Strategia vicleană a Pentagonului din anul 2015, prin care urmărește să subjuge întreaga lume

La începutul lunii iulie 2014, Pentagonul a publicat materialul Strategia Militară Naţională pentru anul 2015 (2015 National Military Strategy), un plan de 24 de pagini pentru gestionarea diferitelor situații de criză de la nivel global cu ajutorul forţei militare. Orice fiinţă umană lucidă şi inteligentă poate observa cu uşurinţă în acest plan decizia de a urmări în toate situaţiile, în mod unilateral, interesele Statelor Unite, chiar cu preţul unei extreme violenţe, care a fost şi rămâne piatra unghiulară a oricărei strategii americane în situaţii de conflict. Nu se poate găsi în acest raport nici măcar umbra unei remuşcări pentru vastele distrugeri cauzate de intervenţiile armatei americane şi sutele de mii de vieţi omeneşti pierdute de către ţările invadate sub pretextul diabolic al „atacului preventiv“.

Planul maschează intenţiile în mod clar ostile ale Administraţiei americane, care sunt ascunse în spatele verbiajului înşelător şi al unor expresii menite să inducă în eroare precum „securitatea naţională“. Astfel, în conformitate cu ceea ce se susţine în acest text, Statele Unite nu agresează, vezi Doamne, țările care posedă mari resurse naturale şi nu fac decât să „răspundă la provocări de securitate“ pentru „a proteja patria“ şi pentru „a promova interesele naţionale“. La urma urmei, mulţi încă îşi închipuie cu naivitate că, de fapt, Statele Unite nu încearcă decât să aducă pacea şi democraţia în ţări (pretins necivilizate) precum sunt Afganistanul, Irakul, Libia şi, mai nou, Siria…

În prefaţa alcătuită de către şeful statului major al armatei, generalul Martin Dempsey, se urmărește să se pregătească poporul american pentru un viitor război fără sfârşit: „Viitoarele conflicte vor apărea mai rapid, vor dura mai mult şi se vor desfăşura pe nişte câmpuri de bătălie mult mai dificile din punct de vedere tehnic… Trebuie să fim pregătiţi să ne adaptăm rapid la noi ameninţări, menţinându-ne în continuare superioritatea în cazul ameninţărilor tradiţionale… Recurgerea la instrumentul puterii militare în situaţia ameninţărilor statale este foarte diferită de folosirea puterii militare în situaţia unor ameninţări non-statale. Ne aşteptăm să ne confruntăm cu campanii militare prelungite mai degrabă decât cu conflicte care se pot rezolva rapid… Acest control al escaladării conflictelor devine din ce în ce mai dificil şi capătă tot mai multă importanţă.“ (Document: 2015U.S. National Military Strategy, USNI News).

Putem trage fără dificultate concluzia că în realitate războiul constituie însuşi programul Pentagonului pentru viitor. Spre deosebire de Rusia sau de China, care au un plan pentru o zonă de liber-schimb între UE şi Asia (noul drum al mătăsii) care va crea pretutindeni noi locuri de muncă, va îmbunătăți infrastructurile vitale şi va crește la modul general standardul de viaţă, capii politici şi militari ai Statelor Unite nu văd în faţa ochilor și nu se pregătesc decât pentru moarte şi distrugere în viitorul apropiat.

Ne putem întreba, pe bună dreptate, cine este vizat de viitoarele războaie americane? Iată un fragment semnificativ dintr-un articol apărut în revista americană Defense News: „Cei care au conceput această strategie denunţă în mod explicit Iranul, Rusia şi Coreea de Nord drept nişte ameninţări majore pentru pacea mondială. Este menţionată şi China, dar este paradoxal faptul că paragraful respectiv începe cu afirmaţia că Obama şi guvernul său vor să susţină dezvoltarea Chinei şi vor s-o încurajeze să devină un partener întru asigurarea unei securităţi mondiale sporite, continuând să flirteze pe direcţia «China – aliată economică» şi «China – concurentă regional㻓. În articol se susţine în continuare: „Niciuna dintre aceste naţiuni nu doreşte un conflict direct cu Statele Unite sau cu aliaţii lor, dar, cu toate acestea, ele stârnesc o serioasă îngrijorare în ceea ce priveşte securitatea pe care comunitatea internaţională urmăreşte s-o menţină în mod colectiv prin intermediul unor politici comune, a unor mesaje împărtăşite şi a unor acţiuni coordonate.“ Aceasta înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât că niciuna dintre aceste ţări nu vrea să intre în conflict cu Statele Unite, dar Statele Unite vor să intre în război cu ele.

Care să fie, oare, motivul unei astfel de atitudini belicoase? Se ştie că aceste ţări controlează vaste resurse sau au o mare capacitate industrială, ocupă o zonă a lumii care prezintă interes geopolitic pentru Statele Unite, sau pur şi simplu doresc să-şi păstreze independenţa şi suveranitatea, ceea ce evident constituie o crimă în ochii conducătorilor imperiului american.

Acest plan al Ministerului Apărării din SUA acordă o atenţie cu totul specială Rusiei, care are îndrăzneala de a-şi apăra interesele şi securitatea după o lovitură de stat pusă la cale de Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite chiar în Ucraina vecină. Probabil că guvernanţi americani cred că pentru această insolenţă, Moscova trebuie să fie pedepsită. Iată ce se afirmă, într-un mod cât se poate de grăitor pentru cine vrea să înţeleagă, în textul Pentagonului intitulat Strategia Militară Naţională:

„Cu toate acestea, unele state încearcă să revizuiască aspectele cheie ale ordinii internaţionale şi acţionează într-o manieră care ameninţă interesele noastre naţionale. În timp ce Rusia şi-a adus contribuţia în anumite domenii de securitate cum ar fi lupta anti-drog şi lupta împotriva terorismului, ea a demonstrat totodată, în mod continuu, că nu respectă suveranitatea vecinilor săi şi că manifestă voinţa de a utiliza forţa armată pentru a-şi atinge obiectivele. Acţiunile militare ale Rusiei perturbă securitatea regională în mod direct, prin intermediul forţelor sale armate sau prin intermediari. Aceste acţiuni violează numeroasele acorduri pe care Rusia le-a semnat şi în care ea se angaja să acţioneze în acord cu normele internaţionale.“

Aşadar, Statele Unite se pregătesc oare în mod serios de un război cu Rusia? Iată un alt extras din document, care va contribui la lămurirea acestei probleme: „În ultimul deceniu, campaniile noastre militare au constat la modul esenţial în operaţiuni împotriva unor reţele extremiste violente, dar azi şi în viitorul apropiat trebuie să acordăm mai multă atenţie provocărilor create de către actorii statali. Ei au, din ce în ce mai mult, capacitatea de a pune sub semnul întrebării libertatea regională de mişcare şi de a ameninţa ţara noastră.

Un aspect foarte alarmant îl constituie îndeosebi proliferarea rachetelor balistice, a tehnologiilor aferente loviturilor de mare precizie, a sistemelor fără pilot uman (drone), a capacităţilor spaţiale şi a armelor de distrugere în masă şi a tehnologiilor proiectate pentru a contracara avantajele militare americane şi a tăia accesul la resursele comune mondiale.“

Rusia pare deci a fi vizată. Indiferent că subiectul îl constituie noile tehnologii, „schimbările demografice“ sau diferenţele culturale, totul este văzut de Pentagon ca nişte ameninţări potenţiale pentru interesele americane, în special tot ceea ce are legătură cu „concurenţa pentru resurse şi materii prime“.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2016, publicat de editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Al doilea război rece a început: SUA şi NATO provoacă deliberat Rusia pentru a declanşa al III-lea Război Mondial

Jocuri murdare: Umanitatea e controlată prin războaie 
Ce şanse mai avem să scăpăm de cel de-al III-lea război mondial? Răspunsul realismului politic
 

yogaesoteric
12 iulie 2016