Yoga şi Psihologia

 

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Relaţia între yoga, spiritualitate şi psihologie nu este uşor de înţeles, fiind obiectul a nenumărate controverse între cei care vor să diferenţieze strict aceste domenii şi cei care le confundă.

Tema este cu atât mai importantă dacă avem în vedere că oamenii zilelor noastre resimt felurite tulburări şi angoase la care religia clasică nu este capabilă să răspundă pe deplin. De aceea, mulţi aspiră la o metamorfoză lăuntrică, la un salt, chiar la o revoluţie spirituală radicală.

Punctul comun între psihologie şi yoga este tocmai această stare de insatisfacţie, dublată de aspiraţia de a realiza o transformare lăuntrică fundamentală, profundă şi durabilă.

Atât psihologia, cât şi yoga au în vedere reconsiderarea convingerii că oamenii ar fi mai fericiţi dacă circumstanţele exterioare s-ar modifica, dacă ar câştiga mai mulţi bani, dacă ar întâlni perechea ideală.

Atât psihologia, cât şi yoga cred că fericirea poate fi descoperită în universul lăuntric al fiinţei umane printr-o transformare adecvată şi definitivă a modului propriu de a funcţiona. Există aici o nuanţare: în viziunea marilor yoghini ai Indiei, fericirea este un proces tainic de rezonanţă cu energia subtilă sublimă a fericirii, ce este astfel atrasă şi receptată în universul lăuntric.

Alt punct comun între psihologie şi yoga este solicitarea unui ajutor exterior al unei fiinţe experimentate, fie un psihoterapeut, fie un yoghin avansat ce-şi asumă rolul de ghid spiritual spre a-i călăuzi pe cei care aspiră să se cunoască şi să evolueze, să-L descopere pe Dumnezeu şi să-şi reveleze în universul lăuntric misterioasa scânteie dumnezeiască, Sinele suprem nemuritor (ATMAN).
Prin revelarea Sinelui suprem nemuritor (ATMAN), fiinţa umană descoperă summum bonum (Binele suprem). Pe măsură ce-şi revelează pe deplin Sinele suprem nemuritor (ATMAN) atinge starea de eliberare spirituală ultimă.

Care sunt reprezentantele semnificative ale psihologiei şi ale sistemului yoga?

A vorbi în general despre psihologie sau despre yoga este mult prea vag. Două expresii clasice au devenit celebre: psi şi yoga. În fiecare dintre cele două domenii întâlnim o imensă varietate de şcoli.

Întrebarea firească este: Care sunt reprezentantele semnificative ale psihologiei şi ale sistemului yoga? Când vorbim despre feluritele forme de psi, despre ce vorbim de fapt? Despre psihiatri, despre psihologi cu diplome, despre psihanalişti, despre psihoterapeuţi formaţi în şcoli aşa-zis serioase? Despre toţi cei care au aderat la feluritele forme de psihoterapie ale căror surse de inspiraţie nu sunt întotdeauna cunoscute şi pe care le descoperim în paginile de publicitate ale revistelor de specialitate, terapii numite adeseori „psiho-aceea” sau „psiho-aceasta”?

Să ne întrebăm cu luciditate ce spun toţi cei consideraţi a fi specialişti în feluritele şcoli sau ramuri psi, având în vedere că sunt departe de a fi cu toţii de acord între ei.

La ora actuală, mulţi psihologi neagă existenţa sufletului. Foarte puţini sunt dispuşi să accepte existenţa lui Dumnezeu.
Unii îşi fundamentează metoda pe expresia emoţională pe care o consideră necesară şi suficientă.
Alţii consideră că expresia emoţională este secundară şi, de aceea, este necesar să se opereze asupra gândurilor şi credinţelor.

Multe lucrări de psihoterapie nu se abţin să critice limitele celorlalte şcoli. Dacă psihoterapiile grupate sub calificativul de transpersonale sunt (mai mult sau mai puţin) deschise faţă de valorile milenare ale sistemului yoga şi ale spiritualităţii în general, psihanaliştii ortodocşi consideră orice interes în aceste domenii o patologie eventual vindecabilă.

În vremurile pe care le trăim, aceeaşi varietate de şcoli şi ramuri a ajuns să prolifereze chiar şi în mediul yoghin. Chiar dacă este o evidentă aberaţie, în ultimii ani a apărut o aşa-zisă yoga sportivă. În unele oraşe ale lumii, yoga este considerată, straniu şi neadecvat, gimnastică.

Nici India nu a fost scutită de dezbinări sau diviziuni, în mediul aşa-zis yoghin existând felurite critici mutuale, în pofida pretenţiilor liderilor anumitor şcoli că ar fi atins o înaltă stare de înţelepciune.

În afara termenului yoga, sunt binecunoscuţi şi alţi termeni: spiritualitate, esoterism, misticism, iniţiere, înţelepciune. În aceste direcţii, punctele de vedere sunt surprinzător de diferite, iar uneori chiar opuse. De exemplu, ezoteristul francez Rene Guenon a făcut o diferenţă radicală între iniţiere şi misticism, considerând misticismul pe un nivel inferior.

Ce raport există între yoga şi înţelepciune? A fost Socrate un reprezentant al înţelepciunii?

Unii autori s-au exprimat cu privire la toate acestea. Studiindu-le cu atenţie lucrările, descoperim că ei au puncte de vedere surprinzător de divergente.

Indianul Jiddu Krishnamurti a reconsiderat din temelii datele fundamentale ale filiaţiei spirituale, ale transmisiei spirituale şi ale relaţiei ghid spiritual-aspirant.

Unii instructori yoga contemporani integrează psihologia în ceea ce oferă celor pe care îi îndrumă, în timp ce marea majoritate o resping complet.

Sistemul milenar yoga are un ţel metafizic, sublim

Este necesar să se facă o diferenţă între mediul yoghin actual şi uimitoarea anvergură a marilor yoghini ai Indiei ce au existat şi mai există chiar şi în zilele noastre, fiind însă de la an la an din ce în ce mai puţini. Asemenea înţelepţi i-au determinat pe occidentalii care i-au întâlnit să afirme: „Tot ce am văzut şi am simţit alături de ei m-a ajutat să descopăr ce este cu adevărat yoga şi m-a făcut să cred în valoarea adesea nebănuită a acestei căi spirituale milenare”.

O asemenea întâlnire provoacă în cei pregătiţi un veritabil şoc spiritual şi impune o evidenţă. Pentru mulţi occidentali este o experienţă spirituală cu totul extraordinară, de natură sa reorienteze din temelii o existenţă. Astfel de mari yoghini ai Indiei sunt: Swami Shivananda, Swami Vivekananda, Swami Ramdas, Sri Ramakrishna, Yoga Swami, Balayogi, Ma Ananda Moi, Dhirendra Brahmachari, Swami Rama, Sri Aurobindo, Chandra Swami, iar înşiruirea nu este exhaustivă.

Şocul spiritual formidabil al prezenţei lor şi energiile cu totul extraordinare pe care le emană când sunt evocaţi cu o credinţă de nezdruncinat şi cu o mare aspiraţie se confirmă chiar şi în ziua de astăzi pentru rarele fiinţe umane capabile să se raporteze într-un mod adecvat spre a intra într-o profundă şi complexă comunicare telepatică spirituală cu ei în universul astral sau în cel cauzal. Asemenea yoghini sunt exemple cu totul extraordinare care atestă valoarea milenară adesea nebănuită a sistemului yoga.

Sistemul milenar yoga are un ţel diferit faţă de cel al psihologiei, un ţel metafizic, sublim. Yoga poate să conducă cu extraordinar de mult mai departe în procesul de transformare personală şi de metamorfoză a celor care îmbrăţişează această practică într-un mod entuziast, sistematic, atent, lucid şi perseverent.

Dacă practica sistemului milenar yoga conduce la trezirea şi dinamizarea gradată a anumitor capacităţi latente paranormale (SIDDHI), niciuna dintre metodele aşa-zis clasice ale psihologiei nu a condus şi nu va conduce vreodată la apariţia unor astfel de transformări lăuntrice cu totul extraordinare. Niciuna dintre metodele psihologie nu face cu putinţă trezirea nici măcar a unei singure capacităţi paranormale.

Este un aspect profund semnificativ. Analizat ca atare ne face descoperim valoarea imensă, inclusiv calitativă a sistemului milenar yoga.

Sugerăm celor care şi-au trezit în universul lăuntric intuiţia şi capacitatea de a intra într-o inefabilă stare de comuniune telepatică cu fiinţe umane obişnuite sau cu mari yoghini ai Indiei pe baza fotografiei lor (mai veche sau mai nouă) să realizeze o semnificativă şi edificatoare experienţă spirituală.

Aşezaţi una lângă cealaltă o fotografie clară, neretuşată a unei somităţi actuale a psihiatriei, psihologiei sau psihanalizei şi o fotografie clară, neretuşată a unui mare yoghin al Indiei.
Când le veţi privi rând pe rând, analizându-le cu atenţie, luciditate şi obiectivitate, bazându-vă şi pe o anumită trezire a intuiţiei spirituale, veţi constata că marii yoghini ai Indiei degajă într-un mod indescriptibil o surprinzătoare impresie de putere, de plenitudine, de pace profundă, de înţelepciune, de blândeţe, care lipseşte în cazul marilor personalităţi psi. Diferenţa este aproape întotdeauna impresionantă, chiar frapantă.

 
Sigmund Freud și Sri Yukteswar

Nu e cazul ca această experienţă semnificativă să fie propusă nici măcar în glumă psihologilor, psihoterapeuţilor sau psihanaliştilor. Majoritatea specialiştilor psi exprimă prompt felurite îndoieli mai mult sau mai puţin îndreptăţite cu privire la valoarea sistemului milenar yoga. Ei nu cred în trezirea capacităţilor paranormale (SIDDHI), nu cred că yoghinii ating stări cu totul ieşite din comun de înţelepciune, iar fenomenele de iluminare spirituală nu le apar ca fiind de o evidenţă orbitoare.

Charisma enigmatică şi graţia ce emană din exemplele luminoase ale marilor spirite ale Indiei ne ajută să înţelegem cum a fost posibil ca sistemul milenar yoga să supravieţuiască de-a lungul secolelor şi ca unii discipoli ai acestor fiinţe legendare să devină adevărate instrumente spirituale prin care s-a manifestat cea mai înaltă înţelepciune dumnezeiască. Astfel de discipoli entuziaşti şi plini de abnegaţie au devenit purtătorii de cuvânt ai Adevărului ultim dumnezeiesc.

Chestiunea complementarităţii sau a distincţiei radicale între psihologie şi yoga se pune într-un mod diferit în strânsă legătură cu reprezentanţii pe care îi alegem din domeniul psihologiei sau din domeniul sistemului milenar yoga.

Să ne raportăm, de exemplu, la psihanalistul Freud şi la yoghinul indian Ramesh Balsekar (discipolul şi continuatorul marelui înţelept Sri Nisargadatta Maharaj). Ne aflăm faţă în faţă cu două universuri evident incompatibile unul cu celălalt. Pe de o parte, Freud – un psihiatru ateu, foarte sceptic faţă de experienţele spirituale (după cum o mărturiseşte corespondenţa sa cu celebrul scriitor francez Romain Roland). Pe de altă parte un maestru spiritual, Ramesh Balsekar, pentru care psihologia nu a jucat niciun rol esenţial.

Însă dacă, de exemplu, alegem pe de o parte reprezentanţi ai psihoterapiilor deschise atât faţă de yoga, cât şi faţă de spiritualitate, iar pe de altă parte reprezentanţi ai căilor spirituale conştiente de imperativele mai mult sau mai puţin geniale ale psihologiei, descoperim că diferenţa între psihologie şi sistemul milenar yoga se micşorează într-o oarecare măsură. În acest caz ne putem forma o impresie greşită sau întemeiată că diferenţa se reduce la mai nimic.

Ce diferenţă există între un specialist psi deschis faţă de yoga şi un yoghin ce predă yoga în Occident şi integrează în învăţătura pe care o oferă elevilor săi elemente din psihologie?

Principala diferenţă este presentimentul că acolo este vorba de o realizare de un cu totul alt ordin decât perfecţionarea relativă ce survine în interior prin intermediul unei experienţe cunoscute.

La modul fundamental, yoga ni se pune la dispoziţie pentru a descoperi un alt nivel tainic, adesea nebănuit, al realităţii. Ea deschide universul omului către o transformare cu totul extraordinară, către o metamorfoză evocată adesea ca o sui-generis moarte faţă de un anumit nivel al fiinţei, ce ne propulsează, ne catapultează către o viaţă superioară ce ni se dezvăluie pe o altă treaptă, într-un alt univers, exprimată prin termeni precum: iluminare spirituală, extaz dumnezeiesc, Eliberare spirituală ultimă.

Aceste realităţi tainice, indescriptibile există ca atare pentru yoghinii avansaţi. Totuşi, majoritatea specialiştilor psi se întreabă: Ce înseamnă toate acestea? Ce înseamnă, în realitate, faptul că un yoghin atinge starea de eliberare spirituală?

De aceea se poate spune că diferenţa radicală se situează la acest nivel.

Ce ar spune un psiholog sau un psihoterapeut despre asemenea subiecte clare şi evidente pentru un yoghin avansat? Cum ar defini un specialist psi diferenţa între psihologie şi yoga? Putem fi siguri că răspunsul depinde foarte mult de specializarea expertului psi care ar admite să-şi exprime opinia.

Când se urmăreşte să se descrie în ce mod yoga reuşeşte să meargă cu mult, mult mai departe decât psihologia, o formulă celebră vehiculată adesea în mediul yoghin este: „Psihologia se mulţumeşte doar să vindece ego-ul, în timp ce yoga te vindecă până la urmă pentru totdeauna de ego”.

O a doua formulă celebră este: „Psihologia vindecă cu chiu cu vai mentalul. Yoga te vindecă până la urmă de mental şi te ajută să descoperi cu uimire existenţa până atunci nebănuită a învelişului supramental (VIJNANAMAYA KOSHA)”.


Fragment preluat din cartea Yoga şi psihologia, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, apărută la editura Lux Sublima, tipărită de Ganesha Publishing House

Citiţi şi:

Yoga şi parapsihologia

Psihologii au definit «inteligenţa spirituală». O nouă confirmare ştiinţifică a valorii spiritualităţii

Inteligența supramentală

 

yogaesoteric
27 februarie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More