Uitați de școală. Citiți!

 

Adevărul începe să iasă la iveală. O profesoară de școală publică, care era și mama mai multor copii, a spus un adevăr despre educația din timpul coronavirusului. Orele diferă de la un profesor la altul și de la o școală la alta; în timp ce unii nu fac aproape nimic, alții dau tone de teme de făcut, observă ea. Despre ultimii, spune: „e doar stahanovism”.

Nu este singura care observă acest fapt. Pe măsură ce se lungește perioada de stat acasă, din ce în ce mai mulți lasă deoparte școala, explică Leslie Brodie în The Wall Street Journal. Printre altele, părinții sunt nemulțumiți de profesorii care le reamintesc fără întrerupere copiilor să se spele pe mâini, să treacă la ore, sau de orele de matematică „terminate în lacrimi” deoarece sunt „prea plictisitoare și repetitive”.

Unii părinți aplică noi metode, ne spune Brody: „Jessica Sansone, un instructor Pilates din Brooklyn, povestește că băiatul ei de clasa a patra intră și participă în întâlniri virtuale de 30 de minute cu colegii zilnic, dar apoi îl lasă să-și neglijeze majoritatea temelor. Îi împarte ziua în ședințe de câte o jumătate de oră, pentru a avea un program, și îl lasă să sară peste scris pentru a citi cărțile lui favorite.”

Cred că a lovit un punct sensibil, şi chiar aș sugera ca părinții să-și lase copiii mai mici să pună deoparte toate temele de la școală pentru următoarele luni. Deja pot auzi protestele: „cum poți să pledezi ca ei să rămână și mai mult în urmă?” Mă înțelegeți greșit. Nu pledez ca ei să renunțe la școală și să rămână în urmă, ci cred că ei pot ajunge chiar mai în față cu acest plan.

Iată care este situația. După ce am studiat timp de mai mulți ani metode și practici educaționale am ajuns la concluzia că unul dintre cele mai bune moduri în care un părinte îşi poate ajuta copilul este să-l învețe să fie un învățăcel pe viață. Cum faci asta? Simplu. Învață-l să citească și să iubească cărțile. Dacă vor ști cum se face asta, atunci li se deschide o întreagă lume a cunoașterii și învățăturii.

Nu sunt singura care are această opinie. În cartea sa The Read-Aloud Family (Familia în care se citește cu voce tare), Sarah Mackenzie observă că părinții și școlile ucid interesul natural al copiilor pentru citit prin aceea că-i forțează să citească o listă de cărți sau este nevoie să regurgiteze conținutul unei cărți prin teste și rapoarte. „O facem fără să ne dăm seama și cu cele mai bune intenții. Dar bunele intenții pot sfârși într-o catastrofă”, spune Mackenzie.

„Adulții pe care îi știu că citesc din plăcere nu fac diorame, nici nu scriu eseuri de cinci pagini despre tema principală a cărții. Adevărații cititori se bucură de cartea care le stârnește interesul și curiozitatea. Vorbesc despre ea cu prietenii lor. Uneori intră în cluburi de carte. Acolo pot discuta pe marginea unor întrebări deschise. Pun întrebări care îi ajută pe toți să se gândească mai profund la carte și la ceea ce autorul a urmărit să transmită”, mai afirmă Mackenzie.

Poate funcționa această metodă? Putem risca viitorul copiilor noștri retrăgându-i de la orele online și în schimb să-i punem să citească?
Drept răspuns, trimit la biografia lui Jonathan Auxier, menţionată de Mackenzie. În pofida faptului că trăia într-o familie care iubea cărțile, Jonathan nu se omora după citit. Urmărind să rectifice această problemă, mama sa l-a scos de la școală în clasa a treia și a făcut homeschooling (educație la domiciliu) cu el: „Principala cerință era ca el să citească trei ore pe zi”.

 „Lui Jonathan nu i-au spus că mama sa l-a scos de la școală pentru ca el să se îndrăgostească de cărți. Dar și-a dat seama cu înțelepciune că Jonathan va ajunge să iubească cititul dacă va disocia cititul de temele școlare. Avea nevoie de o grămadă de timp pentru citit și avea nevoie de oportunitatea de a alege ce dorește să citească – nu doar cărțile care i se dădeau. Ea știa de asemenea că Jonathan avea nevoie să își asume o identitate de cititor. Nu putea face ea asta. Tot ce putea face era să-i creeze condițiile pentru asta.”

A mers? Dacă luăm în considerare că Jonathan s-a întors la școală anul următor ca „un cititor foarte avid” și în cele din urmă a devenit un scriitor premiat, cred că putem spune că a mers.

Așadar, oferiți-le un răsfăț copiilor. Spuneți-le că nu mai fac școală restul anului, dar în loc de școală este necesar să citească. Lăsați-i să citească cărțile care le plac și unele pe care le alegeți voi. În timpul dumneavoastră liber, citiți cărți împreună, ca o familie. Discutați despre ele la masă. Jucați o scenă favorită dintr-o carte. Transformați anumite fraze din carte în jocuri de cuvinte și în general, simțiți-vă bine.

Cine știe, s-ar putea să fiți surprinși când se va termina toată nebunia. În loc să rămână în urmă, copiii voștri s-ar putea să fie mai în față.

Autor: Annie Holmquist


Citiți și:

Concluzie șocantă a NASA: Ne naştem genii dar şcoala ne distruge

Opinia lui Einstein despre educație. Iată ce l-a învățat el pe fiul său

Copiii amputaţi afectiv din cauza folosirii exagerate a computerului

 

yogaesoteric
20 iunie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More