Ultimul climat

Ceva catastrofal ne împresoară în fiecare zi și ne amenință de peste tot. Ce e acest ceva care ne domină și înspăimântă, în nenumărate feluri ascunse sau vizibile? Multă lume aparent informată știe și aruncă răspunsul înainte de a face cea mai timidă tentativă de gândire: schimbarea climatică!

Totul – absolut totul! – e rezultatul schimbării climatice. Și incendiile din Vestul Europei, și Dunărea vlăguită și năvala migranților și inundațiile, cutremurele, erupțiile și uraganele sunt rezultatul schimbării climatice. În genere și în detaliu, lumea merge anapoda, injust și violent din motive de climă isterică și oameni iresponsabili. Numai indiferența sau indolența noastră de pompieri retardați blochează calea spre izbăvire.

În acest punct, climatismul se întâlnește cu anti-semitismul. Știința de gang și istoria de tarabă se suprapun pentru că au origini comune: ura față de o lume „căzută” și nevoia de purificare radicală (în aer și la sol)

Dacă situația este așa, ce e de făcut?

Înainte de orice, este necesar să știm despre ce vorbim. Da, schimbarea climatică e de vină. Nu schimbarea climatică din atmosferă ci schimbarea de climat în sfera conștiinței. Criza generală e dictată de conștiințe îmbăiate în fantasme infantile și furii de administrator dement.

Bunul simț și judecata au secat. În locul lor, a apărut, din albia goală a rațiunii, muntele uitat al nebuniei umane. Acea capacitate stranie a omului de a-și prescrie neînduplecat nefericirea. Mugurii siniștri ai sinuciderii entuziaste s-au deschis. O deformare extremă a conștiinței și o falsificare diabolică a sufletului domnesc, vorbesc și poruncesc de la tribună.

Balivernele care ne remorchează sunt șocante. Mai întâi prostia care spune că Pământul va muri distrus de climă. Sub alte nume, această vedenie delirantă ni s-a mai arătat și ne-a mai stăpânit.

Criza de nervi a lumii occidentale se repetă, împinsă de ura fața de propria civilizație și sedusă de visul erotic al unui paradis care cere un singur aspect: asceza fără limită.

De mai bine de 60 de ani, sfârșitul lumii a fost anunțat periodic de cercetători, ziariști, politicieni, statisticieni și biologi. Nu s-a petrecut nimic pentru că nu avea ce să se petreacă. Toți acești posedați sau interesați, însoțiți de nimbul lor de titluri, funcții, studii și editoriale, sunt membri ai unui cult.

Toți cred că trebuie să salveze lumea și, pentru asta, au născocit un sfârșit de care numai virtutea lor ne mai poate feri. Ecologie? Mai curând, egologie.

Cine a ajuns în punctul de la care știința devine grefier al magiei și propaganda stâlp de conștiință, nu mai poate da înapoi.

Energia clasică? O crimă! Dar oamenii nu pot trăi fără apă, curent, aer condiționat și benzină. Nu contează! Introducem energia curată. Ea poate ferici turme de sectanți și profitori dar nu poate ține în viață o țară, un oraș sau o industrie (de pildă, industria militară care va veni de hac Rusiei).

Absurditatea e miezul noii înțelepciuni: trebuie să-ți faci iarna car și vara sanie, după care le declari poluante și le interzici.

Așa a ajuns România ongiștilor care nu pot deosebi o viespe furioasă de un crocodil pașnic să colaboreze cu fanaticii europeni care au aflat că diavolul se ascunde în aerul condiționat. Contribuția nătărăilor români are hărnicia idioată a slugii oarbe. Ideea de bază: dacă nu mai ai energie, soluția e să ai și mai puțină.

Rezultatul e o umilință pentru inteligența omenească, un triumf pentru dobitocia ornamentată și o țară batjocorită pe larg. Nu mai e apă în Dunăre? Strașnic! Închidem minele, blocăm hidrocentralele și votăm încă un rând de jaloane PNRR!

Cum am ajuns aici? Știm că declinul a început acum 30 de ani și că a proliferat rapid, eliminând orice mijloace de autoapărare. Instinctele de bază au fost anihilate.

Inițiativa, opinia liberă, teama de tâmpenie, voința de supraviețuire dorm, depuse în hala cu rebuturi. Important cu adevărat e doar tupeul cățărat pe regulamente, discursuri și grafice.

În lumea dirijată de noua castă, toate merg prost, spre binele unei planete populate cu idioți docili. Nu mai putem construi un pod, o cale ferată sau o propoziție cu sens. Oamenii vorbesc fără șir, fac legi împotriva oamenilor, își aduc în casă dușmanii, bărbații se declară femei și femeile bărbați, copiii blestemă cultura părinților, împărății altădată bogate sărăcesc și își lasă orașele și drumurile să se surpe, școlile își tâmpesc elevii, nimeni nu mai poate sta locului un minut fără să se adape pe net, toată lumea se ceartă cu spume la gură, bisericile au soarta bibliotecilor, armate de paznici vântură lumea în căutare de naziști și rasiști, guvernele și funcționarii lor produc munți de reguli care spun cum se ia corect un pahar în mână. Singura producție fermă și coerentă sunt impozitele, scornite de aceleași administrații care au renunțat să mai păstreze ordinea pe străzi.

Am exilat, pocit sau zdrobit tot ce știam. Prostia a ajuns oxigen, parolă și ciment de castă. Nu mai e vorba de prim-miniștri, președinți și partide, ci de ascensiunea unui nou tip uman. Numai cel ce nu știe, nu poate și nu vrea e binevenit. Numai cine pretinde și bate din picior e născut pentru tron. Mai are România vreun lider în stare să înțeleagă că dacă e frig, e necesar să faci cald și că dacă e întuneric e necesar să faci lumină? Mai există oameni pricepuți la ceva între figurile care dețin administrația, ministerele și universitățile? Cel mult câțiva primari-soliști risipiți prin țară.

În numai 30 de ani, am curățat locul de cea mai firavă urmă de pricepere. În numai 30 de ani, am recoltat ce am semănat demolând bazele educației, inventând universități de boschet, diplome de ambalat cartofi și experți în expertiză.

Nu suntem singuri. Cancerul e occidental. Știința e insultată în toate universitățile care au dat temelia culturii vest-europene. Recent, un oarecare Jason Arday, plagiator, mitoman și semi-analfabet (dar de culoare) a fost făcut profesor la Cambridge.

Universitatea care l-a propulsat e putredă. Cambridge avea nevoie de un pet minoritar, de un negru de companie, și pentru asta a distrus sute de ani de carte și rigoare. Pe locul lui Newton au fost instalați Arday și copiile lui riguros ignorante.

Deasupra noastră, în toată măreția ei, UE a ratat revoluția AI din care abia dacă înțelege cât să o blocheze cu regulamente absurde. Științific și tehnologic, UE e un imperiu ruginit, în situația otomanilor, acum 100 de ani, la întâlnirea cu revoluția industrială engleză.

Soluția? Revenirea la carte, bun-simț, logică și muncă. Dar, în lumea ipocrită și scrobită a deținătorilor de „valori europene”, toate astea trec drept înapoiere și corupție.

Imperiul prostiei își devorează supușii. Noul climat e și ultimul.

Citiți și:
Puterea mitologică instalată a României
Sinucidere prin progres – sfârșitul civilizației occidentale (I)

 

yogaesoteric
17 septembrie 2026