TAPAS. Forța focului interior

 

Cel mai adesea, eroii se nasc în casele oamenilor obișnuiți. Și vin cu un singur scop – victoria. Nu asupra celorlalți. Aceea este o victorie aproape banală. Adevărații eroi triumfă asupra propriilor slăbiciuni. Unii oameni spun: viața e o pacoste, am un destin nefericit, soarta îmi este mereu potrivnică. Alții, dimpotrivă, sunt fericiți, au o existență plină de succese, se consideră răsfățați ai aceleiași sorți. Ce anume face diferența? Tradițiile spirituale oferă răspunsul. E o extindere a principiului acțiunii și reacțiunii din fizică. Orice acțiune pe care o facem determină o reacțiune pe care este necesar să o suportăm. Bună sau rea, după cum ne-a fost acțiunea. Se derulează un destin. Un destin previzibil tocmai prin semnele pe care le lasă în urmă şi le vedem cu ochiul liber: conjuncturi, situații, emoții, stări. Ce s-ar cuminți umanitatea dacă ar știi că acțiunile ei se plătesc la centimă.

Dai extemporal de bună purtare 

Și faptele din alte existențe au aceeași foaie de parcurs. Ce ai dat, ți se dă. Se vorbește despre „arderea karmei” ca modalitate de a evita consecințele destinice ale faptelor săvârșite „noaptea, când eram năuc”. Această evitare a consecințelor karmice nu se află însă la mâna celui repetent la spiritualitate. Este nevoie de o angrenare conștientă, susținută de Dumnezeu, pentru a ieși de sub incidența destinului. Această asumare, producătoare de transformări în ființă este un TAPAS. TAPAS-ul este autoimpunere, autodisciplinare, orientare a voinței pentru atingerea unui scop. Este un cuvânt sanscrit care provine din termenul „tap” – a arde.

Patanjali clasifică sistemul yoga în opt etape distincte. Primele două reprezintă codul etic și moral al yoghinilor, YAMA și NIYAMA. YAMA presupune respectarea a cinci reguli care privesc relația noastră cu exteriorul, iar NIYAMA cuprinde cinci reguli care se referă la atitudinea corectă pe care yoghinul este necesar s-o aibă față de el însuși. TAPAS s-ar traduce prin „purificare cu ajutorul energiei subtile a focului”. Înțeleptul Vyasa spunea că TAPAS-ul poate să „ardă” KARMA nefastă (condiționările destinice nefaste), conferă yoghinului înalte SIDDHI-uri (capacități paranormale) și puterea de a realiza Absolutul. Cum? Tradiția orientală subliniază: „TAPAS-ul este necesar să fie practicat cu o mare devoțiune față de Dumnezeu, altfel orice austeritate rămâne fără rezultate profunde și nu este altceva decât egoism spiritual glorificat”. (Swami Shivananda)

Când angrenăm un TAPAS din motive mărunte, din dorința de faimă, putere asupra situațiilor și oamenilor, atunci practica spirituală nu ne anihilează rezidurile karmice, ci lucrează după alte legi. Generăm încă un strat la platoșa orgoliului și infatuării. De altfel, acestea sunt și semnele după care ne dăm seama dacă suntem pe drumul cel bun. Dacă în urma unui TAPAS cineva devine mai orgolios, mai arogant și nu mai smerit și mai cuprinzător sufletește, mai aproape de armonia dumnezeiască, este un prilej în plus de cădere. Iar acesta este unul din extemporalele de bună purtare pe care calea spirituală ni-l dă.

Un prieten, ghinionist de profesie, cum își spunea el mai demult, mi-a povestit ce a înțeles despre mersul destinului său. Meseria de agent de vânzări îl ținea „la mâna norocului chior”. Lucian consideră că anii de yoga, vreo cinci la număr, l-au ajutat să-și modifice viziunea asupra destinului. „În fiecare dimineață mă trezeam cu un ghem în stomac, nu știam cum va fi acea zi, în vânzări niciodată nu știi cum va fi… Treptat, am sesizat că ghemul din stomac nu mai dispărea și gândurile negre, stresurile, scenariile nefaste mă luau în primire din pat, de când deschideam ochii. Și toate mergeau prost. Într-o zi, am aflat la cursul de yoga despre legea karmei, liberul arbitru, TAPAS. Neîncrezător, am început totuși să aplic. Am stabilit ca TAPAS (austeritate, autoimpunere conștientă și deliberată) să-mi urmăresc vorbele, faptele și gândurile cât de des pot. Mi-am propus să nu mai iau totul personal. În timp, am realizat că puteam să aleg realmente cum să fiu. Am învățat să nu mă mai las pradă disperării, angoaselor. TAPAS-ul meu consta din fapte care să aducă armonia indiferent unde eram și orice aș fi avut de făcut. Am corelat asta și cu înlocuirea cuvintelor rele, mânioase și răuvoitoare, chiar a gândurilor nefaste, cu cele care ar fi adus armonie, bine, bucurie. Asta am făcut. Am respectat astfel, fără să știu, prima regulă a spiritualității: primum non nocere – mai întâi de toate să nu faci rău. Asta e deviza mea și azi. Armonie în gând, vorbă și faptă.”

Disciplina arde semințele suferinței

„Nimeni nu vine să ne ofere soluții”, „nu avem suficientă voință” și „la urma urmei, de unde știu eu că e așa cum zic ăștia?”. Sunt cele mai frecvente reacții umane în fața propunerilor de transformare. Deși dorim adesea disperați să se petreacă ceva, să vină Dulcineea îndrăgostită după noi, să devenim mari și puternici, înțelegem, de obicei târziu sau… prea târziu, legile după care Dulcineea vine în zbor numai când ne rostește numele. Pe deasupra nu investim decât rar în direcția corectă. Umanitatea se scuză de ceva vreme: „din necunoaștere și nebăgare de seamă”. Adevărul este că nu vrem încă. Și asta pentru că ne-am trezi din nou față în față cu noi înșine, liber să alegem o cale sau alta. De asta se tem cei mai mulți oameni. Să aleagă ce este important.

Lucian consideră că transformările radicale de care se bucură acum se datorează acestor depășiri „regulamentare” ale destinului său. Când, în urma eforturilor noastre susținute de Dumnezeu transformăm cu propriile mânuțe o viață cu suferință într-una fără, ne decondiționăm. KARMA de suferință se „arde”, se dezintegrează în focul TAPAS-ului. Semințele suferinței nu mai apar pentru că nu mai au de unde.

Lucian a trăit de multe ori acest fenomen, aproape necunoscut celor fataliști și comozi: „Am 34 de ani. Puteam să fiu azi un om nevrozat, bolnav de ulcer și astm. Știu din analizele periodice, când medicii îmi dădeau câte un tip de pastile pentru fiecare afecțiune. Am ales să transform asta, mai ales că citisem despre gândirea benefică, yoga, fitoterapie. Dar am putut alege doar după ce am înțeles unde ducea viața mea dacă rămâneam la fel ca înainte. Am făcut eforturi pentru a-mi modifica obișnuințele și a meritat. Acel posibil viitor sumbru pur și simplu nu mai are substrat, cauza lui a fost distrusă. Sunt un om sănătos, vioi, împăcat cu mine și cu lumea. Această stare nouă și stabilă este o nouă cauză. Dar pentru un viitor fericit, așa-i?”

Te învață să-ți modelezi caracterul

Deși mulți oameni vor, au sentimentul că nu pot să își transforme peste noapte felul de a fi. Aici intervine alegerea conștientă, liberul arbitru. Alegem să ne transformăm în bine mintea, psihicul, trupul. E adevărat, avem nevoie de o metodă corectă. Cu puțină intuiție aflăm și cam ce ni se potrivește: dietă, gândire benefică, învățarea controlului emoțiilor și gândurilor prin yoga, dinamizarea unor calități, sugestie și autosugestie. De aici încolo, intervine TAPAS-ul.

Elena are 43 de ani și practică yoga din 1990. Când hotărăște să facă anumite exerciții spirituale pentru o perioadă determinată e ca și cum ar promite ceva cuiva drag. „Sunt catolică și cred în Dumnezeu cu toată inima. Înainte de a mă decide pentru un TAPAS, de o săptămână, o lună sau mai mult, caut să evaluez corect. Atât necesitățile, cât și posibilitățile. Mama ne învăța pe noi, copiii, să avem măsură în toate. Decât să îmi propun un TAPAS de șapte ani și să nu îl duc la bun sfârșit, mai bine un TAPAS de câteva luni pe care îl reiau din nou și din nou…

După ce m-am hotărât ce TAPAS este adecvat, îmi vine gândul că, fără ajutorul lui Dumnezeu, orice fac eu singură e doar «chimval răsunător». Și atunci apare dorul acela și Îl rog să mă vegheze în acțiunile mele, în disciplina mea spirituală. De foarte multe ori am avut trăiri sufletești uluitoare în timp ce realizam TAPAS-ul, chiar dacă nu îmi stabilisem ca scop eliberarea ultimă, c îmbunătățirea sănătății sau a concentrării mentale.”

Iulian este student la Filozofie, în anul 6 de yoga, îndrăgostit de iubita lui și de filozofie (mi-a precizat ordinea), are 24 de ani și a făcut multe TAPAS-uri în viața lui de yoghin. Îmi relatează calm, aducându-și aminte parcă de timpuri foarte îndepărtate: „Mi-am propus ca TAPAS asana-e, meditații, regimuri alimentare, austerități ale minții. Am practicat intens cam tot ce s-a predat la cursurile de yoga. TAPAS-urile cele mai scurte erau de 49 de zile, cel mai lung a fost de un an și zece luni. Aveam însă o aspirație de nezdruncinat. Zilnic realizam TAPAS-ul orice ar fi fost. Colegii mei de facultate chiar se mirau de unde, dom’le, atâta energie să înveți pe rupte, să fii vesel și disponibil, să faci și yoga, să ai și job, că mă vedeau mai pirpiriu… ori îmi pune iubita ceva-n mâncare…? De unde? Vigoarea mea venea de la TAPAS-ul zilnic, pe atunci un secret pe care îl descifram treptat. Lucram zilnic două ore de posturi trupeşti și o oră de tehnici de pranayama. După șapte luni mă vitalizasem, eram radios, arătam a bărbat viu. Au fost și obstacole destule. Oboseală, uneori nu aveam dispoziția necesară, lipsa de timp… Mi-am dat seama că natura umană dezordonată nu se modifică așa, cu una cu două. A reuși nu înseamnă însă să faci TAPAS-ul oricum, ci a-l face cu sufletul deschis.” Când te supui binelui, ești liber. Micul prinț al lui Exupery afla și el, poate ca mulți dintre noi: nu poți vedea decât cu inima. Adevărul rămâne invizibil celui care nu cunoaște dragostea nesfârșită.

Iulian continuă: „Știu cum e să faci un TAPAS sec, să te încrâncenezi să îl faci când nu simți nimic. Nu e bine. Mai ales că efectele dorite nu apar. E doar o mortificare gratuită, un chin. Și când te gândești cât de simplu este să invoci o stare de deschidere sufletească un minut, două înainte de TAPAS-ul zilnic. Oricine poate asta, sunt sigur. Gândul la Dumnezeu mă deschide cel mai profund, pe mine cel puțin.”

Marinela, iubita lui Iulian este și ea studentă. Va deveni profesoară de franceză. Are 23 de ani, practică yoga de trei ani și Iulian o prezintă ca pe „roșcata îndărătnică și plină de iubire”. Ea se confesează: „La început am avut probleme cu Iuli. Tot îmi spunea ce grozavă e yoga. După aceea, a început cu TAPAS-ul. Îmi explica vrute și nevrute, că are efecte extraordinare, că îmi este necesar, că mă va ajuta, și asta aproape în fiecare zi. Nu puteam pricepe ce-l entuziasmează atât. Eu credeam că a face ceva autoimpus îmi va reduce din libertate, va dispărea spontaneitatea cu care mă mândream. Cu chiu cu vai m-am hotărât să fac și eu un TAPAS, de o lună la început.

De fapt, libertatea cu care trăiam eu și, sunt sigură, mulți alți oameni, este o iluzie. Adevărata libertate apare nu când faci ce vrea egoismul tău, ci când ajungi să te simți liber făcând ceea ce e necesar, ceea ce e în acord cu legile firii. Și asta se petrece când respecți adevărul acestei Creații, când te «incluzi» în armonia universului. Abia atunci când te supui Binelui poți fi liber. Libertatea mea de dinainte era vagabondaj. Eram la voia toanelor minții care și ea era influențată de o mie de aspecte din afară și din interiorul meu. Corelațiile pe care le făceam îmi dădeau sentimentul de inteligență, spontaneitate, intensitate. Acum știu. TAPAS-ul mi-a deschis drumul către ființa conștientă și lucidă din mine. Sunt altfel acum, nu mai sunt gândită de mediu, gândesc singură. Prin TAPAS am învățat ce înseamnă concizia, coerența, dinamismul puterea susținută de concentrare. Mi-am dat seama că îmi erau necesare aceste calități oarecum masculine, să mă echilibreze, că la mine bătea vântul. Însă ce am înțeles că este de mare preț sună cam așa: devii liber doar în măsura în care te supui adevărului, armoniei dumnezeiești, lui Dumnezeu, în ultimă instanță. L-aș fi putut boteza paradoxul Marinela dacă nu l-ar fi descoperit alții înaintea mea și de atâtea secole.”

Acestea fiind zise, să ne facem și tema pentru acasă. Reînnoiți, pentru că viața începe din nou, azi. Curând vom știi că începe în fiecare clipă. Așadar, ce TAPAS începi să faci de azi?… Și mai ales cum?

Autor: Gloriant Dunăre

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 56.

Citiți și:

Cât de mare și evidentă este puterea ta realizatoare benefică? (IV)

Grație susținerii spirituale, m-am bucurat chiar de la început de roade uimitoare în TAPAS-ul de arderea KARMA-ei prin post alimentar

 

yogaesoteric
6 iulie 2020