Teoria atașamentului: ai dreptul să-ți trăiești viața așa cum crezi de cuviință și să nu fii ostaticul propriului copil

Teoria ataşamentului vorbeşte despre cât de important este adultul pentru copil, dar nu afirmă nicăieri că pentru adult este important doar copilul. Ea ne învaţă să tratăm copilul ca pe ceva valoros, dar nu propune ca părintele să fie considerat doar un mijloc.

Conform teoriei ataşamentului, adultul aduce copilul pe lume, promiţându-i dragostea, grija dar nu şi satisfacerea tuturor dorinţelor şi absenţa completă a experienţelor neplăcute.

Aveţi dreptul să vă trăiţi viaţa şi copilul este necesar să se adapteze modului vostru de viaţă. Exact astfel funcţionează instinctul lui – să fie cu adultul său, să se orienteze după el, să considere bine şi corect tot ceea ce consideră bine şi corect adultul, să trăiască în casa lui, să-i mănânce mâncarea, să vorbească în limba lui, să trăiască modul lui de viaţă.

În acelaşi timp, aveţi dreptul să plecaţi de acasă, iar copilul are dreptul să se indispună din cauza asta. Nu sunteţi obligaţi să staţi acasă pentru ca el să nu se indispună, cum de altfel şi el nu este cazul să pretindă că-i place aceasta.

Aveţi dreptul să naşteţi alţi copii, iar el poate să se simtă neglijat. Nu este cazul să vă refuzaţi dreptul de a extinde familia, pentru ca el să rămână unicul copil, dar şi copilul nu este obligat să pretindă că îi place totul.

Aveţi dreptul să divorţaţi, iar copilul are dreptul să sufere din cauza asta: nu sunteţi obligaţi să trăiţi într-o căsnicie ruşinoasă pentru ca el să nu sufere, dar nici să-şi înghită sentimentele.

Aveţi dreptul să vă schimbaţi locul de trai şi modul de viaţă şi copilul are dreptul să protesteze şi să-i fie dor de cel vechi. Nu este cazul să renunţaţi la planurile şi obiectivele voastre pentru a-i asigura lipsa schimbării, dar nici el nu este obligat să pretindă că totul este uşor.

Noi facem copiii, nu ei pe noi. Ne trăim vieţile noastre, iar ei este necesar să se adapteze, aşa cum ne-am adaptat şi noi la viaţa părinţilor. Părinţii noştri s-au mutat, au schimbat locuri de muncă, au devenit mai săraci sau mai bogaţi, au născut alţi copii, au divorţat şi s-au căsătorit. Unele modificări ni le amintim cu bucurie, altele cu durere, altele la început erau teribile, apoi s-au dovedit a fi benefice. Însă, în general, ne-am descurcat.

Natura a înzestrat puii umani cu suficientă flexibilitate pentru a se adapta la aproape orice. Copiii cresc în diferite condiţii şi familiile se confruntă cu diferite probleme. Uneori nu alegeţi, alteori alegeţi şi atât timp cât copilul este mic el este ataşat de voi şi va urma calea vieţii împreună cu voi, indiferent de cotiturile pe care le întâlniţi.

Aveţi dreptul să trăiţi aşa cum credeţi de cuviinţă sau cum vă permit circumstanţele, iar copilul are dreptul să fie nemulţumit, însă ca părinţi este necesar să-l ajutaţi să se adapteze.

Teoria ataşamentului cere de la părinte să fie cu copilul său – să fie cu el într-o legătură emoţională constantă, să se simtă iubit şi acceptat. Şi nimeni nu ştie exact câte ore pe zi sunt necesare pentru asta şi pentru câte zile vă puteţi separa pentru a nu rupe comunicarea. Nu există o reţetă universală. Puteţi sta cu copilul acasă toată copilăria lui, având grijă numai de el şi să nu creaţi relaţii bune. Şi îl puteţi educa cu scrisori rare, de la distanţă, din cauza circumstanţelor şi să-i oferiţi sentimentul de iubire şi căldură pentru tot restul vieţii. Încrederea că eşti important, necesar şi iubit este mai importantă decât numărul de ore petrecut împreună. Teoria ataşamentului vorbeşte despre relaţii, nu despre rutina zilnică.

Un adult care se simte ostaticul propriului copil, o victimă nefericită – nu va putea construi un ataşament bun. Ataşamentul este relaţia dintre adult (individul dominant, grijuliu) şi copil (individul dependent, încrezător). Adultul este indicat să fie puternic şi liber, să fie stăpânul vieţii sale – numai atunci copilul se va simţi liniştit alături de el.

L. Petranovskaya, Sfaturi pentru mama lucrătoare

Citiţi şi:

19 principii de aur ale Mariei Montessori, cel mai mare pedagog din istorie, pentru creşterea corectă a unui copil

Opinia lui Einstein despre educație. Iată ce l-a învățat el pe fiul său

Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?

yogaesoteric
15 iunie 2019