Ţelul principal în Karma Yoga
din lucrarea „Karma Yoga: yoga instantanee a vieţii cotidiene”
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
Swami Vivekananda descrie astfel idealul urmărit în karma yoga: „Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri şi a celei mai mari singurătăţi găseşte activitatea cea mai intensă, tot el reuşind ca în mijlocul activităţii celei mai intense să găsească liniştea şi singurătatea deşertului.” Tot Vivekananda consideră util să sublinieze: „karma-yoghinul nu are nevoie să creadă în nici o doctrină, oricare ar fi ea. El poate nici să nu creadă în Dumnezeu, poate nici să nu se întrebe ce este de fapt sufletul său şi poate să nici nu fie tentat de nici o speculaţie de ordin metafizic” (Yoga practică).
Cu toate acestea, deoarece marii maeştri ai Orientului ale căror învăţături ne-au parvenit, sunt toţi profund religioşi, nu este surprinzător faptul că ei interpretează karma yoga din această perspectivă. Astfel, Sri Ramakrishna spunea: „karma yoga este comuniunea spontană cu Dumnezeu prin acţiune”, interpretând-o atât în sistemul bhakti yoga (revelarea Supremului Divin prin iubire) cât şi în sensul sistemului jnana yoga (urmărirea conştientizării Absolutului Divin). El precizează: „Ţelul esenţial în karma yoga este acelaşi ca şi în cazul celorlalte forme de yoga: realizarea Supremului Etern sau a Divinului impersonal.”
La fel, Sri Aurobindo scrie: „Activitatea detaşată, cel mai adesea, nu este decât instrumentul necesar pentru inefabila unire cu Stăpânul Creaţiei.” „A realiza activităţile într-o intimă fuziune şi într-o comuniune profundă cu divinul din noi, în armonie profundă cu universalul din jurul nostru şi cu transcendentul de dincolo de noi, a nu ne lăsa limitaţi de mentalul uman, adesea închistat şi separator, a nu fi sclavul imperativelor sale ignorante sau aberante şi a sugestiilor sale înguste, aceasta este karma yoga” (Yoga integrală practică).
yogaesoteric.net
Also available in:
English