Trump, un fel de Dragnea. Sau invers

Prima acțiune pe care a făcut-o Trump când a venit la Casa Albă a fost închiderea paginii gay a site-ului instituției al cărei șef devenise. Susținătorii săi au răsuflat a satisfacție. N-au trecut însă decât vreo doi ani de la acea acțiune și Trump a dat ordin direct tuturor ambasadorilor pe care-i are SUA în lume pentru a forța peste tot ceea ce generic numim „agenda gay”.

Când Dragnea a venit la putere a promis să organizeze referendumul propus de „Coaliția pentru familie”. După ce Plăvanul a considerat chestiunea în cauză ca fiind „extremism religios”, treaba s-a tot tergiversat, iar când referendumul a fost pus pe tapet, de frică, PSD-ul și Dragnea l-au boicotat, mergând pe linia propagandei „corecte politic”.

După ce a câștigat alegerile, Trump a căutat să-și pună oamenii în posturi cheie, dar marea partea a aparatului a rămas de partea ilegitimului stat subteran. A fost permanent mitraliat, iar oamenii i-au fost decimați. Poate vă mai amintiți cum s-au pus tunurile pe Steve Bannon sau cum oamenii apropiați din campania electorală au căzut rând pe rând în înțelegeri penibile cu procurorul care a anchetat „amestecul Rusiei” în alegerile americane. Degeaba la sfârșitul campaniei tembelului Robert Mueller s-a dovedit că totul a fost un hoax. Echipa lui Trump era decimată. Oamenii destituiți de Muller au fost înlocuiți de Trump cu cozi de topor. Chiar dacă erau oameni din propriul partid, au făcut atât de transparent jocul celorlalți încât Trump a căzut în penibil înlocuindu-i pe cei pe care tot el îi numise. Nu-i de mirare că toată activitatea Casei Albe a fost o continuă improvizație.

Să-l luăm în oglindă pe Dragnea. S-a trezit că nu poate fi prim ministru pe baza unei reglementări aberante. Când a vrut să-și numească oamenii săi la butoane nu a putut. A luat oameni din propriul partid care mai apoi s-au dovedit telecomandați de alții. Vi-l mai amintiți pe Grindeanu și penibila sa proțăpire în scaun, avându-l pe Ponta consultant? Dar pe fonfăitul și rudimentarul Tudose? Ambii proveneau din structurile PSD, păruseră devotați partidului, dar când s-a produs declicul au început să-și servească adevăratul stăpân. Astfel, Dragnea a fost nevoit să-i înlocuiască și a intervenit haosul în tot ceea ce a însemnat mandatul PSD.

Trump a venit la putere cu agenda MAGA. Un fel de americano-centrism care promitea să reconstruiască acel capitalism american autentic, cel care a împins țara la conducerea lumii în secolul XX. S-a lovit însă de boicotări pe față. Când a redus impozitele sperând să impulsioneze astfel industria locală și să readucă locurile de muncă în țară, au sărit miliardarii propagandiști – în frunte cu Soros – urlând: „Trump, nu ne îmbogăți și mai mult!”. Asta în timp ce-și frecau mâinile deoarece, dincolo de scutirile de taxe de care oricum beneficiau prin specularea așa-ziselor donații, acum încasau legal chiar mai mulți bani!

Când Trump a încercat să facă ordine în sistemul medical pe care Obama îl făcuse varză, vocile sistemului, făcând corp comun cu propaganda, au început să urle că e nenorocire. Și, chiar dacă la un moment dat se făcuseră progrese, până la urmă întreaga reformă a picat în derizoriu. La fel și atunci când a vrut să ajute „tichetarii”, adică pe cei care trăiesc de la o zi la alta din ajutoare pentru mâncare. Întreaga stângă, cot la cot cu imensa propagandă, s-a burzuluit că „se distruge capitalismul”. Aproape că-ți vine să mori de râs. Tocmai ăia care vor să instaureze socialismul în SUA plângeau de dorul capitalismului autentic! Iar proștii-i credeau!

Cam la fel a început și Dragnea, prin declarații cu iz naționalist și promițând să revină la un sistem constituțional, în care să fie eliminate abuzurile. A încercat să reformeze justiția, dar s-a lovit de tot felul de aberații. Mai țineți minte demonstrațiile din ianuarie, când alături de sclavii băncilor a ieșit și taica van Groningen pentru a da tonul? Spunea el că-l interesează „țara sa”. Sunt ferm convins, doar că proștii au crezut că e vorba de România! Mai țineți minte treaba cu majorarea salariilor medicilor? În ciuda evidenței, propaganda a spus că de fapt s-au micșorat. Și mulți au înghițit minciuna. La fel și cu profesorii. Dragnea le-a întregit și le-a crescut veniturile, iar ei se plângeau că le-au scăzut! Aberații ale unor spălați pe creier care acum au ce merită.

Ultima treabă a fost chestiunea exploatărilor de gaz. Inițial, sistemul ilegitim a făcut astfel încât gazele să fie date gratis. Că așa a dat ordin stăpânirea externă. Dragnea a încercat să renegocieze, a pus câteva taxe anemice, dar a ieșit un asemenea scandal încât aveai impresia că ăia care extrag gazele noastre de fapt ne fac o mare favoare. În final Dragnea și-a revenit și a forțat adoptarea OUG 114. Nu vă imaginați că era mare scofală, oricum România încasa un mizilic. În final, OUG 114 a fost abrogată de către „urmașii” lui Dragnea, iar „bagaboțelile” au revenit la „normalitatea” definită de Securitate și stăpânii ei externi. Nu-i de mirare că într-un asemenea zgomot, cu o cantitate imensă de dezinformare, absolut totul s-a transformat în haos, iar reformele – unele dintre ele strict necesare – au picat în derizoriu. Iar proștii noștri aplaudă bucuroși și încrezători în „buna credință” a securiștilor care le pun jugul pe grumaz.

În mod absolut curios, cei mai loviți de consecințele politicii lui Trump au fost cei din bazinul său electoral. Fermierii care-l votaseră cu tot sufletul s-au trezit că sunt victimele războiului comercial cu China. Culmea, cei mai câștigați de politica lui Trump au fost dușmanii săi, cei perpetuu nemulțumiți de acțiunile „dementului de la Casa Albă”. În spatele impeachment-ului stau marii mahări din complexul militaro-industrial, în condițiile în care Trump le-a adus comenzi la care nici nu visaseră!

La fel s-a petrecut și cu Dragnea. Marea masă a susținătorilor săi au fost antreprenorii mici și medii, cei sufocați de multinaționale. N-au avut niciun beneficiu. În schimb s-au scos actorii, veșnicii nemulțumiți de politica „ciumei roșii”. De ce să-i dai bani unui Rebengiuc? De ce să-l lași pe un Caramitru să-și bată joc de banii publici și, mai mult, să aibă tupeul să iasă în stradă după ce-a păpat aiurea bugetul cu acțiunile de căpușare a Teatrului Național? Dragnea a mers pe același drum ilogic, boicotându-și masa electorală și îmbuibându-și dușmanii.

Ultimul element de care mă voi ocupa e reprezentat de modul aberant în care Trump e împins să facă prostii. A intrat aiurea într-o confruntare cu Kim și era s-o sfârșească cu o bombă nucleară în SUA. Atât de mare a fost teroarea între prostovanii de la Pentagon, încât l-au umilit pe Trump punându-l să se întâlnească cu Kim. Mai mult, SUA a sponsorizat mascat (via Singapore) deplasarea! Acum militarii l-au împins pe Trump să-l omoare pe Soleimani, practic al doilea om din statul Iranian. Asta coincide cu o declarație de război, mai ales în condițiile în care ăla pe care-l asasinezi mai era și protejat de imunitate diplomatică, aflându-se în Irak deoarece fusese chemat la negocieri de către americani. Un fel de „de trei ori ticăloșie”. Reacția iranienilor, atât de rapid pusă la punct, atât de precisă și atât de fermă i-a cam lăsat mască pe țuțeri. Culmea e că l-au pus pe prost să declare că nu va pleca din Irak, în timp ce ei se pregătesc s-o șteargă de-acolo. Și o fac special pentru a-l arunca în derizoriu: ba scapă o scrisoare a unui oficial al armatei, ba negociază transparent cu Ciprul găzduirea trupelor în timpul retragerii. Ghiciți cine pică de prost!

Cam la fel a fost împins în rahat și Dragnea. Ba a „cuplat” instantaneu când Plăvanul l-a numit pe Vlase șef la SIE, ba a făcut jocurile Securității. Mai țineți minte legea cu prezentarea buletinului la achiziția cartelelor prepay? Dragnea a dat-o și intră în vigoare din acest an! Și-atâtea alte prostii care l-au împins în derizoriu.

Așa cum Dragnea și-a exasperat votanții cu blaturile și prostiile făcute, la fel s-a petrecut și cu Trump. Desigur, totul vi se pare ilogic, dar de fapt n-a fost decât un joc de poker exersat în mai multe țări ale lumii. Așa, brusc, lași câte un „incontrolabil” să ocupe o funcție de forță pentru a-ți verifica funcționarea mașinii ilegitime din spatele puterii. Exact așa s-a petrecut cu Dragnea, așa se petrece acum cu Trump. În cazul lui Dragnea „opoziția” a fost reprezentată de Securitate și Plăvan, în cazul lui Trump e reprezentată de mult mai fiabila structură subterană a statului, la care se adaugă multitudinea de think-tank-uri și organizații civice de presiune.

Dragnea a sfârșit-o în pușcărie. La Trump s-ar putea să fie mai rău. Posibil ca actuala încleștare cu Iran-ul să „trezească” un terorist păpușat de CIA sau FBI care să-i facă de petrecanie. Iar dacă vă întrebați de ce se petrec treburile așa, amintiți-vă că suntem în epoca postadevărului. „Minciuna e adevărul și adevărul e minciună!”

Autor: Dan Diaconu

Citiţi şi:

Donald J. Trump, antibiotic politic fără prescripție

Liviu Dragnea, Florian Coldea, vinul «Opus One» și iudeo-masonii

yogaesoteric
27 februarie 2020