Top 3 motive pentru care Sistemul din umbră continuă să se perpetueze

 

Sistemul, Matricea, Stabilimentul – oricare ar fi numele pe care îl folosim când ne referim la puterea ocultă din spatele guvernelor – pare să se perpetueze neafectat. Politicienii, niște păpuși de cârpă, vin și pleacă, dar sistemul pe care îl servesc rămâne foarte stabil, pe loc, mult timp după ce mulți dintre acei falși lideri si indivizi controlați prin frică şi-au epuizat cele 5 minute de faimă prin dirijarea oamenilor din jurul lor. În multe cazuri, politicienii transmit câte un alt aspect al Agendei (Agenda 21, Agenda 2030, Agenda Noii Ordini Mondiale) doar pentru ca apoi să dispară în obscuritate, lăsându-ne legi, reguli și reglementări care ne ștrangulează tot mai mult libertatea.

Te-ai întrebat vreodată de ce nimic nu se transformă cu adevărat, în ciuda faptului că atât de mulți oameni consumă o cantitate enormă de energie pentru ca o cizmă de stânga sau de dreapta să coboare din cărțile Elitei pentru circul electoral, denumit în mod pervers democrație? Uitați-vă la circul grotesc care se va amplifica în România și care foarte probabil va aduce la putere ,,pe alții”, avizi de bani și de putere și care nu vor modifica nimic, eventual doar gradul de sărăcie al populației.

Adevărul este că guvernul din umbră este întotdeauna acolo, indiferent pe cine votezi. Se cunoaște în general că Sistemul este condus de statul adânc, guvernul paralel sau guvernul din umbră (gândiți-vă la toate planurile privind continuitatea guvernării). Aleşii au un procent foarte mic în ceea ce privește libertatea generală.

Da, Sistemul pare să continue, indiferent de cine se află în fruntea țării. De ce? Motivele se regăsesc în psihologia noastră. Atitudinile și convingerile noastre inconștiente formează lumea în care trăim. Pentru a detrona tiranul din lumea exterioară, este necesar să-l eliminăm din propria conștiință, întrucât noi suntem creatorii realității în care existăm.

Este necesar să începem, dacă dorim cu adevărat, să trecem de la o societate bazată pe o forță guvernamentală monopolistă la una bazată pe schimburi și asociații voluntare.

Dar iată care sunt principalele 3 motive pentru care sistemul se perpetuează:

1. „Participați laˮ și „impuneți-vă înˮ Sistem, „pentru că într-o zi veți fi la vârfˮ

Sistemele exploatatoare sau criminale, inclusiv sistemele financiare (fraudele) tip Ponzi, cum este întregul sistem monetar actual fiat, au tendința de a se proteja în mod viclean oferindu-se să „cumpere” persoanele care le pun la îndoială. De exemplu, oamenii din sistemele ierarhice rigide (cum ar fi militarii) sunt încurajați să accepte greutăți atunci când intră în sistem, pentru că în viitorul apropiat vor avansa în grad și se vor bucura apoi de avantajele acestuia. „Vă confruntați acum cu îngrădiri, constrângeri, dar mai târziu obțineți camera dvs. privată.ˮ Plătiți cu sărăcia acum, dar mai târziu obțineți un salariu gras.

În unele cazuri, acest raționament este oferit pentru a justifica brutalitatea – de exemplu, dacă sunteți învins și biciuit acum, mai târziu veți ajunge mai sus. Un exemplu mai puțin violent: unele școli private bogate au un sistem de „prefecți”, în care studenților selectați pentru aceste poziţii li se acordă mai multe privilegii și putere decât altora, iar sistemul este menținut cu încăpăţânare, deoarece majoritatea tinerilor se lasă astfel păcăliți în speranța că ei vor fi cei selectați, deci votează să susțină sistemul mai degrabă decât să-l elimine.

Mai simplu, se creează un sistem prin care unii oameni ajung să aibă mai multă putere asupra altora – iar aceasta se realizează prin legănarea „caşcavaluluiˮ în fața tuturor oamenilor, spunându-le că dacă sunt puternici, inteligenți, frumoşi sau norocoși, ei vor fi cei aleși care ajung la „caşcavalˮ sau, altfel spus, să se ridice în poziția care le conferă putere asupra altora. Însă cei care conduc sistemul știu că este o imposibilitate din punct de vedere matematic ca toți să fie la vârf. Aceasta este precum strategia perfidă prin care americanilor nu li se spune că sunt împărțiți în bogați și săraci, ci că sunt împărțiți în bogați și „cei care vor fi bogațiˮ.

Din cauza acestor manipulări psihologice, oamenii s-au grăbit să accepte un sistem nedrept doar pentru că ei cred că într-o zi vor urca la vârf. În plus, chiar dacă toată lumea ar avea șansa de a fi „în vârfˮ, cum rămâne cu etica acestei metode? Este bine să fiţi supuşi exploatării, deoarece într-o bună zi veți fi mai degrabă exploatatorul decât exploatatul? Acesta este ciclul psihologic clasic de victimă-criminal, în care victima de ieri devine făptașul de astăzi (vezi cazul Israelului).

Albert Einstein, evreu el însuși, a recunoscut acest concept atunci când a scris următoarele despre vizita iminentă a lui Menachim Begin (fost prim-ministru israelian și fondator al partidului Likud care guvernează Israelul astăzi) în SUA în 1948: ,,Printre fenomenele politice cele mai tulburătoare ale timpurilor noastre este apariția în noul stat creat al Israelului a «Partidului Libertății» (Tnuat Haherut), un partid politic strâns legat de organizarea, metodele, filozofia politică și atracția socială față de naziști și partidele fasciste. El este urmaşul şi a fost format pornind de la statutul fostei Irgun Zvai Leumi, o organizație teroristă de dreapta, șovinistă din Palestinaˮ.

Este utilă reamintirea afirmației atribuită Rothschild-zilor, afirmaţie care rezumă perfect modul în care au urmărit să perpetueze sistemul bancar fraudulos (rezerva bancară fracționată), devenind astfel cea mai bogată familie din lume: „Cei puțini care înțeleg sistemul, fie vor fi atât de interesați de profiturile lor, fie depind de favorurile lui, încât nu va exista opoziție din partea acelei claseˮ.

Deci, cu alte cuvinte, dacă toată lumea înțelege natura unui sistem rău, acesta nu reușește, dar dacă numai o parte relativ mică înțelege natura unui sistem rău, cei susceptibili pot fi cumpărați (mituiți sau șantajați) pentru a dilua rezistența la el.

2. Credința oarbă în autoritate

Conform primului punct, Sistemul se poate perpetua numai dacă oamenii sunt de acord să i se vândă. Sistemul spune: „Păstrați-mă și veţi suferi pentru scurt timp atunci când vă situaţi în partea de jos, dar apoi veți deveni unul dintre cei puternici de susˮ. Oamenii sunt de acord cu această schemă dacă dețin, adânc în psihicul lor, ideea că cineva sau ceva (fizic) din afara lor are dreptul de a-i conduce. Cu alte cuvinte, ei au o credință adâncă în autoritate.

Ei cred că este necesar să existe o clasă dominantă și că aproape întotdeauna această clasă dominantă are privilegii, drepturi și puteri suplimentare (inclusiv scutiri de la legile morale normale) care oamenilor obișnuiți nu le este permis să le aibă. Analogia ce poate fi făcută între credința oarbă în autoritate și inelul puterii, aşa cum a fost prezentat foarte bine, cu toate implicaţiile conexe, în seria cinematografică „Lord of the Ringsˮ, ne ajută să înţelegem modul în care obedienţa maselor alimentează şi perpetuează existenţa sistemului.

Întreaga putere a sistemului – cu toate armele sale, legile și datele de supraveghere – depinde de credința oarbă larg răspândită a oamenilor că guvernul are tot dreptul de a-i conduce şi că o face spre binele lor. Ceea ce pare atât de puternic depinde aşadar de o credință (atât de mică) care se bazează însă pe o minciună, deoarece în realitate, autoritatea lumească nu este dublată de înţelepciune şi nu poate fi în măsură să ne conducă respectându-ne libertatea.

Aşa cum este ilustrat în filmul „Lord of the Ringsˮ, inelul puterii i-a corupt pe cei care l-au atins. Indiferent cât de bine intenţionat era cineva, indiferent cât de mult credea că va putea folosi inelul pentru totdeauna, cei care l-au atins, au devenit răi. Inelul avea un singur maestru: înţeleptul Gandalf, care era capabil să recunoască această tentaţie și refuza să ia inelul, pentru că știa că-l putea corupe. Prin urmare, hobiții umili (care nu aveau nicio ambiție să domine pe nimeni) erau cei care puteau să-l păstreze.

Aşadar este necesar să ne orientăm cât mai grabnic către profunzimea fiinţei noastre pentru a dezmembra ipotezele false și percepțiile distorsionate despre autoritate, realitate și lume.

Este atât de tentant să te uiți la guvernanţi, la toți psihopaţii care ne conduc și să spui că acolo este problema… Însă ceea ce este necesar să faci este să te întorci adânc în interiorul tău şi să rupi vraja hipnotică în care eşti captiv şi care te face să crezi orbeşte în ei şi în ceea ce ei îţi spun.

3. Disonanţa cognitivă

Este un principiu moral comun acela că din două greșeli nu rezultă ceva bun sau, altfel spus, că rezultatul nu justifică mijloacele. Mulți oameni spun că ei cred în acest principiu dar, de asemenea, spun că au încredere în sistem (adică în autoritatea guvernanţilor, într-o clasă dominantă). Există o contradicție inerentă aici, deoarece guvernul operează recurgând la forță și pretinde dreptul moral de a face ceea ce oamenii obișnuiți nu pot face. De exemplu, guvernul funcționează în mod obișnuit prin obligarea oamenilor de a se supune unei fiscalităţi exagerate (adică de a plăti impozite nejustificat de mari), ceea ce reprezintă o formă de furt (prima greșeală), chipurile pentru a oferi servicii și beneficii altora. Generozitatea justifică furtul? Poate rezultatul justifica mijloacele? Acesta este un exemplu simplu de disonanță cognitivă, în care oamenii dețin simultan două viziuni opuse care se contrazic reciproc.

Cel mai mare filozof occidental antic, Socrate, era renumit pentru abilitatea sa de a scoate la iveală contradicţiile existente în opiniile oamenilor, în timpul discuţiilor. Însă unii oameni din acele vremuri nu au fost prea receptivi spre a fi educați și nici spre a îmbrățișa metoda socratică, şi prin urmare, marele gânditor a fost în cele din urmă otrăvit.

Adevărul este că, la o examinare atentă, așa-numita autoritate politică de guvernare din zilele noastre nu face bine societăţii, omului. Clasa dominantă este pur și simplu cea mai puternică sau cea mai șmecheră bandă de indivizi care deține monopolul privind gestionarea resurselor de toate tipurile şi chiar de a iniția violența într-o anumită zonă geografică.

Concluzie: Tu chiar vrei să joci un rol în perpetuarea Sistemului?!

Credința oarbă în autoritatea guvernanţilor îi face pe oameni să acționeze ca majorete pentru această tiranie într-un fel de Sindrom Stockholm! Ei cred în Inelul Puterii, pentru că ei cred că pot fi folosiți în bine, sau cred că „tipul lorˮ sau tribul lor (partidul) poate ajunge la putere și va transforma lumea în modul în care doresc să o vadă transformată – chiar dacă aceasta înseamnă în mod necesar predarea puterii lor intrinseci dumnezeieşti în mâinile politicienilor. Ideea este că o relație coercitivă între conducător și sclav este disfuncțională și co-dependentă. Nu poți avea unul fără celălalt. Este o polaritate energetică. Modificaţi un pol și veţi modifica (elimina) întreaga relație.

Oamenii este necesar să se trezească din somnambulismul lor, pentru a nu mai susţine în mod inconştient acest sistem corupt. Detronând întâi tiranul din interior, va fi apoi lesne detronat şi tiranul din exterior. Scăpând de sub influenţa îndoctrinării la care suntem supuşi, vom putea să punem bazele unei societăţi eliberată de polaritatea primitivă stăpâni-sclavi, în care toţi oamenii sunt chemaţi să conlucreze în mod armonios şi pe deplin responsabili.


Citiţi şi:

Distrugerea culturii ancorate în Adevăr – Despre «societatea demoralizată» 
Putere și corupție – Matricea Stăpân-Sclav 
Oligarhia, statul din umbră şi Noua ordine mondială… Moştenirea lui David Rockefeller 

 

yogaesoteric
3 octombrie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More