Totul despre erotismul oriental
Când mintea tace începe extazul
de Aida Călin
Cunoşti arta seducţiei. Nu ai inhibiţii. Îţi place să explorezi universul fierbinte al pasiunii. Dar marele secret al orgasmului mistic ţi-l dezvăluie tantra: dăruirea totală.
Când este abordată ca atare, sexualitatea mistică devine o formă de yoga sau de meditaţie. Aceasta presupune că în timpul fuziunii amoroase, printr-o iubire profundă şi reală, să apară în primul rând o absorbţie totală a minţii în experienţa directă a trăirii amoroase şi, în al doilea rând, o integrare activă şi creatoare care împlineşte fiinţa pe multiple planuri (fizic, mintal şi spiritual).
În viziunea obişnuită există un spectru foarte larg de atitudini discursive ce ar putea fi considerate în mod greşit drept „normale”. În erotismul tantric însă, acesta trebuie redus cel puţin până la nivelul la care el nu mai interferează distorsionat sau nu mai inhibă intimitatea emoţională şi dobândirea experienţei mistice.
Sistemul Jnana Yoga, care cuprinde şi meditaţia cognitivă din care a derivat chiar sistemul Zen, este o cale de folosire spontană, naturală a limbajului. De exemplu, dacă ascultăm pe cineva care ne vorbeşte, mintea noastră va putea înţelege mesajul ce ni se transmite dacă noi nu vom face altceva decât să fim atenţi, pur şi simplu, la senzaţia de zgomot neplăcut sau dimpotrivă de sunet armonios pe care vocea respectivă îl generează. De fapt, vom înţelege mai clar ce ni se spune, dacă nu vom face parafrazări verbale sau speculaţii în noi înşine după fiecare propoziţie.
Chiar şi lucrurile cele mai neînsemnate pot fi percepute prin această atitudine tăcută a minţii care se numeşte reservatus mentis. Orice acţiune făcută cu armonie poate conduce la o experienţă mistică. În acelaşi timp, atitudinea meditativă atrage după sine rezultate şi realizări mult mai profunde.
De fapt, atunci când limităm procesele gândirii discursive, dăm posibilitatea latenţelor noastre subconştiente să se manifeste plenar şi pătrundem astfel în adâncul fiinţei noastre luând de acolo o forţă extraordinară de a trăi. Aceasta conferă o foarte mare energie trăirilor noastre, capacitatea de control asupra acestor energii, nu prin intermediul minţii raţionale, ci prin acea supraconştienţă, expresie a voinţei şi a armoniei divine reflectate în oglinda pură a conştiinţei proprii, neîntunecată şi neînvăluită de gândirea limitatoare, personală, egotică.
Descoperă zeitatea din fiinţa iubită
Pentru ca o experienţă amoroasă să se transforme cu adevărat într-o trăire spirituală, este necesar să anulăm gândirea raţională, limitativă. Aceasta este o condiţie necesară, dar totuşi simpla eliberare a forţelor subconştiente, a senzaţiilor şi trăirilor noastre nu poate reprezenta cu adevărat o stare mistică, pentru că energia trebuie apoi să se sublimeze, să se rafineze, iar rolul esenţial pentru a realiza aceasta îl joacă Supraconştientul, căci el este cel care luminează cu adevărat şi înnobilează trăirile noastre.
De aceea apare necesitatea unui element foarte important – transfigurarea – un act de impunere supraconştientă a unui tipar sau arhetip divin peste fondul întunecat al lumii subconştiente. Astfel, îmbinând forţa trăirii primite de jos şi inspiraţia divină primită de sus, putem avea cu adevărat o experienţă de fuziune erotică elevată, am putea spune chiar mistică. A vedea dincolo de imaginea obişnuită a fiinţei iubite, zeul sau zeiţa şi a fuziona cu aspectele sale sublime, elevate, iată ce înseamnă transfigurare. O astfel de raportare la idealul care există în fiinţa iubită ne transpune într-o lume elevată şi ne ajută să trăim actul amoros ca pe o meditaţie.
De fapt, dacă analizăm miturile la care face adesea aluzie psihanaliza, Jung în special, înţelegem cât de frumos sunt integrate aceste două tendinţe, cea subconştientă, ce exprimă diferite porniri profunde încărcate cu o energie extraordinar de mare şi cea supraconştientă ce se exprimă printr-o transfigurare a personajelor, care capătă toate virtuţi divine, devin regi, prinţese, zei şi zeiţe. De aceea, experienţele acestor eroi sunt totuşi atât de profund umane prezentând astfel într-un mod voalat chei iniţiatice profunde, cum ar fi miracolul trezirii energiilor noastre fundamentale şi apoi ascensionarea lor pe nivelurile superioare ale fiinţei.
Acum bei din fântâna vieţii
Pentru a trăi extazul spiritual în timp ce facem dragoste angrenând şi continenţa sexuală, literatura tradiţională orientală recomandă să ne stopăm, să ne suspendăm gândurile. Tantrismul afirmă că trebuie să ne deschidem faţă de sexualitate având o minte lipsită de gânduri, stare pe care tocmai de aceea unii o numesc „absenţa minţii” sau „mintea pură”. Această recomandare a fost adesea interpretată greşit, ad literam, ceea ce ne-ar putea face să credem că misticii îşi întrerup toate activităţile mentale pentru a rămâne într-o stare în care se închid faţă de lume şi se îndepărtează de viaţă.
În realitate, ceea ce se recomandă este, de fapt, oprirea unui anumit mod de a gândi, verbal, care etichetează totul, cel linear, bazat doar pe reprezentări discursive. Acesta este modul de gândire în care fiecare din experienţele, percepţiile, senzaţiile noastre este imediat exprimat prin cuvinte, dându-i-se o valenţă morală pozitivă sau negativă.
Acest mod de gândire este asociat cu emisfera stângă a creierului şi ia într-o primă fază forma dialogului sau monologului interior. Într-adevăr, acest gen de gândire atât de specific epocii noastre, nu era încurajat de scrierile străvechi, mistice, care ne recomandă să-l minimalizăm pentru a permite un echilibru, o armonie, între manifestările specifice celor două emisfere cerebrale – cea stângă legată de manifestările logice raţionale, discursive, şi cea dreaptă căreia îi corespund stările de intuiţie, creativitate, simţ estetic.
Atunci când, în fuziunea amoroasă cu continenţă blocăm gândirea discursivă, devenim mult mai conştienţi de ceea ce se petrece în realitate. Începem să simţim că „bem din fântâna vieţii”, de aceea tradiţia tantrică ne îndeamnă să trăim plenar, total şi direct orice experienţă şi să participăm astfel activ şi creator la fuziunea amoroasă. Astfel, devenim mult mai conştienţi, absorbiţi şi dăruiţi în acea trăire, fără a încerca să descriem nici măcar în gând vreo parte a acelei trăiri în cuvinte, în timpul în care ea se desfăşoară. Într-o asemenea fuziune amoroasă tantrică iubiţii sunt mult mai conştienţi de ei înşişi, fiind capabili să se concentreze şi să trăiască total starea de orgasm, deoarece ei nu mai gândesc, ci se abandonează percepţiei directe a ceea ce li se petrece, fără ca trăirile care apar să fie filtrate prin ecranul limitat al unui monolog interior.
Fericire, numele tău e spontaneitate!
Orice integrare superioară (însuşi geniul creator, fie că este vorba de domeniul ştiinţific ori artistic) implică o capacitate de a condensa şi a păstra în minte aspectele multidimensionale ale unei probleme, aceasta având o valoare mult mai mare decât abilitatea de a le analiza linear, pe bucăţi, fragmentat în timp. Posibilitatea de a percepe realitatea pe diferite niveluri, într-o perspectivă cosmică este în mod evident atributul unei fiinţe cu un nivel de conştiinţă superior, capabilă să integreze realitatea din diferite unghiuri. Astfel, un lucru sau fenomen poate fi analizat din punct de vedere vital, creator, sexual, volitiv, afectiv, intuitiv, mental şi spiritual.
La fel ca orice meditaţie, trăirea amoroasă favorizează un mod creator, intuitiv de percepţie, ce are drept consecinţă trăirea directă, nemijlocită a experienţei. Fără să descriem fiecare senzaţie în parte, şi chiar să gândim „Ah, ce bine-i acum” sau „Am o stare foarte elevată” putem simţi trăirile care se exprimă acum liber. În jocul amoros tantric, bărbatul şi femeia sunt deschişi faţă de senzaţii, cufundându-se în ele şi nu evaluându-le, experimentându-le plenar şi nu enunţând doar ceea ce ei experimentează. Evident că gândirea raţională rămâne integrată şi ea în ansamblul complex al unei asemenea stări, dar mintea este capabilă acum să cuprindă fără efort, dintr-o dată, toate percepţiile care apar.
Două picături de rouă în aceeaşi transparenţă
Experienţa mistică are loc printr-o spontană şi totală absorbţie conştientă şi concentrare asupra fiecărui moment al fuziunii erotice, eliminând orice fel de gânduri referitoare la scopuri viitoare sau ţeluri, incluzând în aceasta şi ideile cu privire la compatibilitatea sexuală şi chiar la experienţa stării de conştiinţă transcendentă. Abandonul conştient în trăirea amoroasă conduce la stoparea minţii şi astfel permite apariţia unei stări beatifice de acordare a celor doi iubiţi la energia pură a iubirii şi, implicit, la trăirea plenară a stării de Yoga (fuziune cu esenţa divină din noi).
Tradiţiile orientale menţionează faptul că trăirea plenară a unei senzaţii sau a mai multor senzaţii în acelaşi timp, în cazul de faţă senzaţiile erotice, induce liniştirea procesului gândirii.
Adesea, acest adevăr se exprimă în moduri diferite. Aşa cum spunea Henri Maspero, pentru taoişti sediul înţelepciunii şi al spiritului era mai degrabă inima, decât creierul. În mod simbolic, creierul este organul limbajului, teoriilor, în timp ce inima este, simbolic vorbind, organul trăirii şi al percepţiei indirecte.
Caracteristica primordială a tantrismului este, conform marelui orientalist Mircea Eliade, atitudinea sa antiascetică şi antispeculativă, implicarea totală a simţurilor, diminuarea analizei discursive. Tantra a fost numită „cea care aduce eliberarea de înlănţuirea lui Maya”. Maya este şi magia sau iluzia cuvintelor, limbajului, conceptelor şi teoriilor speculative. În general, există o confuzie între realitatea şi descrierea acesteia, între un teritoriu şi harta acestuia, între mâncare şi meniu. Meniul îşi are valoarea sa, dar nu este foarte hrănitor. Iluzia lui Maya, concretizarea, convingerea că gândurile noastre abstracte îşi au întotdeauna propria lor realitate tangibilă, este ceea ce permite religiilor şi ideologiilor populare să aibă o influenţă atât de mare asupra maselor.
Atunci când facem dragoste, când ne oprim gândurile, apare ceva foarte interesant: suntem capabili să ne concentrăm perfect asupra momentului prezent şi asupra a tot ceea ce se desfăşoară, în timp ce reminiscenţele trecutului şi scopurile la care aspirăm pentru viitor nu mai interferează cu noi, fiind totuşi integrate şi unificate într-un mod mult superior. Fiind topiţi unul în celălalt, precum două picături de rouă care se unesc căpătând o unică transparenţă şi strălucire, iubiţii simt extaziaţi ceea ce se petrece cu ei în acel moment, o uniune, o comuniune reală, nu numai simbolică sau incompletă realizată doar pe câteva niveluri ale fiinţei lor, atingând astfel o stare superioară de fuziune şi comuniune cu realitatea, starea de yoga.
Yoga e terapia sexuală ideală
Atunci când este înţeleasă şi aplicată, o anumită parte din yoga este echivalentă cu practica psihoterapiei occidentale. Vom vedea pe scurt cum multe dintre tehnicile mentale de terapie sexuală sunt, de fapt, principii yoghine aplicate în domeniul sexualităţii (coitus reservatus, liniştirea gândurilor, inducerea conştientă a unor stări sublime, folosirea sugestiilor pozitive etc.)
Tehnicile moderne de psihoterapie sexuală aplică introspecţia profundă pentru a determina cauzele originare de ordin psihic care stau la baza diverselor perturbări la nivel sexual. Demersul este similar cu cel al practicanţilor yoga, care prin metodele de cunoaştere de sine ajung la cunoaşterea Adevărului ultim, Dumnezeu.
Actul sexual-amoros abordat în mod conştient poate ajuta fiinţa umană, bărbat sau femeie, să descopere şi să elimine inhibiţii, prejudecăţi, complexe psihice, etc., deschizându-i astfel accesul către libertatea interioară şi adevărata fericire.
De cele mai multe ori, o mare parte dintre bărbaţii şi femeile care fac dragoste se confruntă în timpul actului amoros cu dificultatea de a stopa gândurile şi ideile care îi preocupă şi „nu le dau pace”. Acesta este unul dintre elementele care conduc la apariţia unor probleme sexuale majore (impotenţă, frigiditate, lipsa sau diminuarea apetitului sexual, etc.) şi care pe mulţi îi determină să consulte un specialist.
Bărbatul şi femeia care experimentează fuziunea amoroasă mistică abandonează gândirea directă, discursivă, raţională, lăsându-se copleşiţi de inefabile trăiri şi senzaţii de expansiune şi fericire. Pe de altă parte, acei oameni care nu au trăit niciodată starea de înflorire spirituală amoroasă sunt cel mai adesea inconştienţi sau prea puţin atenţi la ceea ce gândesc atunci. Există multe stiluri de a gândi, ce pot interfera, bloca sau favoriza fuziunea amoroasă spirituală. Evident, activitatea mentală în timpul actului amoros poate urma o singură direcţie sau se poate schimba în funcţie de fiinţa iubită sau de propriile capricii.
Pentru a ajunge să oprim fluxul gândirii discursive, un prim pas ar fi să devenim conştienţi de modelul actual de atitudine mentală pe care îl avem în timpul jocului amoros.
yogaesoteric
Also available in: English