Șoc: Jeffrey Epstein a fost creierul întregii operațiuni covid-19 (II)
Epstein nu a fost doar capul unei rețele de pedofilie și alte monstruozități sexuale. Nici doar un ultra-influent agent Mossad care a folosit sexul pentru compromiterea și controlul liderilor lumii. El a avut și rolul cheie în organizarea plandemiei la scară mondială. Iar Bill Gates a fost plasat în centrul rețelei covid ca un păianjen în mijlocul plasei.
Continuăm să vă prezentăm analiza detaliată pe care Sayer Ji o face asupra legăturilor între Epstein, Bill Gates, JP Morgan și alte persoane și instituții care au făcut parte din rețeaua de pregătire pandemică ‒ așa cum reies ele din documentele recent publicate de autoritățile americane.
Citiți prima parte a articolului
Pandemia – o categorie de sine stătătoare, nu un eveniment izolat
În luna mai 2017, o corespondență pe e-mail între Epstein, Gates și Boris Nickolic revine la conceptul de fond direcționat de donatori (DAF), pe care Epstein îl vede ca o „contrapondere” la anticipatele reduceri de bugete publice pentru proiectele științifice conduse de stat.
Nikolic răspunde cu o remarcabilă frază:
„S-ar putea să fie o cale majoră pe mai departe spre domenii cheie, cum ar fi energia, pandemiile etc.” Sursa: E-mailuri 24 mai 2017 (EFTA00697005)
Pandemia – pandemiile – sunt, așadar, considerate o categorie de sine stătătoare – ca și domeniul energetic – un domeniu potrivit pentru mobilizarea de capital privat pe termen lung. Acesta nu este limbajul unui răspuns la o criză, ci limbajul unei strategii de portofoliu de investiții.
În 2017, cu trei ani înainte de pandemia covid-19, indivizii foarte apropiați de Gates tratau deja pandemiile ca linie directoare și durabilă pentru investiții ‒ un domeniu care avea să dureze indiferent că pandemia se materializa sau nu.
Simularea pandemiei ca metodă de a avansa în carieră
Dar cel mai șocant document din teanc nu este un e-mail către un director de bancă sau o scrisoare de la o fundație. Este un mesaj – parte dintr-o conversație iMessage pe telefonul lui Epstein, datată 20-23 ianuarie 2017 – între Epstein (jeeitunes@gmail.com) și un asociat neidentificat.
Conversația începe cu felicitări aniversare. Asociatul vine de la Zürich. Cei doi aranjează o întrevedere. Apoi, conversația ia o turnură extraordinară: o sesiune de planificarea carierei, în care asociatul își prezintă opțiunile profesionale – și aproape toate căile trec prin rețeaua lui Epstein.
Modul în care se descrie acest asociat este remarcabil prin specificitate. Spune că este medic cu experiență la ONU, OMS, Fundația Gates și Banca Mondială; și-apoi:
„De asemenea, am experiență în securitatea sănătății publice. Pandemii (doar simulare de pandemie) și amenințări la adresa sănătății publice în SUA. Asta ar putea fi o platformă majoră”.
Simularea de pandemii este, deci, un plus major pentru progres în carieră – o experiență profesională care poate fi folosită pentru o funcție bine plasată.
Nu este vorba despre o cunoaștere academică. Se vorbește despre o „platformă majoră” pentru progres în carieră în același context cu accesul politic și puterea instituțională.
Opțiunile pe care le înșiră asociatul sunt ca o hartă a complexului industrial de pregătire pandemică: „Partener în bordul Biomatics Capital (Boris), dar asta ar însemna că este nevoie să-l ajut să strângă bani de la BG”.
Biomatics Capital este fondul de investiții al lui Boris Nikolic – principalul consultant pe teme științifice și tehnologice al lui Gates, care apare copiat în e-mailurile despre vaccinuri din 2011, și aceeași persoană care include „pandemiile” ca o categorie perenă pentru fondul DAF – iar corespondența aceasta arată că Epstein îi aranja lui Nikolic angajarea de personal.
„Biroul BG (pentru maxim 6 luni) lucru la o serie de agende dubioase, dar principalul lui consilier științific”.
Biroul privat al lui Gates – bgC3, aceeași entitate care a produs „simularea de pandemie” – apare ca variantă de plasament. Rolul de plasator al lui Esptein apare foarte clar; el dă mai târziu următoarea instrucțiune: „Pregătește-ți CV-ul……. îl depun eu”.
„Angajare în echipa Merck pentru 6-12 luni în echipa lor de vaccinuri (împing tare pentru vaccinul Gardasil/HPV) ar avea baza în Rwanda”.
Divizia de vaccinuri de la Merck – o linie directă între telefonul lui Epstein și operațiunile companiilor farmaceutice în domeniul vaccinurilor.
„Angajare în echipa Swiss Re (reasigurări) care dezvoltă produse pentru sănătate. Am făcut una pentru pandemie, am ajutat la dezvoltarea parametrilor de declanșare”.
Aceasta este, probabil, cea mai relevantă, structural, poziție din întreaga listă. Swiss Re este una dintre cele mai mari companii de reasigurare din lume. „Parametrii de declanșare” sunt un mecanism financiar automat care face plăți atunci când se atinge un anumit prag prestabilit – în cazul de față, declararea pandemiei. Asociatul spune că a dezvoltat un produs financiar la care plățile se declanșează automat la declararea pandemiei. Iar rețeaua lui Epstein este vehiculul pentru progresul în carieră al acestei persoane.
Asociatul mai enumeră și „Angajare la World Economic Forum ca principal consultant științific al lui Klaus Schwab” și „Angajare în echipa Martin Sorrell ajutor dezvoltare media tech pentru a înțelege și contracara fragilitatea guvernului internațional”.
Lista acoperă biroul privat al lui Gates, fondul lui Nikolic, divizia de vaccinuri de la Merck, produsele pandemice ale Swisss Re, Forumul Economic Mondial, Fundația Rockefeller, Banca Mondială, Goldman Sachs, Alibaba Master Card și TPG Capital.
Toate nodurile majore din rețeaua pregătire-pandemică-pentru-profit apar în acest unic meniu de carieră, intermediat de Epstein printr-o serie de mesaje pe telefon.
Asociatul dezvăluie și locul ocupat de Bill Gates în calculele sale:
„BG……. Detestă sănătatea psihică, dar este înnebunit după vaccinuri și autism. Asta ar putea declanșa o discuție mai largă”.
Interesul lui Gates pentru vaccinuri nu este descris ca filantropic, ci ca o înclinație psihologică de care se poate profita. Asociatul prezintă vaccinurile și autismul ca pe o poartă de acces – un cârlig – care poate declanșa „o conversație mai largă”.
Este o logică strategică similară cu cea folosită de Epstein în 2011, când insista ca JP Morgan să includă în prezentarea proiectului „bani suplimentari pentru vaccinuri”. Vaccinurile nu sunt misiunea în sine; ele sunt cheia.
Ce a răspuns Epstein la această lungă listă de opțiuni de plasament profesional? Simplu: „BG”. Și apoi: „Nu prea mult”. Și apoi, din nou. „Bg”. Îl îndrumă pe asociat către Gates. Asociatul este de acord. Epstein îl instruiește: „Pregătește-ți CV-ul……. îl depun eu”.
Mai e aici un schimb care atrage atenția. Cu o zi înainte, Epstein scrisese un mesaj cu conținutul:
„Ești liber să îl întrebi pe Bill dacă vrea o întâlnire privată cu Bannon, Thiel sau Barrack”.
Asta era pe 21 ianuarie 2017 – a doua zi după inaugurarea primului mandat Trump. Epstein se oferea să intermedieze întâlniri private între Bill Gates și personaje din centrul de putere al noii administrații.
Omul care proiectase fondul de donații, care coordonase strategia de prezentare a proiectului de către JP Morgan, care plasa personal pe lângă Gates și Nikolic, se oferea acum să-i facă lui Gates legătura la Casa Albă.
Simularea unei pandemii ca produs tehnic gata de livrare
Două luni mai târziu – în martie 2017 – un e-mail separat, intitulat „bgc3 Deliverables and Scope” prezintă misiuni de îndeplinit pentru biroul privat de strategie al lui Bill Gates.
Lista cuprinde misiuni specifice din mai multe domenii: sănătate publică pe plan intern, infrastructură de date personale de sănătate, neurotehnologie, știința creierului și – inclus fără vreo subliniere specială: „Noi recomandări și/sau specificații tehnice pentru simularea de pandemie”.
În același grup de misiuni apare și neurotehnologia ca armă pentru serviciile naționale de informații secrete și apărare.
Acesta nu este un exercițiu public la vedere sau un document de propuneri politice generale. Este un document intern care tratează simularea de pandemii ca pe o disciplină tehnică – parte din aceeași sferă de planificare cu supravegherea populației în termeni de sănătate, cu sistemele de date și aplicațiile de securitate.
Acest e-mail îi este înaintat lui Epstein. Nu știm care era rolul lui exact pe această linie, dar implicarea lui profundă în planificările lui Gates, chiar și în acel stadiu avansat, în 2017, este acum documentată.
Punând asta cap la cap cu mesajele iMessage din ianuarie 2017 – în care asociatul lui Epstein include relaxat o „simulare de pandemie” printre punctele de atracție ale propriului CV – tabloul devine și mai clar: simularea pandemiei nu a fost un exercițiu ocazional. În orbita lui Gates, era o capacitate de sine stătătoare, era ceva care se pune la loc de cinste într-un CV, era un produs tehnic livrat la cerere – toate într-un singur trimestru al aceluiași an.
Între documentul de planificare din martie 2017 și simularea din octombrie 2019, arhitectura nu s-a oprit – dimpotrivă, a accelerat, prin canale pe care publicul le poate vedea acum.
În ianuarie 2017 – aceeași lună în care Epstein coordona cariera asociatului lui și același trimestru în care apărea lista de misiuni pentru biroul privat de strategie al lui Gates – Forumul Economic Mondial lansa formal, la Davos, Coaliția pentru inovații în domeniul pregătirii în caz de epidemii (Coalition for Epidemic Preparedness Inovations ‒ CEPI), o inițiativă care a beneficiat de un fond inițial de 460 de milioane de dolari de la Fundația Gates, Wellcome Trust și guvernele Norvegiei, Japoniei și Germaniei. Misiunea explicită a CEPI era: reducerea timpilor de dezvoltare de la 10 ani la sub 12 luni, una dintre țintele inițiale fiind coronavirusul MERS.
La Davos, Gates spune că această inițiativă construiește infrastructura de vaccinuri „pe timp de pace” – astfel încât ea să fie gata atunci când vine o pandemie.
Șase luni mai târziu, în iunie 2017, Banca Mondială emitea primele obligațiuni de catastrofă pandemică din istorie – 320 de milioane de dolari în active financiare vândute investitorilor privați prin intermediul Pandemic Emergency Financing Facility.
Obligațiunile erau structurate de Swiss Re și Munich Re, cu parametri de declanșare care eliberau automat capital atunci când se atingeau anumite praguri prestabilite în pandemie.
Investitorii au primit cupoane cu rata de peste 11% la tranșele cu risc crescut – rata urmând să continue cât timp nu avea loc o pandemie.
În aprilie 2020, când covid-19 a activat obligațiunile, investitorii și-au pierdut capitalul inițial și s-au distribuit 195,84 de milioane de dolari. Dar, în cei trei ani anteriori, produsul funcționase exact cum descria asociatul lui Epstein în mesaje: un instrument de reasigurare pandemică, dotat cu parametri de declanșare, care a generat venituri până la momentul declanșării pandemiei.
Până atunci, însă, în decembrie 2019 – cu câteva săptămâni înainte ca OMS să fie notificată de cazurile de pneumonie de la Wuhan – NIAID și Moderna au încheiat un contract de transfer de materiale, trimițând mai multe formule posibile de vaccin ARNm anti-coronavirus la laboratorul lui Ralph Baric de la UNC Chapel Hill.
La momentul organizării Event 201, arhitectura descrisă în secțiunile anterioare nu mai era doar un concept. Ea fusese finanțată, structurată, dotată cu obligațiuni, asigurată, avea propriul personal și fusese pregătită din punct de vedere legal. Nu mai rămânea decât să se facă o repetiție.
Event 201: Repetiția cu costume
Pe data de 18 octombrie 2019 – cu șase săptămâni înainte de apariția primelor cazuri recunoscute de covid-19 – Johns Hopkins Center for Health Security, Forumul Economic Mondial și Fundația Bill&Melinda Gates găzduiau, împreună, Event 201 – un exercițiu la vârf de simulare a unei pandemii cauzate de un nou coronavirus.
Exercițiul avea în centrul său coordonarea guvernelor, liniile de aprovizionare cu produse farmaceutice, gestiunea mass-media, strategii de cenzură pe platformele de comunicare virtuală, asigurarea conformării publicului și alinierea cu guvernanța internațională.
Printre participanți s-au numărat reprezentați ai instituțiilor financiare globale, ai marilor companii farmaceutice, ai agențiilor de informații secrete și ai organizațiilor mass-media.
Nu Event 201 a creat pandemia de covid-19; nu asta este ideea. Ideea este următoarea: atunci când o pandemie de coronavirus este simulată cu câteva săptămâni înainte să se declanșeze o adevărată pandemie, și când simularea se aliniază cu ani de structurare financiară, brevete, simulări interne, dezvoltare de produse de reasigurare, plasament de personal în diviziile de vaccinuri și vehicule de capital deja operaționale în jurul pandemiei – coincidența nu poate să explice o asemenea convergență.
Nu este proba unei conspirații. Este proba că infrastructura instituțională de capitalizare a exact acelui tip de criză care a fost pandemia fusese deja construită, testată, populată cu personal și asigurată.
Problema brevetelor predictive
Notă privind documentele probatorii: secțiunile anterioare se bazează exclusiv pe documente din „Dosarul Epstein”, sursă primară. Această secțiune, care privește brevetele, are altă sursă documentară: arhiva publică a Biroului de brevete și mărci al Statelor Unite ale Americii (United States Patent and Trademark Office) și literatura științifică de specialitate. Nu s-a stabilit nicio legătură între titularii de brevete menționați mai jos și corespondența din cercul Epstein-Gates-JPM Morgan făcută publică în cadrul „Dosarului Epstein”.
Ce reiese din brevete este contextul industrial mai larg în care s-a construit structura financiară descrisă mai sus, precum și evoluția în timp care a permis, structural vorbind, o monetizare rapidă.
Tehnologii legate de coronavirus au fost brevetate cu mult timp înainte să apară denumirea covid-19, iar detaliile specifice ale acestor brevete sunt disponibile public.
Brevetele ARNm Moderna reclamă prioritate pentru aplicațiile depuse între 2010 și 2016. În 2015, NIAID și Moderna au încheiat un contract de colaborare pentru cercetare și dezvoltare având ca obiect central dezvoltarea de vaccinuri ARNm.
Pe 12 decembrie 2019, cu doar câteva săptămâni înainte ca OMS să fie notificată despre cazurile de pneumonie de la Wuhan, NIAID și Moderna au încheiat un contract de transfer de materiale cu laboratorul lui Ralph Baric de la University of North Carolina (UNC), Chapel Hill, prin care s-au transferat, în scopul testării pe animale, „candidatele pentru vaccin ARNm coronavirus dezvoltate în comun de NIAID și Moderna și proprietatea lor comună”.
Contractul se referea specific la MERS-CoV, nu la SARS-CoV, și a fost amendat în februarie 2020, după ce s-a făcut secvența noului virus. Dar platforma fusese deja construită.
Lista brevetelor UNC este și mai veche. Ralph Baric și-a depus primul brevet pe metode de producere a unui coronavirus recombinat în aprilie 2022 (US Patent No. 7,279,327).
În martie 2015, Baric și colegii lui au depus cerere pentru un alt brevet internațional, pentru proteina spike din coronavirus himeric (PCT/US2015/021773), care a primit aprobare ca US Patent No. 9,884,895 în luna februarie 2018 – cu finanțare de la autoritatea americană de sănătate publică (NIH Grant No. U54A0I57157). Cercetările lui Baric în domeniul coronavirusurilor, finanțate timp de un deceniu de NIH – și care au inclus și cercetări de tip câștig de funcție (gain-of-function) cu proteina spike ‒ au produs capacitățile documentate pe larg în literatura de specialitate și în documentația de brevet cu ani înainte de 2020.
Ideea structurală aici este următoarea: arhitectura financiară discutată în secțiunile anterioare – fondurile DAF, vehiculele de investiții de impact, reasigurările, programele de simulare – nu a fost construită într-un vacuum. Ea fost construită dimpreună (și, în unele cazuri, direct adiacent) cu o sursă de brevete și dezvoltare tehnologică astfel plasată încât cel care controla platforma la momentul izbucnirii unei pandemii avea garanția că va fi în fruntea cursei.
Documentele examinate în această investigație nu dovedesc o coordonare între cele două parcursuri: arhitectura financiar instituțională și brevetele. Ele probează numai că aceste două parcursuri au fost concurente, că au implicat aceleași instituții și că erau ambele complet operaționale înainte de apariția pandemiei covid-19.
Atunci când avem și brevete, și simulări, și vehicule de capital, și repetiții ale unor evenimente reale, și reasigurări dotate cu parametri de declanșare, și documente de planificare internă înainte de declanșarea unei crize, nu se mai poate susține că asistăm la o teorie a conspirației.
Este vorba de o pregătire prealabilă și structurală pentru obținerea de profit – tipul de pregătire care răsplătește viteza, controlul centralizat, și marginalizează orice altă abordare alternativă.
Brevetele de vaccin anti-coronavirus asociate cu platformele Moderna existau cu ani înainte de pandemie. Cercetările conduse de Ralph Baric și colegii lui de la UNC, în colaborare cu laboratoare finanțate de NIH, s-au axat pe studii în domeniul proteinei spike și capacități gain-of-function documentate în literatura de specialitate cu mult timp înainte de 2020.
Aceste brevete nu dovedesc intenția de a elibera în public un agent patogen. Nu asta susținem. Ele probează că s-a anticipat utilitatea – și că aceste brevete au permis monetizarea rapidă în momentul în care condițiile s-au materializat, o dinamică recunoscută în legislația privind proprietatea intelectuală ca „prospectiva brevetelor”.
Rolul de intermediar jucat de Epstein: Risc de guvernanță, nu bârfe
Unul dintre cele mai importante documente din nou publicata arhivă este o scrisoare de înțelegere datată 8 august 2013, adresată lui William H. Gates. Această scrisoare afirmă că Gates „a solicitat specific” ca Jeffrey Epstein „să funcționeze, personal, ca reprezentant” al lui Boris Nikolic în anumite negocieri financiare și logistice.
Documentul recunoaște că Epstein avea „o relație de colegialitate” cu Gates, în cadrul căreia Epstein primise deja „informații confidențiale și/sau secrete comerciale”. Gates renunță la conflictul de interese și oferă o plată generoasă.
Acest contract a fost încheiat la cinci ani după ce Epstein fusese condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor. Gates avea resursele necesare pentru a colabora cu oricine de pe lumea aceasta. Dar el a ales un infractor sexual – și a și încheiat cu el documente oficiale.
Alte documente arată că, în perioada 2010-2014, au avut loc întâlniri private, cine private, călătorii cu avionul privat, vizite nocturne, iar, în septembrie 2013, un dineu organizat la Epstein acasă, la care au participat atât Bill și Melinda Gates, cât și Thorbjørn Jagland și Terje Rød-Larsen (cel care conducea International Peace Institute, instituția care coordona întrunirile pe tema pandemiei cu Fundația Gates și care a primit de la Epstein articole apărute în media despre Gates și pandemie).
Așa cum demonstrează schimbul de mesaje din ianuarie 2017, Epstein juca rol de intermediar nu doar pentru Gates, personal. El plasa personal la biroul privat al lui Gates, la firma lui Boris Nikolic, Biomatics Capital, la divizia de vaccinuri a companiei Merck, la divizia de reasigurări pentru pandemie a companiei Swiss Re, la Forumul Economic Mondial.
Epstein intermedia întâlniri cu personaje din nou-investita administrație Trump. Dădea indicații JP Morgan despre cum să-și facă strategia de prezentare. Altfel spus, Epstein era un nucleu uman prin care treceau și accesul politic, și politicile științifice, și finanțarea legate de pandemie.
Intermediarii sunt importanți pentru că ei pot influența masiv rezultatele fără a purta vreo răspundere. Iar când o persoană cu cazierul și portretul lui Epstein ocupă un loc central într-o astfel de rețea, atunci interesul public nu mai poate fi considerat ceva din afara situației – ci devine chiar victima principală.
Problema nu este doar că Epstein a fost implicat, ci că instituții cu acces la resurse nelimitate l-au ales pe el ca intermediar – asta după ce fusese deja condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor – deși aveau nenumărate alte opțiuni.
JP Morgan are mii de consultanți de gestionare a averii; Fundația Gates are peste 1500 de angajați; Boris Nikolic putea angaja serviciile oricărei firme de avocați din țară. Dar l-au ales, toți, pe Epstein – și au tot continuat să-l aleagă, an după an, din 2011 până cel mai devreme în 2017. Acest fapt denotă un eșec major la nivel instituțional, nu o simplă coincidență.
Citind printre rânduri
Iată ce ne relevă aceste documente, dacă le citim împreună; nu este o acuzație, este un tipar:
– JP Morgan îl tratează pe Epstein, la acel moment condamnat pentru infracțiuni sexuale cu minori, ca arhitect operațional al unui fond de caritate care îl are în centrul său pe Bill Gates; banca îi cere lui Epstein părerea despre structură, conformitate și strategie încă din februarie 2011.
– Vaccinurile au rolul de a atrage capitalul în structuri financiare proiectate la scară mare, cu flexibilitate offshore și profituri obținute în structuri separate – asta cu ani înainte de pandemie.
– Persoanele care proiectează fondurile și vehiculele de capital tratează pandemia ca pe o categorie strategică de sine stătătoare – iar nu ca pe o urgență ipotetică.
– Simularea pandemiei era un produs tehnic livrabil la cerere, un punct valoros în CV-ul experților și șansa unui progres în carieră – toate astea în orbita Gates-Epstein, încă de la începutul anului 2017.
– Produsele de reasigurare, dotate cu parametri de declanșare – instrumente financiare care eliberează automat bani la anunțul oficial al declanșării pandemiei – erau dezvoltate de profesioniști din rețeaua de plasament a lui Epstein.
– Rețeaua de pregătire pandemică trecea prin Epstein: de la corespondența instituțională dintre Fundația Gates și International Peace Institute până la canalele private dintre Epstein și președinții acestor instituții.
– Repetițiile – cum a fost Event 201 – nu urmăreau doar cum se răspândește boala, ci și controlul discursului public, coordonarea la nivel guvernamental și asigurarea conformării publicului – cu săptămâni înainte de evenimentul real.
– Structurile financiare garantau că investitorii privați suportau un risc minim, reținând, în același timp, șansa de profit – un design care creează sistemic motive de a identifica, menține și chiar prefera acele condiții în care investițiile devin profitabile.
Nimic din toate astea nu necesită o intenție criminală pentru a fi ceva extrem de periculos. Chiar și numai avantajele structurale – că vorbim de pre-poziționare, de capital, de putere și de convergența discursurilor publice înainte de o criză – creează o atracție gravitațională spre rezultate care îi servesc pe cei pregătiți.
Facilități instituționale și ce înseamnă să te faci că nu vezi
Consecințele acestei deferențe arătate de instituții unor clienți puternici nu mai sunt, acum, simple teorii. În noiembrie 2023, un judecător federal american a aprobat o tranzacție de 290 de milioane de dolari între JP Morgan Chase și 100 de femei care l-au acuzat pe Epstein de abuz sexual – asta după ce s-a descoperit că banca ignorase semnalele de alarmă interne și trecuse cu vederea elemente evidente de risc, doar pentru că Epstein era un client important.
În decizia de aprobare a tranzacției, judecătorul Jed Rakoff sublinia că acest caz transmite un mesaj tuturor instituțiilor financiare despre responsabilitatea pe care o au de a recunoaște riscurile pe care le facilitează și de a acționa pentru prevenția lor.
JP Morgan nu a recunoscut că ar fi făcut ceva greșit, dar judecătorul a subliniat că recompensele sistemice pot deveni mai importante decât considerentele etice și legale ‒ dacă nu intervine din exterior o autoritate care să ceară socoteală.
Explicația nevinovată are limitele ei
Apărătorii acestor aranjamente vor susține că pregătirea pentru pandemie, exercițiile de simulare, investițiile în vaccinuri, produsele de reasigurare – nu sunt altceva decât măsuri prudente în fața unor riscuri globale cunoscute. Pandemiile sunt o chestiune de CÂND, nu de DACĂ. Instituțiile responsabile este necesar să-și ia precauții.
Argumentul este necesar să fie luat în serios – și încă în forma lui cea mai puternică, nu cea mai slabă.
Fondurile direcționate de donatori (DAF) nu sunt ceva exotic. Fidelity Charitable este cel mai mare furnizor de granturi din SUA. Structuri DAF de sute de milioane de dolari sunt instrumente standard în rețeaua filantropilor super-bogați, iar Fundația Gates nu este nici pe departe singura organizație care le folosește. Existența unui DAF, chiar și a unuia mare și complex, nu indică, în sine, nimic ilegal.
Nici pregătirea pandemică nu era ceva marginal. Între 2000 și 2019, guvernele, instituțiile multilaterale, centrele academice, fundațiile private din întreaga lume au investit mult în pregătirea pandemică.
OMS, CDC, BARDA, Wellcome Trust, CEPI și zeci de universități au organizat exerciții de simulație, au finanțat platforme de vaccin, au dezvoltat mecanisme financiare – cele mai multe fără absolut nicio legătură cu Jeffrey Epstein.
Pregătirea pandemică era o activitate instituțională standard și mulți dintre cei angajați în această activitate acționau indubitabil cu bună credință.
Toate astea sunt adevărate, dar nu răspund la întrebările pe care le ridică aceste documente.
Întrebarea nu este dacă DAF este sau nu un instrument financiar uzual ori dacă pregătirea pentru pandemie este sau nu legitimă.
Întrebarea este de ce s-a creat o structură ca aceea pe care am descris-o aici (cu divizii offshore pentru vaccinuri, cu vehicule create pentru perpetuitate, cu separarea sectoarelor de profit, cu parametri de declanșare care fac plățile automate la declararea pandemiei) – structură specifică proiectată, rafinată și pusă în operare printr-un canal care trecea, în mod repetat, pe la o persoană condamnată pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor.
Faptul că aceste instrumente nu sunt ceva nemaiauzit face alegerea canalului Epstein nu mai explicabilă, ci mai bizară. Gates avea acces la orice firmă de avocați voia el, la orice bancă, la orice structură de consiliere de pe planeta asta. JP Morgan are mii de consultanți de avere. Boris Nikolic putea angaja și el orice consultant, din orice țară.
Tocmai abundența de alternative legitime face ca alegerea acestui canal să fie foarte greu de explicat de o manieră nevinovată.
Mai departe, faptul că pregătirea pandemică – o preocupare publică legitimă – era răspândită, nu explică concentrarea cu care avem de-a face aici. Sute de instituții lucrau la această pregătire.
Dar documentele analizate aici nu descriu sute de instituții. Ele descriu o singură rețea, în care același grup mic de persoane fac, simultan, următoarele demersuri: proiectează vehiculele financiare, conduc strategia de prezentare, plasează personal în echipele de vaccinuri și unitățile de reasigurare, finanțează simulări, dețin brevete și intermediază acces politic – cu un singur om pe post de interfață între toate aceste funcțiuni. Problema nu este că s-au făcut pregătiri pentru pandemie. Problema este că atât de multe dimensiuni ale acestui proiect – financiară, strategică, de personal – au trecut prin același intermediar, o persoană profund compromisă.
Pregătirea poate fi una publică. Poate fi transparentă. Poate fi supusă controlului democratic. Ce ne arată aceste documente este că pregătirea pandemică s-a privatizat, s-a financiarizat și persoanele implicate au fost izolate de orice răspundere.
Distincția dintre o planificare de interes public și pre-poziționare în interes privat nu este doar una semantică. Este diferența dintre o secție de pompieri și un anchetator de incendii care, în același timp, vinde și asigurări de incendiu.
Pentru a citi toate astea într-o cheie benignă ar fi nevoie să crezi că fiecare dintre elementele structurale ale acestui sistem – de la diviziile offshore la durata perpetuă, de la parametrii de declanșare la distanțarea sectoarelor profitabile de organizațiile non-profit și la un intermediar condamnat pentru infracțiuni sexuale – n-au fost decât expresii ale unui efort performant de planificare. Documentele analizate invită o altă întrebare: planificare performantă pentru cine?
Întrebarea pe care nimeni nu pare că vrea să o pună
Atunci când sistemele sunt construite pentru a profita de o criză – când aceiași oameni proiectează vehiculele financiare, finanțează simulările, dețin brevetele, dezvoltă parametrii de declanșare, plasează personalul, modelează politica și gestionează discursul public – atunci întrebarea nu mai este DACĂ aceste persoane ar acționa în interes propriu.
Întrebarea este: ce mecanisme de siguranță există, structural, care să-i împiedice să o facă?
Iar răspunsul este „încrederea”. Numai că, atunci când ea privește aceleași instituții care l-au folosit pe un condamnat pentru infracțiuni sexuale cu minori pe post de intermediar; care au structurat vehicule filantropice știind foarte bine că există „tensiuni” între caritate și urmărirea unui profit; care au simulat o pandemie de coronavirus cu săptămâni înainte ca una chiar să aibă loc; care au construit parametri de declanșare meniți să elibereze bani la declararea pandemiei – este evident că doar încrederea nu poate fi de ajuns.
Transparența nu este cinism. Tragerea la răspundere nu este o teorie a conspirației. Iar a întreba cine profită de pe urma unei catastrofe este cea mai veche și cea mai necesară întrebare în viața publică.
Lumina soarelui rămâne cea mai eficientă intervenție de sănătate publică inventată vreodată. Nu costă nimic. Nu necesită un brevet. Și nu are efecte secundare – decât pentru cei care preferă să acționeze în întuneric.
Citiți și:
Scandalul Epstein expune degenerarea marionetelor păpușarilor
Cronica unei morți anunțate
yogaesoteric
18 martie 2026