Uleiurile volatile naturale, un minunat mijloc de susţinere, îmbunătățire şi ajutorare a sănătăţii (1)

de Liliana Popa

Cei care nu au încercat niciodată magia câmpului de iasomie ştiu oare ce este cu adevărat un parfum? (adaptare după Jean Paul Guerlain)

Parfumurile sunt ca nişte magicieni, fiind capabile să ne transporte într-o clipită, peste ani şi ani spre momente frumoase trăite. Aşa cum spunea Heinrich Heine în The Hartz Journey, parfumurile sunt sentimentele florilor. În antichitate parfumurile plantelor erau foarte preţuite atât pentru aroma lor, cu care femeile se impregnau prin băi rituale, cât şi pentru virtuţile terapeutice.

Datorită aromoterapiei, în ultimele decenii uleiurile naturale volatile ale plantelor au devenit foarte populare. Pentru majoritatea oamenilor cuvântul „aromoterapie” aduce imediat în faţa ochilor imagini ale unor spa-uri liniştite cu privelişti relaxante şi muzică îmbietoare. Rădăcinile acestei terapii care utilizează uleiurile esenţiale ale plantelor se află însă  în antichitate.

Oamenii din Egiptul antic distilau uleiurile esenţiale ale plantelor atât pentru utilizările lor cosmetice cât şi pentru vindecarea diferitelor boli. De asemenea uleiurile volatile erau folosite în ritualurile religioase şi la conservarea trupurilor după moarte. Papirusul Ebers, rămas din perioada faraonului Den (3000 î.C), este unul din cele mai vechi tratate medicale cunoscute şi conţine descrierea utilizării medicale a uleiurilor esenţiale.

Grecii şi romanii au învăţat şi au adus în ţările lor mare parte din uleiurile esenţiale utilizate de egipteni. Reţetele cu uleiuri volatile utilizate de aceştia au fost descoperite în marmura templelor închinate lui Esculap şi Afrodita. Se spune că Hipocrate a afirmat: „calea spre o bună sănătate este o baie aromată şi un masaj parfumat în fiecare zi”.

În secolul al XII-lea vindecătorii europeni, în particular cei din mănăstiri, au început să distileze mici cantităţi din plantele vindecătoare pentru crearea de remedii sau obţinerea uleiului volatil. Aproape toată cunoaşterea era în mâinile călugărilor şi călugăriţelor care au studiat şi au scris despre utilizarea medicală a plantelor, tincturilor şi uleiurilor esenţiale.

Uleiurile volatile – obţinere şi utilizare
 

Uleiul volatil al unei plante este cel care ne permite să ne desfătăm cu mirosul ei plăcut atunci când îl inspirăm. Uleiurile naturale volatile pot fi obţinute prin supunerea plantelor respective la procese de distilare, extracţie cu solvenţi sau presare. După obţinerea lor directă din plante, uleiurile volatile sunt foarte concentrate şi puternice. Ele nu pot fi utilizate nediluate de aceea, de cele mai multe ori, uleiurile esenţiale pe care le găsim în comerţ sunt sub formă diluată. Utilizarea acestor uleiuri acoperă o paletă largă de la utilizarea în industria parfumurilor, cosmeticelor, săpunurilor, în industria alimentară pentru aromatizarea diferitelor băuturi, în industria chimică pentru a da un anumit miros produselor pentru curăţenie până la utilizarea personală fie în casă, pentru aromatizarea aerului, fie la baia generală a corpului sau pentru masaj, saună, comprese, îngrijirea părului etc.

Pentru obţinerea uleiurilor volatile sunt utilizate diferite părţi ale plantelor. Astfel, uleiurile volatile de cuişoare şi ienupăr sunt extrase din bacele plantelor respective. Uleiurile de migdale, anason, ţelină, chimen, nucşoară sunt extrase din seminţele acestor plante. Uleiul volatil de scorţişoară este obţinut din scoarţa sau frunzele arbustului respectiv. Uleiurile volatile de camfor, cedru, trandafir, santal sunt extrase din partea lemnoasă a acestor plante. Uleiul volatil de ghimbir se obţine din rizomul ghimbirului. Uleiurile volatile de busuioc, salvie, eucalipt, guavă, lemon grass, arbore de ceai (faimosul tea tree), oregano, paciuli, mentă, menta piperita, pin, rozmarin, cimbru, dafin, chiparos şi brad sunt obţinute din frunzele sau acele plantelor/arborilor respectivi. Uleiul volatil de mir este obţinut din răşina plantei. Uleiurile volatile de muşeţel, muşcată, isop, iasomie, lavandă, hamei, cuişoare, portocale, trandafir, ylang-ylang sunt obţinute din florile plantelor respective. Uleiurile volatile de bergamot, grapefruit, lămâie, lămâie lime, portocală, mandarină se extrag din scoarţa copacilor respectivi. Uleiul volatil de valeriană este obţinut din rădăcina plantei.

Uleiul volatil de chiparos

 

Este un ulei esenţial cu o acţiune generală detoxifiantă, decongestivă. În medicina orientală principiul acţiunii uleiului de chiparos constă în înviorarea şi reglarea fluxului sanguin şi a fluxului energetic. Parte din acţiunea sa depinde de efectul restaurativ, tonic asupra venelor ca urmare a acţiunii sale astringente. Prin capacitatea sa de a armoniza sângele, este util în problemele menstruale, fiint util atât în  dismenoree (durerile menstruale) cât şi în menoragie (sângerarea menstruală excesivă).

Paleta largă de acţiuni ale uleiului de chiparos include susţinerea sistemului circulator, activitatea sistemului nervos şi armonizarea stărilor psihice. Este antiinfecţios şi antimicrobian. Uleiul de chiparos este util în congestie limfatică, dureri reumatice, astm, fortifierea sistemului circulator, reducerea celulitei, creşterea energiei, scăderea tensiunii nervoase, reducerea chisturilor benigne. Este un ulei non-toxic, non-iritant şi non-sensibilizant.

Expunem în continuare acţiunile acestui ulei volatil:
• Acţiune astringentă: uleiul de chiparos întăreşte gingiile şi fortifică muşchii şi abdomenul (masaj extern). Principala funcţie asociată acţiunii astringente este contracţia. Uleiul de chiparos face ca gingiile, pielea, muşchii şi foliculii firelor de păr să se contracte şi să prevină căderea părului, dinţilor şi înmuierea pielii şi a muşchilor. Acţiunea sa astringentă se reflectă şi la nivelul vaselor de sânge, explicând astfel efectul vasoconstrictor şi hemostatic.
• Acţiune anti-septică: uleiul de chiparos este util în răni externe şi interne datorită acţiunii antimicrobiene; este un bun ingredient al loţiunilor antiseptice.
• Acţiune antispasmodică: uleiul de chiparos ajută la vindecarea oricăror tipuri de spasme şi a problemelor ce rezultă ca urmare a spasmelor. Spre exemplu este foarte util în eliminarea spasmelor din sistemul respirator, intestine şi spasmele musculare din membre. Ajută astfel la ameliorarea astmului bronşic, a  crampelor şi convulsiilor.
• Acţiune diuretică: uleiul de chiparos creşte cantitatea şi frecvenţa eliminărilor urinare.
• Acţiune de tonifiere a aparatului respirator – uleiul de chiparos creşte tonusul sistemului respirator şi eficienţa plămânilor, elimină congestia de la acest nivel; acest ulei volatil uşurează respiraţia în caz de tuse sau  răceli.
• Acţiune protectoare hepatică – uleiul de chiparos asigură eliminarea bilei din ficat
• Acţiune sudorifică – uleiul de chiparos stimulează transpiraţia, în vederea detoxifierii organismului 
• Acţiune sedativă – uleiul de chiparos induce o stare de calm la nivelul minţii şi a trupului,  îndepărtează stresul şi anxietatea. În caz de furie sau tristeţe acest ulei volatil readuce sentimentul de fericire. Este un ulei esenţial util pentru cei care au suferit un şoc.
• Alte beneficii: uleiul de chiparos este de asemenea antireumatic, antiartritic; poate fi folosit în problemele legate de vene varicoase, celulită, astm, bronşită, şi chiar diaree. Acest ulei esenţial reduce cicatricile de ţesut, acţiune utilizată de firmele de produse cosmetice. Are o acţiune dezodorizantă datorată acţiunii antiseptice şi aromei masculine caracteristice, şi poate cu uşurinţă să înlocuiască deodorantele sintetice.

„Mirosul său uşor acrişor, astringent, de coniferă conferă o senzaţie de coeziune şi stabilitate. Ne ajută să facem faţă şi să acceptăm transformările, uneori dificile, de natură interioară sau exterioară” (Aromatherapy for Healing the Spirit).
 
 
Citiți partea a doua a acestui articol
 

Citiți și:

12 uleiuri volatile naturale şi efectele lor asupra minţii

Terapiile naturale, medicina viitorului

yogaesoteric

15 mai 2012

Also available in: English