Topul celor 35 de falsuri evidente ce caracterizează actualmente «lumea modernă» (I)

 

Aproape totul este fals și înșelător în comunitatea actuală. Lumea în care trăim este saturată de minciuni, înșelătorii, dezinformări, informații greșite, escrocherii, falsitate, fraude, fațade, miraje, propagandă și tentative de spălare a creierului.

Partea bună a acestei situații este faptul că, odată ce devenim conștienți de această mascaradă la scenă deschisă, o vom putea apoi utiliza ca pe o modalitate de a atinge o stare de luciditate din ce în ce mai mare și de a ne expansiona astfel conștiința. Astfel, ideea că aproape tot ceea ce există în comunitatea actuală este, mai mult sau mai puțin, un simulacru, o imagine falsă a realității, poate să devină un aspect care ne conferă forță lăuntrică, în loc să se manifeste ca o cauză de dezamăgire.

Desigur, într-un moment sau altul al acestei povești aproape absurde, ce se referă la lumea în care trăim și la cei care o conduc din umbră, unii dintre noi se pot simți copleșiți, triști, mânioși sau neputincioși văzând cât de ușor pot aceste adevărate mașini de înșelătorie, care sunt conducătorii din umbră ai acestei lumi, să păcălească și să prostească oamenii cu sofistica și retorica lor găunoasă. Merită să conștientizăm faptul că ipostaza lor reprezintă pentru noi o utilă provocare de a ne trezi mai rapid și pe deplin la realitate, și de a redeveni stăpânii propriilor noastre vieți, îmbunătățind totodată, în modul acesta, și lumea în care trăim cu toții.

Prezentăm în continuare o listă a principalelor 35 de înșelătorii, simulacre sau falsuri ce caracterizează lumea modernă.

1. Știrile false

Știrile false sunt știri difuzate de mass-media cu intenția de a induce în eroare, de a distruge reputația unei persoane, a unei grupări sau a unei instituții, precum și de a avea astfel un câștig financiar sau politic. Știrile false utilizează adeseori titluri necinstite sau pur și simplu fabricate, pentru a le conferi astfel un caracter senzaționalist și a crește numărul de cititori. Știrile false dezinformează în mod intenționat populația, reprezentând o modalitate de înrobire a oamenilor prin intermediul informației. Știrile false distrag atenția ființelor umane de la aspectele care sunt cu adevărat importante și care pot avea asupra celor vizați o serie de efecte nefaste grave. Unii oameni chiar au murit din cauza știrilor false, ori le-a fost supusă anumitor riscuri integritatea fizică. Au existat situații în care unele ființe umane au fost atacate pur și simplu din cauza difuzării unor informaţii despre ele prin intermediul mass-media. Discriminarea cu care s-au confruntat și încă se mai confruntă cursanții Școlii Ezoterice de Yoga Integrală (MISA) este un exemplu edificator în această direcție.

Știrile false nu au nimic de-a face cu obiectivitatea, cu imparțialitatea sau cu corectitudinea. Un studiu ce a fost realizat în anul 2019 de organizația nonguvernamentală Expert Forum a ajuns la concluzia că, în România, 20% dintre minciunile ce sunt propagate prin presă sunt fabricate în laboratoarele propagandei răsăritene, de către ceea ce ne-am obișnuit să numim „trolii Rusieiˮ. Trei sferturi dintre minciunile aflate în circulație în spațiul public provin de la membrii Guvernului sau de la liderii partidelor parlamentare, mulți dintre aceștia având chiar diverse funcții în structurile statului. Aceștia fie inventează singuri astfel de minciuni – denaturând adevărul referitor la diversele activități guvernamentale sau propunând false teme legislative – fie preiau unele surse obscure care nu sunt altceva decât niște mici „ateliereˮ de manipulare ce au ca unic rol să dea naștere unor dezbateri sterile pe unele subiecte inexistente. Toate acestea primesc apoi girul unor televiziuni de largă audiență, deturnând astfel atenția publicului de la temele ce prezintă o importanță reală, sau având chiar un efect de dezbinare sau de învrăjbire.

În SUA, în Australia, precum și în majoritatea țărilor occidentale, știrile se află sub dominația tiranică a unui mic grup de corporații ce sunt avide după profit și care sunt totodată obligate, din punct de vedere legal, să asigure o rapidă amortizare a investițiilor ce au fost făcute de acționarii lor. Dincolo de aspectele financiare, aceasta mai înseamnă și că astfel de corporații vor difuza „știriˮ care fie promovează agenda proprietarilor corporatiști (în special agenda militară), fie cenzurează știrile care i-ar putea afecta pe aliații lor politici și pe cei care își fac publicitate prin intermediul mass-media oficiale. Un astfel de exemplu sunt marile concerne farmaceutice, care, potrivit fostului senator american Robert Kennedy Jr., contribuie la profiturile mass-media cu cele mai mari fonduri, în urma publicității pe care și-o fac prin intermediul acesteia.

2. Un evident simulacru de jurnalism

Jurnaliștii nu mai sunt de mult adevărații reporteri de investigație de altădată. Există, desigur, și unele excepții, cum ar fi unii jurnaliști ce activează independent, care au fost la un moment dat angajați ai mega-corporațiilor care controlează mass-media din SUA și care acum fie au plecat din companiile respective din proprie inițiativă, fie au fost concediați. Două exemple în acest sens sunt jurnaliștii americani Ben Swann și Sharyl Attkisson. Acestea sunt însă niște excepții foarte rare. Presa a devenit o infernală mașină de terfelit idei progresiste, proiecte economice, personalități remarcabile, tineri ce se află în plină ascensiune, valori morale și repere istorice.

De ani buni, situația în acest domeniu a luat-o razna pentru că nu mai există organizații profesionale riguroase. De asemenea, regulile, dar mai ales legile, lipsesc din acest domeniu. În România, teritoriul nelegiferat al presei – pe care jurnaliștii l-au apărat de orice fel de legiferare în întreaga perioadă a anilor 1990-2010 – a decăzut atât de mult, încât între o reporteriță și o „marghioalăˮ ieșită la poartă nu mai este nicio diferență. Toate acestea au dus la un circ nesfârșit. Televiziunile găzduiesc vorbării nesfârșite, părerisme găunoase și profeții cretine. Promovarea lipsei de educație și de pregătire profesională, superficialitatea, limbajul suburban sau goana după senzațional sunt doar câteva dintre mijloacele care sunt utilizate de o majoritate a jurnaliștilor pentru a ieși în evidență, dar și pentru a-și ascunde lacunele.

Actualmente sunt angajați în acest domeniu oameni ce nu sunt pregătiți din punct de vedere profesional, care sunt superficiali și care se grăbesc să execute ordinele șefilor. Majoritatea jurnaliștilor nu fac altceva decât să se comporte ca niște papagali ce îngână la nesfârșit replicile preferate ale partidului corporatist și cărora le este prea frică să „zgâlțâie barcaˮ, ca nu cumva să-și piardă slujbele. De exemplu, în SUA, Casa Albă controlează în mod strict ce jurnaliști au „accesˮ la președinte și la ceilalți oficiali. În general, dacă un jurnalist vrea să dobândească mai mult acces în aceste sfere de putere, el sau ea este necesar să se supună regulilor și să pună întrebări comode și ușoare, care să-i pună pe politicieni într-o lumină bună. În plus, guvernul american a recunoscut deja că a realizat pentru mass-media oficială unele înregistrări video sau „știri preambalateˮ, pregătite „de acasăˮ, care apoi au fost difuzate ca fiind „știriˮ, fără să se specifice pentru (tele)spectatori că respectivele materiale fuseseră realizate în prealabil chiar de către Guvern!

3. Un divertisment steril și înșelător

Dacă tot vorbim de mass-media, haideți să ne orientăm atenția asupra industriei de divertisment. Divertismentul excită, divertismentul fascinează, divertismentul captivează, dar după încheierea lui și a efectului său limitat în timp, la urmă rămâne un gust amar, un sentiment de secătuire, de insuficiență și de monotonie. Apare apoi un efect bizar în care ființa umană devine tot mai dependentă de această activitate inferioară, întrucât aceasta, întocmai precum un drog, creează un nivel mare de așteptare și de excitație în cel sau cea care îi dă curs, iar la final consecința unei astfel de activități se dovedește a fi o depresie destul de profundă. Cu cât nivelul de „divertismentˮ crește, cu atât poate spori sentimentul depresiv de nerealizare. Ei bine, această inginerie socială a condus, în general, la o scădere a bunăstării ființelor umane, la apariția unui sentiment de frustrare și de tensiune, ea conducând, în cele din urmă, la depresie. În țările occidentale, cel puțin una din patru persoane este depresivă, simțindu-se nefericită și singură.

Fericirea ajunge în atenția omului modern dintr-un interes oarecum comercial. Orice om își dorește fericirea, însă în comunitatea tradițională fericirea însemna cu mult mai mult decât ceea ce înseamnă aceasta pentru omul modern. Tocmai de aceea, fericirea așa cum ea este înțeleasă actualmente nu constituia deloc un obiectiv pentru omul tradițional, căci pentru acesta fericirea nu putea fi atinsă prin mijloace atât de superficiale și de prost înțelese precum este „divertismentulˮ. Omul tradițional se afla în căutarea adevăratei fericiri, a bucuriei, a păcii și a altor valori autentice. În schimb, în „lumea modernăˮ conceptul de fericire este exploatat de cultura de consum, care proiectează ființa umană pe traseele consumismului și ale materialismului, propunându-i divertismentul în locul fericirii autentice. Efectele nu sunt însă cele scontate. Prin divertisment, ființa umană devine extrem de anxioasă, întrucât acesta nu-și respectă promisiunea.

O adevărată culme a superficialității o reprezintă cultura hollywoodiană. Paradigma culturală ce domină acolo, dictează că este mai important cum arăți decât cine ești; că este mai important cu cine îți petreci timpul (și cu cine ești văzut) decât ceea ce cunoști; că este mai importantă forma buzelor cu botox sau mărimea sânilor cu silicon decât generozitatea inimii; în fine, că sunt mai importante posesiunile materiale și conținutul contului bancar decât darurile pe care le oferi lumii.

În plus, atât filmele de la Hollywood, cât și industria muzicală mustesc de satanism. Acest fapt este cu ușurință vizibil în influențele sataniste din așa-zisa „muzicăˮ heavy metal, rock, hip-hop și actualmente chiar și din muzica pop (remarcați simbolismul așa-zișilor „iluminațiˮ care este prezent din plin în muzica și în videoclipurile Madonnei sau ale lui Katy Perry). Actrițe precum Roseanne Barr, precum și mulți alți „cunoscătoriˮ ai cercurilor oculte de la Hollywood au dezvăluit cât de răspândit este, în acest tărâm obscur, controlul conștiințelor, pedofilia și prostituția (prefacerea unor staruri promițătoare în prostituate care sunt forțate să facă sex pentru a „reușiˮ). Michael Jackson a fost o victimă a tehnicilor de control al conștiinței. Mulți alți cântăreți și cântărețe – cum ar fi Mariah Carey și Britney Spears – prezintă simptome ce sunt caracteristice celor care au fost și/sau sunt victime ale manipulării la nivelul conștiinței sau chiar mai profund.

4. O publicitate dar și niște relații publice corporatiste înșelătoare

În mod cert, mass-media de astăzi funcționează prin manipulare. Atât industria de consum, cât și tot ceea ce este legat de publicitate, se bazează, la modul real vorbind, pe manipulare. Consumatorul nu-și optimizează consumul pe baza nevoilor sale reale, întrucât nevoile reale sunt limitate. Or, în baza nevoilor artificiale se construiesc noi nevoi și dorințe, se utilizează argumente psihologice, se pun în joc năzuințele și aspirațiile ființei umane, astfel încât consumatorul să fie deraiat, ajungând astfel pe traseele înguste ale gândirii materialiste și ale comportamentului consumist.

Orice act publicitar este un act manipulator. Înșelătoarele reclame urmăresc să creeze falsa impresie că distribuitorilor respectivelor servicii sau producătorilor respectivelor produse „le pasăˮ de cei care cumpără, sau chiar de umanitate în general. Aceste reclame sunt create de abilele departamente de marketing ale corporatocrației, ce urmăresc să asocieze în mod inconștient produsul pe care îl vând cu fericirea, cu atenția și cu iubirea pe care ne-o oferă cei apropiați, cu dăruirea sau cu alte valori morale. Astfel, marketingul este utilizat ca armă psihologică.

De altfel, unul dintre mecanismele publicității este generarea în cei care o receptează a unei stări de frustrare. O astfel de stare nefastă funcționează apoi ca un bizar propulsor care generează un neîncetat consum. Publicitatea „promiteˮ ceva, sugerând consumul drept soluție; după acest consum, ființa se simte însă frustrată, confruntându-se cu un vag sentiment că n-a dobândit ceea ce i s-a promis. Apoi, mesajul insidios ce îi este transmis în mod indirect „consumatoruluiˮ este acela că el sau ea a greșit ținta, prezentându-i-se acum un alt și un alt produs, fiecare dintre acestea devenind, rând pe rând, noua țintă ce devine necesar să fie atinsă printr-un inconștient și neîncetat consum. Prin acest mecanism insidios, ființa umană ajunge astfel să fie înlănțuită pe nesimțite. În aceeași ordine de idei, merită să ne întrebăm de ce marile concerne farmaceutice bagă mereu la înaintare în reclamele lor modele frumoase, pensionari fericiți, câini zglobii și bebeluși zâmbitori pentru a-și vinde astfel medicamentele lor otrăvitoare ce sunt pline de efecte secundare nefaste.

5. O falsă medicină ce de fapt ruinează sănătatea

Cu pleiada sa de medicamente sintetice, vaccinuri toxice, operații chirurgicale nenecesare, chimioterapie și radiații ce sunt extrem de nocive pentru organismul uman, medicina alopată și-a câștigat dubioasa faimă de a ucide sute de mii de ființe umane pe an. +Un studiu ce a fost publicat în anul 2000 și care a fost realizat de pediatrul american Barbara Starfield (ce a trăit între anii 1932 și 2011) a arătat că în SUA medicina alopată duce la moartea a 225.000 de ființe umane pe an, astfel: 12.000 de decese sunt cauzate de operații chirurgicale nenecesare, 7.000 de decese sunt cauzate de erori de medicație ce se fac în spitale, 20.000 de decese sunt cauzate de alte tipuri de erori care se fac în spitale, 80.000 de decese sunt cauzate de infecții care s-au declanșat în spitale, și (ȘOCANT!) 106.000 de decese sunt cauzate de medicamente care au fost aprobate de FDA (Agenția americană pentru controlul alimentelor și al medicamentelor) și care au fost prescrise în mod corect, dar care totuși s-au dovedit a fi extrem de nocive.

Un alt studiu, ce a fost publicat în anul 2003 și care a fost realizat de autorul american Gary Null și de colaboratorii acestuia, a arătat că alopatia ucide 783.000 de ființe umane pe an doar în SUA. Null și colaboratorii săi au concluzionat că medicina alopată provoacă: 37.136 de decese prin proceduri medicale inutile, 32.000 de decese ce sunt asociate cu chirurgia, 98.000 de decese prin diverse erori medicale, 115.000 de decese ce sunt cauzate de răni cangrenate ce apar uneori la bolnavii nevoiţi să stea mult timp culcați, 88.000 de decese ce sunt cauzate de diverse infecții, 108.800 decese ce sunt cauzate de malnutriție, 199.000 de decese ce apar la pacienții care sunt tratați în ambulatoriu și 106.000 decese ce sunt cauzate de reacții adverse la medicamente.

Trăim într-o epocă în care antibioticele de sinteză au ajuns să fie aproape inutile datorită apariției unor „super-bacteriiˮ sau a bacteriilor rezistente la antibiotice. Medicina alopată funcționează ca un sistem medical gigant, care se bazează pe mascarea simptomelor, pe gestionarea bolii în locul vindecării profunde, pe înscrierea pacienților într-un cerc vicios în care unele tratamente cu pastile sunt apoi urmate de alte tratamente cu alte pastile, care tratează efectele secundare ale primelor pastile și așa mai departe.

6. Niște falși medici ce sunt avizi după bani

Un scandal de proporții a adus sub lupă situația dramatică în care se află sistemul medical românesc. Darea în vileag a falsului medic Matteo Politi – un italian cu opt clase ce pretindea că este chirurg plastician și care a lucrat la cinci clinici din București, operând zeci de oameni timp de un an de zile – aduce la lumină unele aspecte care sunt șocante. Se pare că există un număr mare de falși medici care profesează fără a avea studii de specialitate, jucându-se practic cu sănătatea și cu integritatea fizică a românilor. Tragicomic este faptul că falsul chirurg Matteo Politi a fost ajutat de un fals avocat ca să poată opera în România.

7. Niște false cercetări științifice

În anul 2005, un cercetător grec pe nume John Ioannidis a publicat un articol numit „Why Most Published Research Findings Are Falseˮ („De ce majoritatea rezultatelor cercetărilor științifice publicate sunt falseˮ) în care acesta a analizat mii de cercetări științifice. Concluziile sale au arătat că doar aproximativ 46% dintre studiile publicate în literatura științifică au rezultate adevărate. Erorile sunt cauzate de diverși factori. Ioannidis a observat o strânsă legătură între interesul financiar și rezultatele false. Cu cât interesele financiare sau de altă natură sunt mai mari într-un domeniu, cu atât scad șansele ca rezultatele cercetării să fie adevărate.

Să luăm exemplul studiilor ce sunt realizate pentru aprobarea medicamentelor. Acestea trec prin trei faze. În faza I se realizează studii pe câteva zeci de participanți pentru a stabili doza potrivită. Faza a II-a are rolul de a testa eficiența și siguranța acestor medicamente pe câteva sute de participanți. Faza a III-a este ultima înainte de lansarea pe piață, aceasta constând în studii clinice mari (la care participă mai mult de 1000 participanți). Ultima fază este supravegherea post-marketing, în care compania producătoare este necesar să urmărească efectele pe termen lung ale medicamentului. La o verificare ulterioară a studiilor ce au fost realizate pentru medicamente noi de către compania farmaceutică Bayer, doar 20-25% din totalul rezultatelor declarate s-au verificat, celelalte fiind, de fapt, false. O analiză a studiilor medicale din faza a II-a a arătat că rata de succes a studiilor clinice a fost de doar 18% în anii 2008-2009, în scădere față de anii 2006-2007, când aceasta a fost de 28%. Iată cauzele principale ale eșecurilor: faptul că medicamentele nu au fost eficiente (51%), faptul că medicamentele sunt periculoase (19%) sau faptul că acestea nu au fost considerate utile din motive strategice (29%). Pentru studiile din faza a III-a, rata medie de succes a acestora este de aproximativ 50%. Procesul foarte complex al producției unui nou medicament implică costuri imense. Dintr-o estimare ce a fost realizată în anul 2006 reiese că totalul costurilor necesare pentru dezvoltarea unui singur medicament se ridică la 800 milioane de dolari.

Cercetătorul John Ioannidis a arătat că un studiu are mult mai multe șanse să fie veridic dacă se ajunge la un rezultat foarte similar atunci când acesta este realizat a doua oară în condiții identice sau foarte similare studiului inițial. Totuși, există numeroase aspecte care este necesar să fie luate în considerație atunci când se analizează veridicitatea unor studii științifice. Un exemplu în această direcție este studiul despre vitamina C în care s-a arătat că aceasta are unele efecte curative extraordinare în cadrul tratamentului pentru cancer. Foarte deranjate de aceste rezultate îmbucurătoare, unele companii farmaceutice au replicat studiul, toate ziarele scriind ulterior, cu mult aplomb, că primul studiu nu se verifică. Cu toate acestea, la o analiză foarte atentă a anumitor informații referitoare la cel de al doilea studiu (informații care nu fuseseră menționate în ziare), s-a putut constata că doza de vitamina C care a fost utilizată în cel de-al doilea studiu a fost de 5 mg pe zi, în condițiile în care în primul studiu s-au administrat între 9 și 12 grame de vitamina C pe zi. De aici se poate deduce de unde au rezultat concluzii diferite între cele două studii.

Unii foști reprezentanți ai marilor concerne farmaceutice, unii editori ai unor publicații medicale respectabile și chiar oameni de știință din guvernul american au recunoscut că o mare parte a informațiilor științifice care sunt publicate în aceste studii sunt frauduloase, pur și simplu neputând prezenta încredere. Marile concerne corporatiste sunt forța care se află în spatele medicinii alopate occidentale. Există situații în care marile concerne farmaceutice nu permit popularizarea unor studii care le-ar provoca mari pierderi, cum ar fi unele studii riguroase despre eficiența produselor naturale în vindecarea diverselor afecțiuni. Totuși, aceasta nu înseamnă că toate studiile sunt false. Ne-am putea așadar întreba cât din medicina modernă se bazează pe cercetări riguroase? La începutul anilor ’90 s-a estimat că doar 10-15% din tratamentele și procedeele care sunt specifice medicinei alopate se bazează pe experimente și pe studii științifice riguroase, iar o recenzie sistematică a arătat că această valoare se află într-o continuă creștere, având în vedere faptul că au fost introduse numeroase standarde pentru creșterea calității în cercetare.

Totuși, ca o regulă generală am putea spune că finanțarea diverselor cercetări de către unele companii care beneficiază în mod direct de pe urma unui rezultat anume conduce la obținerea sau la prezentarea unor false rezultate a acestor studii. Stimulentele greșite vor conduce întotdeauna la o știință greșită, ce va produce, la rândul ei, rezultate greșite.

Citiți a doua parte a acestui articol

Citiţi şi:

Criza replicării dezvăluie publicarea tendențioasă și chiar canonizarea unor false fapte în studiile științifice

Dacă falsul și adevărul au ajuns doar funcții ale credințelor noastre, cum facem verificarea ştirilor? «Fals» înseamnă azi «ostil» sau «neconvenabil»

 

yogaesoteric
15 noiembrie 2019