Statul Islamic şi drobul de sare

Mai ţineţi minte povestea cu Păcală şi drobul de sare? E cazul să v-o reamintiţi, deoarece ce se întâmplă între Eufrat şi Tigru, pe la frontiera osmană cu Siria, prin zona geopolitică mereu în schimbare sau, pe scurt, cu Statul Islamic nu e departe de miezul acestei istorioare comice cu Păcală.

Toate cele cinci „mari puteri” şi altele înarmate până-n dinţi s-au întâlnit la şuetă pe meleagurile amintite anterior. Zăngănit de arme, ca ţipetele isterice ale femeilor ce mor de spaimă faţă de posibila cădere a drobului de sare peste copilul aflat în covată dedesubt, bombe, război armat, verbal şi virtual în plină defilare a forţelor, intereselor şi contra unui inamic invizibil, mereu în schimbare, degenerare şi regenerare, fară nume şi cu renumele înălţat de ţipetele şi isteriile mediilor de tot felul, în faţa ochilor unei lumi care cu toate că se freacă vârtos la ochi să creadă ce vede, aude şi ce i se spune, nu poate pricepe nici ce se petrece pe acolo, nici cine sunt de fapt actorii, nici cine a scris scenariul acestei poveşti şi mai ales motivele care determină o lume întreagă să poarte război contra unui inamic pe care harta îl reduce la un raport de forţe mai mult decât hlizos. Covata rămâne însă nemişcată, agitaţie imensă, nu se petrece însă nimic!

Nu ştiu dacă poveştile cu Păcală au fost create ca să ne ducă de nas, dar cine poartă regia prin acele locuri de război nu are tărtăcuţele la locul lor. Atâta dezinformare, minciună, invenţie şi contrainvenţie n-am mai întâlnit în istoria războaielor purtate recent de combatanţii din zonă. Totul devine incredibil, pueril şi mai ales comic. Atâta desfăşurare de forţe, armament, naţiuni beligerante şi mai ales poveşti de adormit copiii ca cele puse în viaţă de mediile clasice şi moderne cu privire la Statul Islamic sunt demne de un culegător de basme de talia lui P. Ispirescu. Dar drobul de sare nu vrea să cadă peste copilul din covată, ţipetele femeilor ca şi zăngănitul armelor nu încetează, povestea riscă să se transforme din hazlie în ceva tenebros, plin de neînţelesuri pentru cel care vrea să pătrundă măcar cât de cât sensul ei.

Ce mă amuză şi mai mult este faptul că peste tot agitaţie, război mai mare sau mai mic, între şiiţi şi sunniţi, între arabii înşişi, între creştini şi musulmani şi state care n-au descălecat încă de pe cămile – roibul lor naţional – şi beduinii care trăiesc încă prin corturi, undeva hai-hui, printr-o regiune peste care vrea să treacă o conductă nouă petroliferă şi 20 de ţări şi mai multe naţiuni laolaltă nu vor s-o lase. Un Putin şi o Rusie care, prin internet, fac propagandă unor sisteme de luptă militare demne de STAR WARS, dar care dau cu racheta în baltă când e vorba să lovească o ţintă ceva mai concretă sau să-şi apere propriile aeronave aflate în conflagraţie în zonă. Atâtea sensuri şi nonsensuri laolaltă, rar întâlnite într-o perioadă şi pentru un eveniment relativ scurt, a căror importanţă cred că s-a pierdut în însăşi derularea sa şi care devine din ce în ce mai obscur şi imprevizibil în afara unei gândiri şi mod de înţelegere corect politic. Oricum „correctness” presupune şi „incorrectness” – să-mi fie cu iertare modul cum gândesc.

Mă frământă un aspect, o întrebare. Ce face Israelul în toată această rumoare şi stupoare cu care naţiunile lumii privesc atât la drobul de sare cât şi la covata cu copilul aflat în ea? Israelul face afaceri, bineînţeles – aici este campion mondial, chiar dacă nu mereu cu rezultate optime, dar mereu convins că banul se învârteşte şi atunci lumea e în ordine. Drobul de sare nu-l interesează şi nu-i acordă atenţia cuvenită, deoarece, până să cadă, va deveni inconsistent şi inofensiv (avem deja asemenea tehnologii militare) şi nu va constitui nicio primejdie pentru copilul din covata de dedesubt. Copilul însuşi nu poate fi însă eliminat şi nici bişniţărit, deoarece s-ar pierde miezul discordiei, aşa că Israelul – puterea nucleară din zonă – nu face nimic, ci trage ca întotdeauna ponoasele după cum poate mai bine, prezentându-se… kosher!

Dragi cititori, aş putea continua nonsensul relatărilor la nesfârşit, dar, din respect faţă de dumneavoastră, vă rog încă o dată să recitiţi povestea lui Păcală şi a drobului de sare. Poate unul dintre dumneavoastră să găsească un sens cât de cât şi de orice fel ar fi el, care să ne lămurească povestea cu Statul Islamic şi cu lumea întreagă ce aruncă bombe prin ograda orientală, de frică să nu cadă drobul de sare. Şi dacă totuşi… moare copilu’, ce ne facem, rabin?

Citiţi şi:

Care este, de fapt, adevărul în conflictul din Siria, teroriști, refugiați, ruși, francezi și americani 
Noi dezvăluiri pentru o mai bună înţelegere a situaţiei din Siria
Ce le place cel mai mult la Siria lui Rothschild, Murdoch, Cheney şi Statului Israel?

yogaesoteric
18 aprilie 2016