Totul corect politic

În societatea capitalistă multilateral dezvoltată în care-am ajuns să trăim, nu doar ceea ce spui este nevoie să fie corect politic, dar și ceea produci sau faci. Faptul că tembelii de la Parlamentul European, alături de ceilalți neajutorați mintal de la Comisia Europeană au hotărât că noțiunile de mamă și tată nu-s deloc în regulă reprezintă nu o forțare, ci un simptom al timpurilor pe care le trăim. Poate că ați zâmbit la citirea știrii. Știu, e de râs, dar totul tinde să devină o tragedie. Motivul este banal de intuit dacă ai exercițiul istoriei.

Sintagma „multilateral dezvoltată” utilizată în paragraful anterior este cunoscută celor care au avut experiența comunismului autohton. Cei mai tineri n-au habar de stupiditatea vremurilor trecute. Fiind lipsiți de experiența vremurilor trecute, dar și manifestând o lipsă maladivă de interes față de istorie, nu fac nimic altceva decât să pice în capcana care conduce la repetarea tembelismelor istoriei. O națiune fără instinct istoric – așa cum am ajuns noi acum – este o națiune sortită pieirii.

Voi face o paranteză pentru cei mai tineri, paranteză în care le voi mai dezvălui câteva chestiuni care țineau de stilul de propagandă practicat în socialism-comunismul autohton. Dacă trăiai în anii ’80, aflai că ești în „Epoca de aur”, în care țara era condusă de „Geniul Carpaților”, de „Cel mai iubit fiu al poporului” etc. Erau o grămadă de epitete stupide inventate de lingăii acelor ani și livrate, din slugărnicie, sub forma unei propagande pe cât de imbecilă pe atât de violentă și intruzivă. Privind cu ochii de-acum toate epitetele și sintagmele menite să gâdile orgoliul conducătorului de-atunci, te pufnește râsul. Doar că, dacă trăiai atunci, toate acestea deveneau de-a dreptul exasperante prin absurdul lor. Nu-ți venea să râzi, pentru că râsul te putea costa ani de pușcărie. Tac’su lui Orban ți-ar fi putut spune mai multe de la înălțimea pulanului său.

Revenind, putem constata limpede că timpurile încep să rimeze cu cele din trecut. La fel ca atunci, încep să apară chestiuni despre care „nu e bine să vorbești”. Pentru unele ai chiar constrângeri legislative și riști, ca și atunci, să faci pușcărie. Spre exemplu, neomarxiștii uSRIști au introdus în legislație pedeapsa cu închisoarea dacă-i spui unuia că e gras. Am o duzină de amici cărora le spun „grasu’”. Sunt în pericol de pușcărie? Oricât ar părea de stupid, răspunsul e afirmativ. În alte vremuri te-ar fi pufnit râsul auzind despre tentativa de a legifera o asemenea enormitate. Azi însă nu. Pui batista pe țambal și mergi pe vârfuri. Și uite-așa, în scurt timp, retardații de la PE și CE (cărora n-o să mai ai voie să le spui retardați), vor decide scoaterea din „noulimbă” a cuvântului gras. Că așa e corect politic.

Însă demența corectitudinii politice se extinde și-n domeniul afacerilor. Ei bine, e normal ca atunci când societatea se duce la vale să tragă absolut totul după ea, inclusiv economicul. Aici am două exemple care vă vor da peste cap. Prima dintre ele este legată de politica UE referitoare la poluare. Ce credeți că i-a trecut prin capul sec al Ursulei von der Leyen? Cică să impună tarife vamale mai mari țărilor care nu respectă reglementările de mediu. Păi care or fi țările ălea? Vi le spun eu: în mare India și China. Adică cele care fac cam tot ce se vinde pe lumea asta. Să le pui ăstora tarife vamale e ca și cum te-ai răzbuna pe fermier punând o taxă pe vânzarea grâului. Pur și simplu ăluia i se rupe pentru că n-are de unde să apară „concurența”, astfel încât cel care plătește birul este consumatorul final. Așadar, în inteligența ei izvorâtă din neuronul singuratic care-i bântuie creierul neguros, brava Ursula a flatulat modalitatea în care se va răzbuna pe chinezi și indieni: punându-i pe europeni să plătească mai mult pentru marfa pe care oricum o cumpără. E nevoie să fii tare inteligent.

Celălalt exemplu pe care-l am chiar n-are de-a face cu politicul, ci cu o „auto-reglare” specifică business-ului. Și e cu atât mai fascinant! De multă vreme v-am vorbit de o formă fără fond care tot bântuie lumea business-ului. E vorba despre Tesla. Dacă te apuci să iei la puricat afacerea observi că, dincolo de vorbele goale ale lui Musk, nu rămâne nimic. Cu toate acestea, în ciuda oricărui minim bun-simț, afacerea continuă să funcționeze, iar acțiunile îi cresc. Totul este clădit pe mitul mașinii care se conduce singură. Și, mai mult, așa cum „climatologii” anunță sfârșitul inevitabil în următorii cinci sau zece ani, la fel și Musk anunță mașina care se conduce singură „până la sfârșitul anului viitor”. O tot face încă de când și-a lansat fărașele. Lumea devine inspirată, se iscă discuții pro și contra, iar apoi se lasă liniștea. Pentru ca, după o perioadă de timp, Musk să revină cu anunțul, actualizând data de la care mașinile sale vor deveni autonome: „sfârșitul anului viitor”. Chiar și un retardat ar fi firesc să-și dea seama că are de-a face cu un „scam”. Dar nu se petrece asta.

Recent am constatat că firmele lui Musk au o protecție de altă natură. Un utilizator a publicat pe YouTube un devastator videoclip de 12 minute în care arăta ce-a făcut Musk în ultimii cinci ani legat de „autonomia” mult promisă a mașinilor sale. În principal mai nimic: doar slogane și accidente. Toate informațiile compilate în acel clip sunt reale, preluate din marketing-ul Tesla și din diversele articole de prin presă sau filmări anterior publicate de utilizatorii de Tesla pe platformele de comunicare virtuală. Deci nu minciuni sau invenții. Pur și simplu material preluat, în mare, tot de pe YouTube. Ei bine, n-au trecut mai mult de câteva ore și materialul a fost șters fără nicio explicație. Ulterior, utilizatorul a încercat să-l urce pe Vimeo. Același rezultat: după câteva ore a fost șters.

Ce se petrece? Exact ca-n societățile totalitare, există anumite subiecte tabu. N-ai voie să vorbești despre ele că „e de rău”. În liceu, în timpul vacanței de vară, unei vecine îi mai venea în vizită un nepot din Pitești. Îl și țin minte, un tip uscățiv și plin de energie. Într-o vară am aflat de la el, pe „șoptitelea”, că la Petrochimia din Pitești fusese un incendiu mare care era cât pe-aci să șteargă orașul de pe fața pământului. Mi-a spus că el și familia lui fugiseră din oraș în noaptea incendiului, refugiindu-se la niște rude din Brașov. M-a impresionat subiectul și-am început să-l discut cu ceilalți cunoscuți. Câteva zile mai târziu, la ușa femeii au bătut niște milițieni care începuseră să ancheteze subiectul. Cică îi interesa cine răspândește informații false. Ne-au și strâns pe toți – tineri și nu numai – în fața blocului, iar băiatul ăla, cu lacrimi în ochi, a spus de față cu milițienii că inventase totul. Aiurea, incendiul chiar avusese loc, „dar nu era bine” să se afle.

La fel e și cu Tesla lui Musk. Toată lumea știe că e o scamă, dar „nu e bine să se afle”. La fel cum „nu a fost bine să se afle” despre Cernobîl. Și de aceea cenzura lucrează cu drag și spor. Iar toate aceste interdicții, treptat, se vor preschimba – dacă nu s-au preschimbat încă – într-o teroare din ce în ce mai incompatibilă cu viața normală. Corectitudinea politică este un virus atât de agresiv încât nici nu ne dăm seama decât cu puțin înainte de a omorî orice urmă de normalitate. Iar atunci, desigur, este prea târziu. Bun venit în minunata lume nouă!

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Adevărul care deranjează „corectitudinea politică”
«Școala de la Frankfurt»: de la distrugerea moralității la «corectitudinea politică»
Ce (nu) este corectitudinea politică

yogaesoteric
10 decembrie 2021