Telefonia multiplă a fost inventată de un român: Augustin Maior

În luna noiembrie 1905, Augustin Maior, fizician, pedagog și inventator român, este angajat ca inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze.

Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în anul 1907 în revista Elektrotechnische Zeitschrift și apoi, în anul 1914, în lucrarea The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission, publicată în revista The Electrician.

În perioada 1910-1911, americanul George Owen Squier a făcut şi el mai multe experienţe privind telefonia multiplă, dar a şi brevetat soluţia tehnică, aspect pe care Augustin Maior l-a omis la momentul respectiv.

Augustin Maior sesizează pericolul de a nu-i fi recunoscută prioritatea în domeniu şi scrie revistei The Electrician o scrisoare publicată în numărul din 21 aprilie 1911 în care preciza: „Am arătat matematic că se poate realiza telefonia multiplă cu curenţi alternativi de înaltă frecvenţă, astfel încât fiecare curent să transporte o convorbire, am menţionat că am reuşit să transmit simultan cinci mesaje. Am prezentat experimentele mele la prima conferinţă europeană a poştelor şi telegrafului şi am comunicat în conferinţă că am reuşit să transmit mesaje pe o linie de 15 km.”

Cu toate acestea, în anul 1921 E.H. Colpitts publică o lucrare de sinteză în revista Transactions AIEE în care afirmă că G.O. Squier, prin experimentările făcute între 1910 şi 1911, a reuşit să pună la punct telefonia multiplă. Este adevărat că el citează la bibliografie şase dintre lucrările lui Maior, dar nu menţionează prioritatea acestuia. Din nou o nedreptate la adresa unui român, provenit o țară mică pe care mulți nu și-au dorit să o promoveze.

După Primul Război Mondial și unirea Transilvaniei cu România, Augustin Maior revine în țară și devine director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat. În iulie 1919 a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj și apoi director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe. A predat studenților săi cursuri conținând multe idei moderne, cum sunt cele de electricitate și magnetism, acustică și optică, telecomunicaţii, gravitaţie, termodinamica radiaţiilor, teoria cuantelor şi statistică, pe care le-a și publicat în diverse ediții. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937.

Contribuțiile sale la dezvoltarea acestor domenii ale științei au fost recunoscute în anul 1950, când laureatul Premiului Nobel, M. Louis de Broglie, a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior intitulată Câmpurile gravitaționale și magnetismul.

După moartea marelui inventator, la Cluj, în anul 1963, este ridicat bustul lui Augustin Maior din Parcul Memoriei Universitare în curtea Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

O recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea învățământului modern și a cercetării în fizică vine în anul 1995, când Consiliul Profesoral al Facultății de Fizică a Universității din Cluj a hotărât ca unul dintre amfiteatrele sale să fie denumit Amfiteatrul Augustin Maior.

Tot ca un act de recunoștință și respect, fostei Școli Generale nr. 5 din Reghin, școala la care și-a început educația, i s-a acordat la 21 martie 1994 numele de Gimnaziul de Stat Augustin Maior.

În noiembrie 2012, Augustin Maior a fost reales ca membru post-mortem al Academiei Române.

Citiţi şi:

Contribuția importantă a românilor la binele umanității – o moștenire pentru viitor ce este oferită lumii de poporul român (II)

O invenție bizară! Aparatul de comunicare cu morții, inventat de Thomas Edison

yogaesoteric
16 iulie 2020