Ştiaţi că în 1919, în Germania s-a experimentat mai întâi comunismul?

Astfel, a existat Republica Sovietică Bavaria (München). Printre reforme: dispariţia banilor cash. Ce rol a jucat… Adolf Hitler?

În 8 februarie 1920, Winston Churchill a scris pentru publicația Illustrated Sunday Herald articolul „Sionisn vs. Bolșevism”, din care cităm:

„De pe vremea lui Spartacus-Weishaupt, pâna la Karl Marx, Troţki (Rusia), Bela Kuhn (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) şi Emma Goldman (Statele Unite), conspiraţia francmasonică mondială a luat în mod constant amploare, cu scopul de a răsturna ordinea socială existentă şi de a reconstrui societatea având ca baze împiedicarea dezvoltării fireşti, răutatea, invidia şi promovarea unei egalități imposibile. Această conspiraţie a avut rolul principal în fiecare mişcare subversivă din secolul al XIX-lea; şi acum, în fine, această clică de personalităţi stranii din lumea interlopă a marilor oraşe din Europa şi America au înșfăcat de păr poporul rus şi au devenit stăpâni absoluţi ai acelui enorm imperiu.”

 
Adam Weishaupt

În 1776, evreul Adam Weishaupt (poreclit Spartacus) a pus bazele Ordinului Illuminati, cu ajutorul evreului Mayer Amschel Rothschild care a finanțat această acțiune. Într-un timp scurt ei au pus stăpânire peste întreaga masonerie şi au declanşat revoluţia franceză.

De atunci umanitatea a fost supusă unui lung şir de revoluţii, toate evident mondiale, căci păpuşarii gândesc doar la nivel macro, restul fiind detalii specifice unei regiuni sau alteia. Faptul că revoluțiile din țările europene din 1948 au fost de sorginte masonică este acum binecunoscut. Însă puțini știu că nici revoluţia bolşevică nu își are originea doar în vechiul spaţiu al Imperiului Rus şi încă îşi închipuie că „ciuma roşie” numită comunism a fost creată şi exportată de poporul slav.

Pentru a aduce clarificări în această direcție, în acest articol vom vorbi despre puțin cunoscuta Republică Sovietică… Bavaria, din Germania.

Conducătorii: evrei

Spartacus League a fost o mişcare revoluţionară marxista ce şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul Germaniei în timpul Primului Război Mondial. Fondată de evreii Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Clara Zetkin, a fost ulterior redenumită Partidul Comunist German, alaturându-se Cominternului în 1919. A fost motorul Revoluţiei Germane din 1918-1919.

După abdicarea Kaiser-ului în 9 noiembrie 1918, în aceeași zi a avut loc în Germania proclamarea a două republici. Karl Liebknecht, de la balconul palatului din Berlin, a declarat Germania ca fiind Republică Socialisă. În aceeași noapte, Philipp Scheidemann a proclamat Republica de la Weimar de la balconul Reichstagului (parlamentul german).
Totuşi, la Berlin comuniştii n-au avut prea mare succes. Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht au fost arestați, iar mai apoi uciși.

În primele luni ale anului 1919, au avut loc alte revolte armate în toată Germania. În unele state, chiar dacă doar temporar, au fost proclamate „republici ale consiliilor”. Cea care a ieșit cel mai mult în evidență a fost Republica Sovietică Bavaria cunoscută și sub denumirea de Republica Sovietică din München. Independentă de Republica de la Weimar, a avut capitala la München, de unde şi a doua denumire a sa. Primul ei preşedinte ministru a fost evreul Kurt Eisner, asasinat mai apoi în 21 februarie 1919. Republica a fost condusă ulterior de evreii Gustav Landauer, Ernst Toller, Erich Mühsam. Toller o denumea „Republica Bavareză a Iubirii”.

În 12 aprilie 1919, puterea a fost preluată de evreul Eugen Leviné care a promulgat reforme radicale: formarea Armatei Roşii, dispariţia banilor cash, exproprieri, schimbări în sistemul de educaţie. A ucis mai mulţi membri ai vechii elite conducătoare. Evenimentele care au urmat nu au permis ca reformele impuse de el să fie implementate. În 3 mai 1919, germanii au recucerit Bavaria iar Levine a fost executat.

Vă oferim în continuare câteva detalii despre principalii protagonişti:

Alexander Berkman (1870-1936) – lituanian de origine evreiască, scriitor, lider al mişcărilor anarhiste de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. A emigrat în SUA. A fost iubitul Emmei Goldman.
Între 1908 şi 1915 a fost editor la ziarul acesteia, Mother Earth.
Între 1916 şi 1917 a publicat propriul său jurnal anarhist The Blast.
Atât el cât și Emma Goldman au fost suporteri ai revoluţiei bolşevice.

 
Emma Goldman și Alexander Berkman

Kurt Eisner (1867-1919) – politician, jurnalist și critic de teatru german de origine evreiască. În 1917 s-a alăturat Unabhängige Sozialdemokratische Partei Deutschlands (USPD). În 1918 este închis pentru 9 luni datorită rolului pe care l-a jucat în incitarea la grevă a lucrătorilor din industria armamentului. A organizat Revoluţia Socialistă din Germania, declarând Bavaria republică independentă, Republica Sovietică Bavareză, devenind în 1918 premier al ei. A fost asasinat în 1919.

Emma Goldman (1869-1940) – militantă anarhistă, evreică originară din Lituania, orator, susținătoare a revoluţiilor criminale şi violente.
A fost închisă de mai multe ori pentru distribuire ilegală de informaţii despre avort. În 1906 a fondat jurnalul anarhist Mother Earth. A promovat ateismul, iubirea liberă (a criticat într-un mod acerb căsătoria pe care o vedea ca pe o formă de sclavie), homosexualitatea, controlul naşterilor. L-a inspirat în activitatea sa pe Roger Baldwin, unul din fondatorii American Civil Liberties Union (Uniunii Americane Civile Liberale).
În anii 1970 a devenit un idol al mişcărilor feministe.
Iubita lui Alexander Berkman, a fost o susţinătoare înfocata a revoluţiei bolşevice. De asemenea a participat la războiul civil din Spania.
A fost amică cu Margaret Sanger, activistă americană pentru controlul nașterilor.

Leo(n) Jogiches (1867-1919), de origine evreiască, cunoscut şi sub numele de Leon Tyszka, revoluţionar marxist activ în Lituania, Polonia, Germania.
A fost unul dintre fondatorii Spartakusbund (alături de Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht). Denumirea Ligii, Spartacus, venea de la porecla evreului Adam Weishaupt – cel ce fondase Ordinul Illuminati cu finanţare Rothschild. Liga Spartacus a fost activă în Germania încă de la începutul Primului Război Mondial şi a condus la Novemberrevolution. După înfrângerea revoluţiei, Luxemburg şi Liebknecht sunt asasinaţi. Jogiches este omorât şi el în timp ce căuta să investigheze uciderea celor doi.
Liga, iniţial organizaţie a Sozialdemokratische Partei Deutschlands (SPD), în 1919 devine Kommunistische Partei Deutschlands (KPD).

Gustav Landauer (1870-1919), de origine evreiască, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai anarhismului din Germania de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. A fost un militant al anarhismului comunist şi un pacifist autodeclarat. Simpatizant al budismului, a atacat creştinismul, iudaismul şi islamismul.

Paul Levi (1883-1930), de origine evreiască, politician comunist german. În 1906 se alătura Sozialdemokratische Partei Deutschlands (SPD) de partea lui Karl Liebknecht şi a Rosei Luxemburg, fiind şi avocatul acesteia.
În 1916 a întreţinut legături strânse cu Karl Radek şi Vladimir Lenin. A fost unul din liderii Ligii Spartacus în 1918, ce devenise de curând Partidul Comunist din Germania (KPD). A condus delegaţia germană la al doilea congres Comintern la Moscova în 1920. În 1921 a criticat partidul şi a fost expulzat. Apoi, în 1922 se alătura Unabhängige Sozialdemokratische Partei Deutschlands (USPD). A murit în 1930 căzând de la fereastra sa, în circumstanţe neclare.

Eugen Leviné (1883-1919), de origine evreiască, revoluţionar comunist, lider al Republicii Sovietice Bavareze.
La sfârşitul războiului se alătura Partidului Comunist German Communist. După asasinarea lui Kurt Eisner, devine lider al USPD. Sub comanda sa, gărzile roşii au persecutat pe cei consideraţi ostili regimului. Când preşedintele Germaniei, Friedrich Ebert, a ordonat cucerirea republicii sovietice instaurate în partea bavareză a teritoriului german, gărzile roşii au executat opt ostatici.

Karl Liebknecht (1871-1919), de origine evreiască, socialist german, cofondator al Partidului Comunist German.
La finele anului 1914, împreună cu Rosa Luxemburg, Leo Jogiches, Paul Levi, Ernest Meyer, Franz Mehring şi Clara Zetkin fondează Liga Spartacus. Împreună cu aceştia a pus bazele publicaţiei Spartakusbriefe (Scrisoarea Spartacus) care va fi curând declarată ilegală. Este arestat şi trimis să lupte pe frontul de Est, unde s-a îmbolnăvit şi s-a întors în Germania în 1915.

În 1918 a publicat ziarul partidului Rote Fahne (Steagul Roşu). Participă la revolta din Berlin (31 decembrie 1918 – 1 ianuarie 1919) împreună cu Luxemburg, Leo Jogiches şi Clara Zetkin. Este ucis în 15 ianuarie 1915.

Rosa Luxemburg (1870-1919), de origine evreiască, născută în Polonia, stabilită în Germania, teoreticiană marxistă, filozof socialist, revoluţionară a Socjaldemokracja Królestwa Polskiego i Litwy (SDKPiL), SPD, USPD şi a Partidului Comunist German.
În 1914 fondează împreună cu Karl Liebknecht, publicaţia Spartakusbund, care la 1 ianuarie va deveni Partidul Comunist German.
În 1918, în timpul Revoluţiei Germane, fondează Die Rote Fahne, ziar central revoluţionar de stânga. După revolta din 1919 este ucisă.

Erich Mühsam (1878-1934), de origine evreiască, anarhist german, scriitor, poet, dramaturg. Unul dintre liderii agitatori pentru crearea Republicii Sovietice Bavareze. În timpul republicii de la Weimar (1919-1933) era foarte cunoscut pentru satirele la adresa lui Adolf Hitler şi condamnarea nazismului.

Karl Berngardovich Radek (1885-1939), evreu, activist în mişcările socialiste din Polonia şi Germania înainte de Primul Război Mondial. Lider comunist după revoluţia rusă.

Ernst Toller (1893-1939), de origine evreiască, dramaturg, expresionist, preşedinte al Republicii Sovietice Bavaria. După reocuparea germană a fost închis 5 ani.
În 1933 a fost exilat de naziştii şi a trăit în SUA şi Canada. S-a sinucis în 1939.

 
Ernst Toller

August Thalheimer (1884-1948), de origine evreiască, activist şi teoretician. A editat publicaţia Volksfreund, iar din 1916 a lucrat la Spartakusbriefe, oficios al partidului. A fost unul din fondatorii Partidului Comunist German.
A editat de asemenea Rote Fahne şi manuscrisul lui Franz Mehring rămas nepublicat după moartea sa.

A ajuns la Moscova în 1924 unde a lucrat pentru Comintern şi Institutul Marx-Engels. A lucrat cu Bukharin la programul Cominternului. A susţinut colectivizarea forţată şi stahanovismul. În 1932 a ajuns la Paris. Începând cu 1935 a scris pentru Workers Age, oficiosul Partidului Comunist din SUA condus de Jay Lovestone (pe numele său real Jacob Liebstein, fiu de rabin).

Bertha Thalheimer (1883-1959), de origine evreiască, sora lui August Thalheimer. Împreună cu fratele ei a colaborat intens cu Clara Zetkin, Franz Mehring şi Rosa Luxemburg. Şi-a ajutat de asemenea fratele în ziaristică. A fost membru fondator al partidului Comunist German.

La final, să nu-l uităm pe:
Moses (Moshe) Hess (1812-1875), de origine evreiască, filosof, unul din fondatorii socialismului şi un precursor al sionismului. A promovat o integrare a tuturor evreilor într-o mişcare socialistă universală. Prieten şi colaborator cu Karl Marx şi Friedrich Engels, l-a convertit pe ultimul la comunism şi l-a pregătit pe primul în problemele sociale şi economice. Este de fapt creatorul materialismului dialectic marxist şi a multor sloganuri şi idei atribuite mai apoi lui Marx.

Dar lista comuniştilor germani de la începutul secolului trecut nu se limitează la atât…

A fost Hitler bolşevic?

„În tinereţe, Hitler a fost reprezentantul consiliului de război al Guvernului, în timpul Republicii Sovietice München. În primăvara lui 1919, capitala Bavariei, München, a fost pentru puţine zile «republică sovietică». Guvernarea centrală, social-democrată, a pus repede capăt acestei tentative comuniste de acaparare a Bavariei.

În legătură cu ceea ce afirmăm la început despre Hitler, istoricii nu se pot pune de acord asupra ideii dacă acesta a împărtăşit idealurile bolşevice. O poză din 26 februarie 1919 a surprins un moment din timpul funeraliilor din München, ţinute în memoria celui ce fusese ucis cu câteva zile în urmă, prim-ministrul bavarez Kurt Eisner, notează Deutsche Welle.

În grupul ofiţerilor în uniformă se poate distinge lesne chipul unui om care, câţiva ani mai târziu, va cunoaşte faima mondială, Adolf Hitler. Această fotografie stă mărturie pentru participarea viitorului Führer de extremă dreaptă la înmormântarea unui om înflăcărat susţinător al ideilor de stânga, aşa cum era Eisner”, scrie ziare.com.

Asta ar fi fotografia:

 
Adolf Hitler

Să ne amintim şi de faptul că Maria Anna Schicklgruber, mama lui Alois Hitler, bunica lui Adolf Hitler a lucrat în casa lui Salomon Mayer von Rothschild. După ce a rămas însărcinată, a părăsit casa născându-l pe Alois, al cărui tată natural nu se ştie nici până azi cine a fost.

Bănuind ceva, dictatorul Austriei, Engelbert Dollfuss, cel care a fost cancelar federal al Austriei (1892-1934), a făcut investigaţii şi unii autori chiar consideră că ar fi descoperit nişte documente compromiţătoare conform cărora baronul era bunicul lui Hitler. Nu ştim ce a descoperit el, cert este că a fost asasinat de către agenţii nazişti în 1934. Certă este şi finanţarea de care a avut parte nazismul.

Şi aceiaşi care i-au finanţat pe nazişti au finanţat anterior şi revoluţia bolşevică a fraţilor lor din Rusia. De ce au finanţat ELITELE doi monştrii ce mai apoi s-au luptat între ei? De ce nu au continuat doar pe cartea acelui tip de revoluţie bolşevică, care sigur ar fi reuşit la nivel global? Pentru că pentru a-şi realiza planurile aveau nevoie de un al Doilea Război Mondial.

Citiţi şi:

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume

Ascensiunea la putere a lui Hitler nu a fost o întâmplare, el a fost finanțat de către Federal Reserve și Bank of England

Cine au fost finanţatorii Revoluţiei Bolşevice din Rusia

 

yogaesoteric
13 decembrie 2019