în condiţiile în care ţara noastră este membră UE şi suntem obligaţi să respectăm cu prioritate rapoartele de ţară întocmite de europeni (forţarea adoptării legilor Big Brother pe care americanii le vor cu ardoare, dar pe care UE le-a respins din faşă pe motiv că încalcă drepturile omului), răsplătirea lui Georgie Maior cu funcţia de ambasador al României în SUA imediat după terminarea mandatului acestuia în fruntea SIR, precum şi vizita lui Klaus Iohannis în SUA – Florida ca prim pas făcut imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014.[…]
Contele de Saint Germain: Felația licuriciului de către un nou clarinetist: Klaus Iohannis
Să ne aducem aminte: în a doua jumătate a anului 2005 se rupea o prietenie notorie, între două cremeni ale spațiului public românesc: Traian Băsescu și Sorin Roșca Stănescu.
Scânteile rezultate din acea coliziune au culminat cu un articol incendiar în care STS devoala o mărturisire la beție a lui TB care, ulterior, a făcut istorie: întrebat de ce ține atât de mult la „Axa Washington-Londra-București” și nu este adeptul unor relații la fel de apropiate cu partenerii tradiționali, Franța și Germania, Traian Băsescu a afirmat râzând: „Decât să […] la mai mulți licurici mai mici, mai bine […] un licurici mai mare!”.
În articolul invocat se preciza că, în momentul acestei declarații bahice, scăpată pe la orele 3:00 ale unei dimineți fierbinți marca Golden Blitz, mai erau de față, pe lângă TB și SRS, încă 4 persoane: două doamne consilieri prezidențiali, un realizator TV și un redactor șef adjunct al unui săptămânal.
Niciuna dintre aceste persoane, nemaivorbind de Traian Băsescu, nu a negat ulterior autenticitatea respectivei formulări. În prima jumătate a anului 2016, la doar un an și 2 luni de mandat prezidențial și la 10 ani și jumătate de la memorabila rostire coleopteristică, în premieră, a lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis ne-a oferit un remake. Importunat fiind de un participant la festivitățile din 24 ianuarie de la Iași cu remarca: „Iohannis, ai ajuns sluga americanilor!”, președintele a răspuns în stilul său țârcovnicesc: „Decât a ruşilor, tot e mai bine aşa!”
Trebuie să recunoaștem că, deși forma diferă ca de la spelunca din port la hanul săsesc din pădure, conținutul ne vorbește cam despre aceeași rețetă: vânat hăcuit și frăgezit în suc propriu.
Vânatul ar fi România, ieșită în bătaia lunetiștilor yankei din propria inițiativă a grandioșilor săi conducători, ca nu cumva să o prindă vie, în vizuină, și să o violeze lăcomia europeană sau gerul siberian.
Și Traian Băsescu și Klaus Iohannis se pare că nu știu să formalizeze, când vine vorba de americani, decât în sistem binar. Și pe bază de felație. De parcă nu ar exista și alte soluții de țară, de demnitate, de reacție nepornografică.
Amândoi pleacă de la un dat fatalist: destinul României este acela de obiect sexual. Singura dilemă națională pe care ei ar trebui să o rezolve se rezumă astfel: de hormonii cui ar fi mai bine să se ocupe țărișoara lor? Și aici, marii noștri oameni de stat răspund la unison: de ai SUA, fără îndoială! […]
Dar, oare, suntem pe deplin conștienți la ce umilințe ne supun, în realitate, marii noștri „frați” strategici? Cum își fac ei mendrele, nestingheriți, chiar sub nasul nostru? Cum ne batjocoresc ei legile și instituțiile pentru mizele lor egoiste, în vreme ce, când vine vorba de români, ne predică despre anticorupție și ne siluiesc cu DNA?
Articolul din Cotidianul, plecat de la o declarație politică mai veche a deputatului Ion Stan, este absolut stupefiant. Conform acesteia, la accidentul în care a decedat Teo Peter „autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american (așa cum a rămas consemnat oficial (n.a.)), ci fiul, minor şi beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti”.
Citiți amintita declarație și cruciți-vă! Căci ea aparține nu unui banal deputat ci Șefului Comisiei de Control al SRI de la acea vreme. Care, neputând fi incriminat pentru declarațiile sale politice, a căzut curând după aceste dezvăluiri pradă unui flagrant dubios, pus la cale de DNA, cum că ar fi primit șpagă pentru trafic de influență.
Că vinovatul de accident (oricare ar fi el, soldatul din acte sau fiul ambasadorului din declarație) nu a fost niciodată pedepsit pentru crima comisă, este o certitudine. Că americanii și-au băgat picioarele în legile românești imediat ce a călcat pe bec unul de-al lor, nu mai trebuie demonstrat.
Până aici, Ion Stan este confirmat de fapte indubitabile. De ce nu l-am credita, atunci, și pentru restul declarației sale? Că, adică, un rol esențial în mușamalizarea faptelor ar fi avut MRU pe care, ca recompensă, americanii l-au impus ca prim ministru în februarie 2012?
Și acum să lărgim puțin cadrul. Dacă Traian Băsescu era atât de dependent de americani încât să închidă ochii la o crimă comisă de fiul ambasadorului SUA și, mai mult, să le accepte o astfel de cerere complet inuzuală, de a numi ca prim ministru al României un șef de servicii secrete, e clar că și americanii au devenit astfel dependenți și ei de el, cerându-i ilegalități precum cele amintite și câte, altele, oare, mult mai grave decât acelea?
Mai larg: dacă Klaus Iohannis acceptă să îl renumească șef la SIE pe un personaj ca MRU, atât de controversat și ostil liberalilor pe tot mandatul lui Traian Băsescu, nu înseamnă asta că și el, Iohannis, a cedat insistențelor SUA în acest caz? Că și el, Iohannis, este butonat de la Washington, precum, înaintea sa, Traian Băsescu? Că România nu are nicio șansă, sub el, să-și construiască o politică subordonată propriilor interese și nu unor priorități externe ce le ignoră pe ale noastre?
Schengen, nu. Ridicarea vizelor SUA, nu. Politică internă independentă, nu. Inculparea unor vinovați externi pentru corupția din România, nu. În schimb: Discreditarea partidelor mari din România, în vederea manipulării mai ușoare a voturilor în campania electorală, da. Transferul puterii discreționare către instituțiile de forță (SRI, DNA) și ocolirea, astfel, a mecanismelor democratice de autodeterminare națională, da.
Distrugerea industriei și a afacerilor 100% românești, da. Protejarea în fața justiției a marilor prădători ai țării din regimul Băsescu (Blejnar, Blaga și, deasupra tuturor, Traian Băsescu), da. Dispreț total față de voința populară, da. Cam aici ne-a adus marele licurici cu frenezia pe care i-au creat-o președinții noștri cu buze senzuale. […]
Cel mai tare, însă, mă dezamăgește binomul SRI – DNA. Acolo ar trebui să existe românii cei mai impregnați de românism. Și nu-i văd. Condiția de unealtă a unei puteri străine, oricare ar fi aceasta, nu este pentru corpul dur al toporului ci, în cel mai rău caz, pentru coada lui de lemn, supusă putrezirii. Ei ar trebui să fie oțelul protector, tăișul necruțător și nicidecum călăuza trădătoare. Nu am deloc sentimentul că ar fi așa.
Citiţi şi:
Dezvăluiri: DNA arestează doar păpușile, nu și păpușarii sistemului
Trebuie să ştiţi în ce lume trăiţi – Iată de ce Legea 217/2015, antilegionară, nu condamnă deloc comunismul
yogaesoteric
2 aprilie 2016