SUA pregătesc ucraineni și sirieni în lupta proxy împotriva Rusiei

Într-o strategie familiară de sprijinire a forțelor proxy, SUA au orchestrat o alianță toxică între forțele ucrainene și extremiștii sirieni pentru a contracara influența Rusiei – continuând modelul de decenii al Washingtonului de a folosi grupurile teroriste pentru a-și urmări obiectivele geopolitice.

La zeci de ani după încheierea Războiului Rece, SUA continuă să folosească războiul prin procură ca strategie centrală în confruntările sale cu principalii rivali mondiali, în special cu Rusia și China. Această abordare permite SUA să își extindă influența și să își urmărească obiectivele geopolitice fără un angajament militar direct, bazându-se în schimb pe actori terți pentru a face munca grea.

Fenomenul s-a petrecut în diferite crize globale, în ciuda potențialului de reacție și de subminare a păcii și securității internaționale. Un exemplu recent și remarcabil al acestei strategii poate fi observat în conflictul actual dintre Rusia și Ucraina, în care SUA au oferit sprijin semnificativ Kievului în lupta împotriva Moscovei.

Axa Kiev-Idlib

Un exemplu notabil al războiului prin procură: la mijlocul lunii septembrie, forțele ucrainene, în coordonare cu grupuri militante din Siria, inclusiv filiala Al-Qaeda Hay’at Tahrir al-Sham (HTS – cunoscută anterior sub numele de Frontul Al-Nusra), au lansat o serie de atacuri cu drone asupra instalațiilor militare ruse din Siria.

De atunci, gruparea a negat acuzațiile, calificându-le drept o „campanie rusă de dezinformare menită să justifice continuarea acțiunilor militare în zonele eliberate din Siria”.

Operațiunea a implicat mercenari privați ucraineni numiți „Khimek”, afiliați Direcției principale a serviciilor secrete ucrainene, care au lucrat alături de militanți din Idlib pentru a viza un loc de producție și testare a dronelor în suburbiile sud-estice ale Alepului, conform unui raport Kiev Post din 18 septembrie.

În ziua următoare, au fost efectuate alte atacuri cu drone asupra a zece poziții militare siriene din Alep, din sudul regiunii Idlib și din nord-estul regiunii Latakia. La începutul lunii octombrie, două importante situri militare rusești – baza Hmeimim și un depozit de arme de lângă orașul de coastă Jableh – au fost vizate în mod repetat.

Dar aceste operațiuni nu au fost prima inițiativă sprijinită de agenți militari și de informații ucraineni în Siria. Pe 26 iulie, în ceea ce forțele militante au descris drept o lovitură „devastatoare” și „complexă”, acestea au vizat aeroportul militar Kuweires din estul Alepului, folosit ca bază aeriană de trupele ruse, la o zi după ce președintele rus Vladimir Putin s-a întâlnit la Moscova cu omologul său sirian Bashar al-Assad.

Alianța dintre serviciile secrete ucrainene și grupările militante siriene, cu sprijinul NATO, este o evoluție relativ nouă, dar semnificativă. Ea a început în ianuarie 2024, când o delegație ucraineană a vizitat Idlib pentru a negocia cu conducerea HTS eliberarea mai multor militanți ceceni, georgieni și uiguri deținuți în închisorile HTS – estimați între 750 și 900 de prizonieri – pentru a se înrola ca mercenari în trupele ucrainene.

Acordul încheiat prevedea eliberarea militanților deținuți de HTS în schimbul instruirii oferite de 250 de experți militari ucraineni, în special în utilizarea dronelor. Printre cursanți se numără salafiști turkmeni însărcinați să fabrice drone și să fotografieze potențiale ținte militare siriene ruse și aliate, în special forțele speciale ale Diviziei 25 și Forțele de apărare națională din Hama, Alep și Latakia.

Dar rapoartele indică faptul că semințele acestui aranjament au fost testate încă din octombrie 2023, când agenți ai serviciilor de informații turcești au transportat piese de avioane peste graniță către HTS, pentru a fi utilizate într-un atac uriaș asupra Colegiului Militar Sirian din orașul Homs.

Ce se află în spatele acestui parteneriat prin intermediari?

Cooperarea ridică întrebări importante cu privire la natura și amploarea relației dintre Kiev și aceste grupări militante. A apărut ea mai recent sau există legături istorice profunde? Mai important, care sunt obiectivele comune ale SUA, ale Ucrainei și ale organizațiilor extremiste implicate în acest parteneriat proxy?

Rădăcinile cooperării dintre Kiev și militanții HTS datează de la începutul operațiunii militare speciale ruse, în februarie 2022. Pe 8 martie 2022, organul de presă rusesc Sputnik, citând oficiali din domeniul apărării, a raportat că aproximativ 450 de militanți din Idlib aparținând Al-Turkistani, Hurras al-Dein și Ansar al-Tawhid au fost transportați în Ucraina pentru a lupta împotriva forțelor ruse – ceea ce au și făcut, la numai trei zile după ce au trecut prin Turcia, membră NATO.

La sfârșitul lunii octombrie 2022, liderul cecen al grupării „Ajnad al Kavkaz” (Anjad al Caucazului) din Idlib, Rustam Azaiev – cunoscut și sub numele de Abdul Hakim al-Shishani – a ajuns cu un grup de militanți în Ucraina. El apare într-o înregistrare video pentru a confirma prezența sa reală pe un front de luptă din estul Ucrainei, ca parte a batalionului cecen „Șeicul Mansour”, care lupta împotriva rușilor alături de forțele ucrainene. Aceasta a coincis cu sosirea unui nou grup de militanți în Ucraina, potrivit Al-Monitor din SUA, care au dezertat din batalionul „Grupul albanez”, afiliat aripii extremiste a HTS.

În plus, pe 9 septembrie, ziarul turc Aydinlik a confirmat că au existat contacte zilnice între șeful serviciilor de informații ucrainene, Kirill Budanov, și liderul Hay’at Tahrir al-Sham, Abu Muhammad al-Julani, pentru a finaliza trimiterea de luptători în Ucraina.

Forțele militare americane care ocupă nord-estul Siriei joacă un rol de legătură și de transport în această configurație. Sunt principalul actor în gestionarea diverselor zone de conflict și în coordonarea pozițiilor și cooperării apropiaților săi.

La începutul lunii august 2024, SUA au facilitat sosirea experților ucraineni în zonele de lângă Jabal al-Zawiya din Idlib și au contribuit la transferul de piese de aeronavă – în schimbul transportului de luptători extremiști, prin intermediul bazelor americane din Siria, către zonele din nordul regiunii Donețk.

Acordul dintre forțele ucrainene și grupurile militante siriene, negociat cu implicarea SUA și NATO, include mai multe componente esențiale.

Personalul militar ucrainean a fost însărcinat cu instruirea militanților în războiul cu drone, sporindu-le capacitatea de a lovi ținte rusești în Siria. În schimb, aceste grupări militante, cu ajutorul forțelor americane care operează în regiune, au facilitat transferul de luptători din Siria în Ucraina, pentru a sprijini forțele ucrainene în războiul lor cu Rusia.

Obiectivele SUA, ale Ucrainei și ale grupurilor extremiste siriene, deși par divergente la suprafață, converg în puncte importante. Pentru Washington, utilizarea forțelor proxy în Siria se înscrie într-o strategie mai amplă de slăbire a Rusiei, printr-o politică de uzură, prin dispersarea resurselor sale militare în mai multe zone de conflict.

Tactica amintește de strategia Războiului Rece de secătuire a resurselor adversarilor, prin implicarea lor în conflicte costisitoare și prelungite.

Ce are de câștigat fiecare parte?

Pentru Ucraina, alianța cu militanții HTS oferă mai multe avantaje strategice. Subminând influența Rusiei în Siria, Ucraina urmărește să exercite presiuni asupra Rusiei pe mai multe fronturi, forțând-o să-și deturneze resursele și atenția de la conflictul din Ucraina.

În plus, afluxul de luptători experimentați din Siria și din alte regiuni oferă Ucrainei forță de muncă suplimentară într-un moment în care forțele sale sunt subțiate, iar SUA sunt preocupate să sprijine Israelul în ceea ce a devenit acum un război regional. Cooperarea servește, de asemenea, ca o modalitate prin care Ucraina se răzbună pe Damasc și, prin extensie, pe Iran, pentru sprijinul acordat Rusiei în conflictul actual.

Grupările militante beneficiază ele însele de această alianță în mai multe moduri esențiale. Având în vedere că Turcia se îndreaptă spre reconcilierea cu Siria, iar cooperarea militară ruso-iraniană avansează, aceste grupări sunt din ce în ce mai vulnerabile. Alinierea cu Ucraina și NATO le oferă noi resurse și sprijin, asigurându-le supraviețuirea continuă în fața dinamicii regionale în schimbare.

Cooperarea oferă, de asemenea, extremiștilor sirieni acces la tehnologie avansată, în special în domeniul războiului cu drone, care a devenit un element crucial în lupta lor continuă împotriva forțelor siriene și ruse.

SUA joacă un rol esențial în facilitarea acestei cooperări, nu numai prin furnizarea de sprijin logistic, ci și prin furnizarea de armament avansat și coordonarea eforturilor dintre forțele ucrainene și militanții sirieni.

Oportunități în mijlocul războiului din Asia de Vest

Pe măsură ce conflictul evoluează, alianța s-ar putea adânci și mai mult, cu mai mulți luptători și resurse care să circule între Siria și Ucraina, în special în timp ce aliatul Siriei, Hezbollah, din Liban, este acum angajat într-o luptă existențială cu Israelul.

Este, de asemenea, posibil ca această cooperare să fie de scurtă durată, în funcție de schimbările din politica externă a SUA sau de rezultatul negocierilor dintre Rusia, Turcia și Siria.

Utilizarea continuă de către SUA a războiului prin procură, în special prin folosirea grupurilor militante și a terorismului transnațional, este susceptibilă să aibă consecințe durabile și de mare amploare. În contextul sirian, incapacitatea sau reticența marilor puteri de a se angaja într-o confruntare militară directă a condus la un conflict prelungit, care nu dă semne de rezolvare.

Implicarea forțelor ucrainene în Siria, sub pretextul contracarării influenței ruse, servește la prelungirea conflictului și la adâncirea diviziunilor. Această strategie asigură faptul că SUA rămâne un actor-cheie în conflictele destabilizatoare precum cel din Siria.

Cooperarea în curs de dezvoltare dintre forțele ucrainene, grupurile extremiste din Siria și interesele SUA reprezintă o tendință mai largă în strategia de război prin intermediari a Washingtonului. Un scenariu potențial este că acest parteneriat va continua să se extindă, serviciile secrete ucrainene promovând legături mai strânse cu facțiunile extremiste din Idlib care se opun oricărei reconcilieri între Ankara și Damasc.

Fenomenul s-ar putea extinde și la zonele controlate de kurzi din nord-estul Siriei, creând un beneficiu comun pentru toate părțile implicate. Grupările militante ar putea primi armament avansat, precum drone, fără ca Washingtonul să fie implicat direct, în schimbul furnizării de luptători suplimentari, inclusiv elemente ISIS deținute în prezent în închisorile administrate de kurzi, pentru a sprijini Ucraina împotriva Rusiei.

Citiți și:
Rusia acuză SUA că formează o armată de extremiști în Siria
Șeful spionajului rus spune că o bază militară americană de la granița cu Siria, Irak și Iordania este, de fapt, un sediu pentru Statul Islamic coordonat de CIA și MI6

 

yogaesoteric
26 octombrie 2024