Ultimul joc al colonialismului?

Colonialismul în Europa nu s-a încheiat și secretul murdar pentru mecanismul colonial al Franței este că aceasta încă mai controlează 14 națiuni din Africa de Vest printr-o monedă colonială (Franc CFA – Comunitatea Financiară Africană) pe care o emite. Acum, după dezvăluirea lui Meloni, francul CFA a fost ușor revizuit, dar sursa reală a puterii sale asupra Africii de Vest nu a fost modificată.

Francul CFA a fost ceva despre care „pur și simplu nu s-a vorbit”, deoarece Franța a continuat să exploateze resurse din Africa de Vest prin expropriere monetară. Însăși ideea că vestigiile colonialismului sunt în scădere în Europa nu este doar fundamental falsă, acesta este intrinsec însăși în țesătura UE, în toate privințele.

Francul CFA ar fi normal să fie un anacronism, dar Franța îl menține în beneficiul său, subvenționându-și guvernul ridicol și instituțiile sociale care au eșuat. Printre națiunile din lumea întâi, Franța are cea mai mare rată efectivă de impozitare pentru cei cu venituri superioare. Și totuși, încă nu își poate menține economia să funcționeze eficient și se pretează la a exploata Africa de Vest și de Nord.

Cât de brutal de ineficientă și bolnavă este economia franceză, care își extrage aproape 50% din energia electrică dintr-o industrie nucleară de origine autohtonă și are niveluri de impozitare care îl fac chiar și pe un proprietar de sclavi din secolul al XIX-lea să se înroșească că mai are nevoie să opereze un sistem colonial de extracție a bogăției în Africa de Vest în secolul XXI?

Dar este, de asemenea, un microcosmos al euro în sine și chiar al corupției dolarului american prin controlul național asupra ratelor dobânzilor datorită unei bănci centrale monolitice.

Ceea ce a fost foarte clar este că francul CFA a fost un subiect interzis în discuțiile politice internaționale și inter-europene de decenii. Francul CFA menține aceste țări sărace prin arbitrajul valutar și contribuie direct la instabilitatea și lipsa de progres economic a Africii de Nord. A crede că nu are efecte de propagare în Algeria, Maroc sau oriunde altundeva de-a lungul sudului Mediteranei este pur și simplu hilar.

Cheia pentru a înțelege răul făcut de francul CFA nu este diferită de înțelegerea răului făcut de euro sau de ratele fondurilor federale. Este mercantilism prin arbitraj valutar. Francul CFA nu este legat doar de euro (prin fostul franc francez), ci este, de asemenea, legat de rata datoriei a politicii monetare a BCE. Există două bănci centrale în Africa care emit doi franci CFA diferiți. Dar ambele monede sunt încă legate de euro, ceea ce face din politica monetară locală o glumă. Franța și BCE – Banca Centrala Europeană – încă le controlează economiile acestor țări.

Politica monetară a BCE este stabilită de Germania în beneficiul Germaniei. Având (până în prezent) cea mai puternică economie din UE, Germania beneficiază efectiv de tranzacționarea euro la un singur curs de schimb.

Dacă euro s-ar prăbuși și Germania s-ar întoarce la marca germană, aceasta ar crește dramatic față de cursul de schimb anterior al euro.

Pentru Italia, întoarcerea la liră ar face ca moneda să cadă.

Aceasta este pur și simplu valoarea adăugată / deficitul muncii în agregatul țării, reprezentată de cursul de schimb prin mecanismul de actualizare. Acesta este motivul pentru care euro și UE nu sunt altceva decât sisteme colonialiste menite să facă exact ceea ce au făcut dintotdeauna, să sărăcească periferia europeană, care include Italia, și să concentreze capitalul în centru, în puterea politică a Bruxelles-ului.

Germania a folosit moneda euro pentru a domina politica electorală a SUA, asigurându-se că, timp de decenii, populația lor a rămas ridicată și capitalul curge către ei, prinzând oamenii acolo și trimițându-i între cele două pietre de moară, una reprezentată de inflație și una reprezentată de impozitare. Așadar, aplicând același model în Franța și în fostele colonii, crede cineva că eficiența muncii din Coasta de Fildeș este aceeași ca în Germania? Sau chiar în Franța? Desigur că nu.

Dar aceasta este situația pentru aceste țări. Franța execută aceeași înșelătorie mercantilistă a oricărei puteri coloniale, menținând moneda țării de origine mai slabă decât ar fi firesc să fie în schimbul unor bunuri reale din străinătate.

Dar vedem acest efect invers din perspectiva coloniei. Prin stabilirea unui nivel pentru francul CFA, acesta este întotdeauna mai puternic decât ar fi normal să fie dacă i s-ar permite să fluctueze. Chiar dacă inițial a fost stabilit mai slab decât ar fi firesc să fie pentru a atrage capital, în cele din urmă cursul de schimb va deveni un ștreang în jurul gâtului coloniei, sugrumând creșterea economică în timp ce toată bogăția este extrasă afară din țară, datorită politicii monetare a BCE.

În timp ce francul CFA a fost ușor reformat sub Macron, legătura dintre sistemul bancar al Franței și aceste colonii rămâne esențială, folosind politica monetară rușinoasă a BCE pentru a lua profitul și a lăsa în urmă mizerie.

Vestea bună în toată această poveste este că mercantilismul funcționează atât de mult, înainte ca nepotrivirile valutare să devină atât de mari încât întreaga schemă să ajungă să se prăbușească. La urma urmei, nu este decât o altă schemă Ponzi. În cazul Franței și Germaniei, care își desfășoară sistemul de extragere a averii nu doar în celelalte 17 țări din zona euro, ci și în 14 țări africane, ajungem la acel punct de rupere.

Amintiți-vă, 640+ miliarde de dolari în datorii TARGET2 sunt problema Bundesbank, nu a Italiei. După ce a expus Franța în fața lumii în privința francului CFA și a înțeles exact cât de vulnerabile sunt BCE și Comisia UE în prezent pe piețele în eurodolari, Meloni a împins Italia într-o poziție bună pentru a începe să inverseze sistemul de extracție colonial al UE în sine.

Amintiți-vă, în spatele tuturor acestor evoluții se află Wall Street, Fed și patrioții din armata SUA – aceștia sunt cei care o ajută pe Meloni să rămână fermă pe poziție. Politica agresivă a Fed-ului face ca piețele eurodolarului să se clatine, iar Lagarde nu mai vorbește despre QEternity, ci despre QT și rate mai mari, deși cu multă reținere. Dacă plafonarea prețului petrolului rusesc eșuează și Ursula Von der Leyen nu poate încălța turma cu al 9-lea pachet de sancțiuni sinucigașe, atunci Italia va trece rapid pe scaunul șoferului în ceea ce privește importurile de energie în Europa.

Wall Street înțelege asta și, cu o Meloni recunoscătoare de la Roma, realiniindu-se la politica UE sau forțând o despărțire, de asemenea, deschide calea pentru un nou ciclu de investiții în energie, care ar satisface acum nevoia disperată. Cine vrea să participe la acea acțiune?

Ei bine, aproape toată lumea, în special Wall Street.

Meloni tocmai le-a spus coloniilor africane ale Franței să se ridice și să urmeze exemplul Burkina Faso. Având în vedere că țări precum Algeria, Egiptul și Marocul caută să se alăture alianței BRICS, sfârșitul controlului colonial al Franței asupra Africii de Nord s-ar putea încheia foarte repede, iar Italia are apoi o pârghie masivă asupra UE pentru a renunța la sursele de energie sancționate.

Aceasta este o luptă pentru toți oamenii din UE, iar Meloni probabil că știe asta. Deci, ea va juca jocul plin de umilință de a sprijini Ucraina în mod public. Dar, în fapt Italia nu poate face practic aproape nimic. Este o promisiune goală. Nu au bani, nu au nicio armată despre care să se vorbească, așadar cât valorează această promisiune?

Franța și Germania, puterile mercantiliste, sunt cele care este necesar să plătească această factură de război a Ucrainei.

Meloni și Italia sunt bucuroși să le sprijine să meargă către faliment, în timp ce ea își pune bazele pentru creșterea influenței Italiei asupra lor, iar Fed își face treaba forțând euro în jos, spre dezastrul UE sub managementul plin de promisiuni al Christinei Lagarde.

Învingi colonialiștii luându-le mașina de imprimat bani. Este atât de simplu.

Cooperativa Financiară Globală va divorța și Wall Street-ul va lupta cu Davosul care, lipsit de sprijinul din partea City of London, va dispărea suspect de parcă nu ar fi existat niciodată.

Europa, deși este destinată să devină o colonie straussiană, dacă se trezește la timp mai poate evita sclavia colonială cu ajutorul Chinei, care a știut să lucreze decenii cu americanii și are flexibilitatea necesară să CONlucreze cu Europa Nouă.

Multipolaritatea este salvarea Europei și șansa de a se integra în Eurasia.

Citiți și:
China iartă datoria pentru 17 națiuni africane
Fundația lui Bill Gates destabilizează economia alimentară din Africa

 

yogaesoteric
21 ianuarie 2023