Tulburări ale organismului uman cauzate de sindromul WiFi (II)

Ameninţarea reală pe care dispozitivele wireless/câmpurile magnetice de frecvenţă joasă o reprezintă pentru sănătatea umană: afectarea sistemului nervos şi endocrin

Citiți prima parte a articolului

MODIFICĂRI DETERMINATE DE ACŢIUNEA CEMFR ASUPRA ORGANISMULUI

(Continuare)

B. Relaţie tip cauză-efect între expunerea la CEM şi modificările neuropsihiatrice apărute

Un număr impresionant de studii ştiinţifice prezintă următoarele modificări neuropsihiatrice apărute ca urmare a expunerii la CEMFR sub diferite forme (telefon mobil etc.): dureri de cap, modificări ale memoriei, ameţeală, tremor, simptome de depresie, perturbări ale somnului/insomnie, frecvenţă crescută a senzaţiei de oboseală, tensiune, tinitus, presiune resimţită la nivelul capului, dificultăţi de concentrare, stare confuzională, probleme de memorie, agitaţie, furnicături/arsuri resimţite la nivelul pielii, contracţii musculare involuntare, probleme de vedere. 

A locui în apropierea unor staţii de telefonie mobilă s-a arătat că determină modificări ale somnului, iritabilitate, depresie, vedere înceţoşată, dificultăţi de concentrare, greaţă, pierderea apetitului, afectări ale sistemului senzorial optic şi auditiv, modificări cutanate. 

Studii ştiinţifice au arătat că cei care lucrează în staţiile de emisie a CEMFR sau staţii de televiziune suferă dureri de cap, oboseală, iritabilitate, stres, somnolenţă, pierderea apetitului, pierderea auzului. De asemenea, persoane care lucrează cu CEMFR s-a observat că experimentează: dureri de cap, probleme oculare, perturbări ale vederii, dureri de urechi, probleme de auz, greaţă, pierderea apetitului, dureri musculare sau cardiace, dificultăţi respiratorii, transpiraţii abundente, dificultăţi în viaţa sexuală, libido scăzut, dermografism (răspuns cutanat), disfuncţii ale nervilor şi ganglionilor periferici, ameţeală, perturbări ale somnului, somnolenţă pe parcursul zilei, perturbări ale dispoziţiei, depresie, afectarea memoriei, disestezie (senzaţii anormale), anxietate, ostilitate, idei paranoide, dureri cardiace, dificultăţi de concentrare, iritabilitate, senzaţie de disconfort.

O altă serie de studii a arătat efectele pe care le prezintă copiii care locuiesc în apropierea staţiilor de radiolocaţie: disfuncţie a memoriei, probleme de atenţie, funcţionare motorie scăzută, timp de reacţie diminuat, anduranţă neuromusculară scăzută. De asemenea, s-a obiectivat că utilizarea crescută a telefonului mobil de către adolescenţi determină: oboseală crescută, stres, dureri de cap, anxietate, dificultăţi de concentrare, perturbări ale somnului. 

Studiile privind utilizarea televizorului digital au arătat că acest obicei determină: dureri de cap constante, presiune la nivelul capului, confuzie, probleme de somn, respiraţie scurtă, stare depresivă, apatie totală, pierderea empatiei, senzaţii de arsură la nivelul pielii şi în interiorul trupului, senzaţie de slăbiciune la nivelul picioarelor, dureri în extremităţi, dureri ascuţite în diferite organe, creşterea în greutate.

Toate studiile arată o relaţie foarte clară de tip cauză-efect între expunerea la CEM şi apariţia simptomelor respective (rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic!). 

Aceste consideraţii ştiinţifice spun că CEM non-termice de intensitate joasă produc efecte neuropsihiatrice extinse. Nicidecum ceea ce afirmă site-ul OMS (cum că „aceste simptome (EHS) se pot datora unor condiţii psihiatrice pre-existente ca şi unor reacţii la stres rezultat în urma îngrijorării efectelor CEM asupra sănătăţii, mai degrabă decât datorită CEM însăşiˮ). Acest aspect este verificat prin numărul extins de date care au fost sumarizate în citările furnizate de Raportul de cercetare al Institutului Naval Medical de Cercetare din iunie 1971, raportul Raines al NASA din 1981, raportul Bolen al USAF din 1994 şi de cele 26 de studii epidemiologice revizuite de profesorul emerit Martin Pall. 

Rezumând, cele mai întâlnite simptome neuropsihiatrice apărute după expunerea la CEMFR în studiile care au investigat aceste aspecte, ca frecvenţă în ordine descrescătoare, sunt: 
1. perturbări ale somnului/insomnie;
2. dureri de cap;
3. oboseală;
4. depresie/simptome depresive;
5. disestezie (disfuncţie vizuală/auditivă/olfactivă);
6. probleme de concentrare/de atenţie/cognitive;
7. ameţeală/vertij;
8. modificări ale memoriei;
9. nelinişte/tensiune/anxietate/stres/agitaţie/senzaţie de disconfort;
10. iritabilitate;
11. pierderea apetitului/afectarea greutăţii corporale;
12. senzaţie de furnicături/arsuri/inflamaţie/dermografism la nivelul pielii;
13. greaţă.

Este dificil de imaginat modul în care combinarea efectelor neuropsihiatrice vor influenţa comportamentul uman şi interacţiunile sociale, acum că majoritatea populaţiei umane de pe glob este expusă la intensităţi din ce în ce mai mari şi diverse de CEM de frecvenţă joasă. 

C. Afectarea tecii de mielină

Teaca de mielină acoperă la exterior neuronii şi funcţionează ca izolator al activităţii electrice a neuronilor. La fiinţa umană, teaca de mielină începe să se dezvolte de la jumătatea perioadei fetale până la vârsta de doi ani, şi continuă în adolescenţă. Mielinizarea creierului nu este completă până la adultul tânăr. Există două studii, realizate în anii ʼ70, care raportează degenerarea tecii de mielină după expunerea la unde electromagnetice de joasă frecvenţă. În cele două studii, expunerile au fost realizate la 3GHz şi respectiv 2,45 GHz. 

Studii ştiinţifice au arătat că expunerea la CEMFR produce creşterea permeabilităţii membranei hemato-encefalice, permiţându-se astfel diferitelor molecule, substanţe sau agenţi patogeni să pătrundă la nivelul creierului, făcând fiinţa umană susceptibilă la diferite boli.

D. Simptome tip ADHD după expunerea fetală

Un studiu realizat în cadrul facultăţii de Medicină de la Universitatea Yale a arătat că şoarecii care au fost expuşi la CEMFR în timp ce se dezvoltau în uterul matern prezentau după naştere hiperactivitate şi memorie deficitară, datorită dezvoltării anormale a sistemului nervos central. Şoarecii au fost iradiaţi cu ajutorul unui telefon plasat deasupra cuştilor, la aproximativ 4,5-22,3 cm, în funcţie de unde se afla în cuşcă. Afectările observate sunt similare sindromului hiperactivităţii cu deficit de atenţie (ADHD) la copii. 

Studii realizate de cercetători turci şi chinezi au arătat dezvoltare deficitară neuronală şi un grad crescut de moarte celulară pentru şoarecii care în timpul dezvoltării fetale au fost expuşi la CEMFR. 

E. Copiii absorb radiaţiile CEMFR mult mai intens şi mai mult ca adulţii

Există multiple studii care arată că în realitate copiii absorb mai mult CEMFR decât adulţii. Un studiu din 1996, arată că microundele pătrund proporţional mai adânc în creierul copiilor, faţă de cel al adulţilor. În 2008, Joe Wiart, cercetător senior al televiziunii franceze şi al Orange, a raportat că ţesutul cerebral al copiilor absoarbe de două ori mai mult radiaţia CEMFR decât cel al adulţilor. Un studiu din 2009 susţine acelaşi aspect, şi argumentează că aceasta se petrece deoarece pielea şi ţesutul osos (cutia craniană) sunt mult mai subţiri decât la adult. Reamintim ce s-a precizat mai la început – „cel mai influent proces al impactului CEM asupra biologiei organismului este penetrarea tisulară directăˮ.

În 2010, Andreas Christ şi echipa sa de cercetare raportează că hipocampul şi hipotalamusul copiilor absoarbe radiaţiile microundelor de 1,6-3,1 ori mai mult decât la adulţi, iar cerebelul absoarbe de 2,5 ori mai mult CEMFR comparativ cu structurile corespunzătoare ale adulţilor. Măduva osoasă a copiilor absoarbe CEMFR de 10 ori mai mult decât cea a adulţilor. De asemenea, ochii copiilor absorb CEMFR mai mult decât cei ai adulţilor. Aceste măsurători au fost realizate prin experimente pe animale de laborator – porci, a căror fiziologie şi structuri se consideră că sunt foarte asemănătoare celor umane. 

S-a arătat că CEM au în mod special efecte asupra celulelor stem embrionare. De aceea efectele asupra copiilor sunt mult mai puternice decât asupra adulţilor, copiii având un procent mult mai mare de celule stem active.

F. Efectele CEMFR/WiFi asupra ADN-ului

Un număr suficient de mare de studii ştiinţifice au arătat că soluţia apoasă de ADN absoarbe CEMFR mult mai puternic decât o face o soluţie apoasă identică, dar fără ADN. Aceasta arată că puterea absorbantă de CEM a ADN-ului este mare sau foarte mare. Aceste studii au arătat că ADN-ul care absoarbe CEM, ulterior, suferă modificări structurale, care au fost puse în evidenţă prin teste biofizice. Aceasta sugerează că ADN-ul este una dintre ţintele CEM. 

Modificările suferite de ADN includ şi scăderea capacităţii de reparare a ADN-ului şi creşterea cantităţii de ADN afectat după expunerea la CEM. Aceasta sugerează faptul că, în consecință, copiii sunt mult mai susceptibili la cancer după expunere prelungită decât adulţii. De asemenea, acţiunea CEM asupra celulelor stem (oricărui tip de celule stem, inclusiv celulele stem ale sistemului nervos!) poate face ca cei mici să fie mult mai expuşi problemelor de dezvoltare ale sistemului nervos central (SNC), aspecte care pot fi relevante în cauzalitatea autismului, a ADHD (sindromul hiperactivităţii cu deficit de atenţie) şi ADD (sindromul deficitului de atenţie). 

Există studii care arată că unele efecte sunt corelate cu vârsta, la modul că o vârstă mai mică înseamnă o mai mare sensibilitate la CEM decât în cazul vârstei adulte. Ceea ce ridică un semnal de alarmă referitor la faptul că există multe emiţătoare WiFi în şcoli – ceea ce înseamnă o ameninţare de nivel crescut la adresa copiilor, a celor care predau acolo şi a fetuşilor profesoarelor însărcinate care predau acolo. 

MECANISMUL PRINCIPAL PRIN CARE CEM INFLUENŢEAZĂ BIOLOGIA ORGANISMULUI UMAN – ACTIVAREA CANALELOR DE CALCIU DEPENDENTE DE VOLTAJ 

Studiile de specialitate au arătat că WiFi/CEMFR determină la nivel celular/tisular: stres oxidativ, apoptoză (moarte celulară programată), modificarea ADN-ului celular, creşterea nivelului calciului intracelular, afectarea sistemului nervos, efecte neuropsihiatrice, modificări endocrine. Toate acestea sunt efecte în cascadă ale activării canalelor de calciu dependente de voltaj (CCDV) prin acţiunea directă a CEMFR/WiFi. Se consideră de către majoritatea cercetătorilor care au studiat fenomenul că acesta este mecanismul principal prin care CEMFR/WiFi au efect asupra organismului uman – activarea canalelor de calciu dependente de voltaj. 

Ca mecanisme cu rol secundar în efectele CEM asupra fiziologiei organismului sunt considerate activarea altor canale ionice dependente de voltaj, cum ar fi cele de sodiu, cele de potasiu şi cele de clor. Canalele de sodiu funcţionează prin activarea indirectă a canalelor de calciu dependente de voltaj. Studiile efectelor WiFi/CEM asupra plantelor arată un mecanism similar – sub influenţa CEM sunt activate aşa-numitele canale CPT care conţin un senzor de voltaj similar şi care prin activare determină creşterea influxului de calciu şi producerea unor efecte similare. 

În 2012, o echipă de cercetare a arătat faptul că acele câmpuri electromagnetice pulsatorii determină o activare aproape instantanee a canalelor de calciu voltaj-dependente. În mai puţin de 5 secunde de la intrarea în acţiune a undelor electromagnetice au fost înregistrate modificările intracelulare specifice activării CCDV. 

Activarea CCDV s-a arătat că are un rol universal sau cvasi-universal în eliberarea de neurotransmiţători la nivelul creierului şi, de asemenea, în secretarea hormonilor de către celulele neuroendocrine, aceste aspecte fiind determinate prin căile de semnalizare ale calciului. Există o densitate foarte mare de diferite CCDV la nivelul neuronilor şi în întregul sistem nervos. Atât densitatea mare a canalelor de calciu cât şi funcţia lor în secreţia de neurotransmiţători şi hormoni la nivelul sistemului nervos, împreună cu descoperirile numeroaselor echipe de cercetători despre efectele CEM asupra CCDV, confirmă ceea ce au afirmat cercetătorii încă de acum 60 de ani, faptul că sistemul nervos este cel mai sensibil la câmpurile electromagnetice de joasă frecvență.

De ce canalele de calciu dependente de voltaj (CCDV) sunt atât de sensibile la CEMFR?

Fiecare canal de calciu dependent de voltaj are un senzor de voltaj care este supus la încărcături electrice foarte mari din cauza modului în care este alcătuit, a faptului că este situat în bistratul lipidic al membranei plasmatice şi a faptului că membrana plasmatică a celulei are o rezistenţă electrică foarte mare. Calculele de biofizică au arătat că această însumare de factori face ca forţele pe care le suportă un astfel de senzor să fie amplificate de 7,2 milioane de ori faţă de cele care sunt suportate de un simplu senzor aflat în mediul apos intracelular. De aceea, aceşti senzori, şi prin urmare canalele de calciu care îi conţin, sunt mult mai sensibili decât orice altă componentă celulară la un influx electromagnetic, fie el și din exterior, cum este cazul WiFi/CEMFR.

Anihilarea efectelor CEM prin blocarea canalelor de calciu dependente de voltaj

În 26 de studii ştiinţifice independente, diferite efecte la nivel celular ale microundelor şi ale CEM de frecvenţă joasă (frecvenţa telefoniei mobile, a smartmetrelor etc.) au putut fi blocate sau inhibate puternic de blocanţii canalelor de calciu, substanţe medicamentoase cunoscute pentru acţiunea lor de blocare a canalelor de calciu dependente de voltaj (CCDV). 

Citiți a treia parte a articolului

Citiți și:

Tehnologia 5G ucide. Astrofizicianul Aurélien Barrau trage un semnal de alarmă 

Cum funcţionează şi în ce mod sunt folosite noile tehnologii Wi-fi fie pentru a controla, fie pentru a distruge grupuri de oameni!

yogaesoteric

19 iulie 2019 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More