Trupele de menţinere a păcii în Haiti au masacrat populaţia civilă
de George Preda
În mod repetat, trupele Naţiunilor Unite au atacat şi măcelărit civili în Haiti, atribuind în mod oficial aceste crime „anarhiştilor” sau oponenţilor regimului de dictatură militară. Femei, copii şi bătrâni au fost ucişi de trupele ONU, care apoi au blocat accesul Crucii Roşii în zonele respective, violând astfel Convenţia de la Geneva. Presa internaţională nu a publicat aceste informaţii, în ciuda documentării solide (inclusiv înregistrări video) oferite de unii jurnalişti locali.
Haiti este considerată una dintre ţările cu populaţia cea mai săracă din lume, în ciuda frumuseţii şi bogăţiei naturale. 95% din populaţie provine din foşti sclavi – negri de origine africană. Fosta colonie franceză din Marea Caraibelor a avut un trecut tumultos şi a fost aproape tot timpul sub dominaţie străină. În 2004, presiunea internaţională a dus la înlăturarea preşedintelui ales democratic, Jean Bertrand Aristide şi a partidului Lavalas. Din 2004, în Haiti este dictatură militară, susţinută şi cu ajutorul trupelor Naţiunilor Unite, MINUSTAH (abrevierea pentru Misiunea Naţiunilor Unite de Stabilizare în Haiti), sub conducerea Braziliei.
Ţinta raidurilor trupelor ONU a fost suburbia Cite de Soleil şi ele au fost interpretate ca o „răzbunare” sau „pedeapsă” pentru organizarea unor demonstraţii masive în sprijinul revenirii preşedintelui Aristide. Zeci de mii de oameni au pornit din Cite de Soleil, organizaţi de susţinătorii partidului Lavalas, şi au mărşăluit prin capitala haitiană Port-au-Prince pe 16 decembrie 2006. Şase zile mai târziu, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, trupele MINUSTAH au asaltat zona şi au deschis focul din elicoptere. Au fost ucise 30 de persoane din rândul civililor, au fost distruse locuinţe, iar zeci de persoane au fost rănite.
Nu este primul masacru de acest gen din Haiti, doar că acesta este documentat de filmările video ale agenţiei de presă independente Haiti Information Project. Oamenii au fost ucişi sau răniţi de gloanţe în casele lor sau pe stradă. Ajutorul umanitar pentru răniţi a fost refuzat prin interzicerea accesului Crucii Roşii internaţionale. Cu toate acestea, oficialii MINUSTAH atribuie crimele susţinătorilor mişcării Lavalas.
Primul masacru de proporţii al „trupelor de stabilizare” din Haiti a avut loc tot în Cite de Soleil, în 6 iulie 2005. Pentru a preîntâmpina unele demonstraţii populare care urmau să aibă loc pe 15 iulie (cu ocazia zilei de naştere a preşedintelui ales Aristide), a avut loc un raid cu intenţia declarată de a depista „bandele” susţinătoare ale mişcării Lavalas şi de a-i asasina pe capii acestora. Martorii oculari susţin că sute de persoane au fost ucise, iar declaraţiile oficialilor MINUSTAH se rezumă la a afirma că au fost trase – în ziua respectivă, în interval de câteva ore – 22.000 de gloanţe. În ciuda cenzurii, este totuşi evidentă disproporţia forţelor de represiune care au acţionat cu acea ocazie.
Un raport documentat realizat de Lancet Journal of Medicine în luna august 2006 estimează că în perioada acţiunii trupelor ONU (2004-2006), numai în zona capitalei Port-au-Prince au fost ucise 8000 de persoane din rândul populaţiei civile şi au existat 35.000 de agresiuni sexuale. Crimele sunt atribuite „infractorilor”, dar şi poliţiei, bandelor anti-Lavalas şi trupelor ONU. Populaţia din Cite de Soleil a avut cel mai mult de suferit, fie fiind prinsă în focul încucişat al celor două tabere, fie fiind direct vizată.
Toate aceste acţiuni de terorizare a populaţiei civile sunt considerate acceptabile de către forţele ONU. Nu poate exista niciun motiv care să justifice folosirea disproporţionată a forţei şi a armamentului, dar este evident că oficialii consideră că uciderea unor oameni nevinovaţi este acceptabilă în cadrul operaţiunii de „pacificare” a acestei comunităţi. Fiecare manifestaţie paşnică a cetăţenilor este văzută ca o ameninţare şi este urmată de represalii. Categoric forţele internaţionale au în vedere anumite scopuri politice strategice pentru Haiti şi urmăresc aceste interese în detrimentul opţiunilor poporului haitian.
Mai mult decât atât, forţele MINUSTAH au urmărit şi antrenarea poliţiei locale. Ca urmare, au fost raportate arestări arbitrare, execuţii ale suspecţilor pe baza unor dovezi insuficiente, uciderea demonstranţilor paşnici. Diferite rapoarte privind încălcarea drepturilor omului au fost ignorate de presa internaţională şi de ONU. Poliţia Naţională haitiană a început să aplice aceleaşi tehnici pentru care poliţia militară braziliană şi-a câştigat o proastă reputaţie, şi aceasta datorită faptului că trupele din Haiti sunt comandate de către Brazilia. Până în prezent nu se conturează o soluţie reală a situaţiei din Haiti – şi aceasta este doar una dintre zonele aflate la ora actuală sub ocupaţie militară, sub pretextul menţinerii păcii.
Citiţi şi:
Scandalul «reconstrucţiei» Afganistanului
Nu există nicio dovadă care să certifice implicarea lui Ossama Bin Laden în atentatele din 11 septembrie 2001
Controlul militar american asupra resurselor naturale din Africa
yogaesoteric
14 aprilie 2008