Un medic copleșit de un «caz fără scăpare»: «Minune a lui Dumnezeu! Așa ceva n-am văzut în treizeci de ani de meserie!!!»

Prezentăm în continuare cazul unui preot din Sibiu diagnosticat cu cancer cu metastaze, care datorită rugăciunii si credinței sale autentice s-a vindecat într-un mod miraculos.

Preotul s-a rănit cu o sapă la piept, rana atingând și mamelonul. Doctorii i-au spus că nu e nicio problemă, dar apoi rana s-a cronicizat, iar o jumătate de an mai târziu a fost diagnosticat cu cancer.

Uluit și înfricoșat, preotul nu a acceptat diagnosticul, ci a mers la Tg. Mureș și la București, peste tot primind aceeași sentință, ba mai mult spunându-i-se că boala s-a extins, având metastaze în organism. Se apropia de moarte. Înnebunit de durere, având doi copii mici, preotul nu a disperat. Auzise de la o credincioasă de icoana făcătoare de minuni de la Hadâmbu, care plânge cu mir și vindecă toată durerea și întristarea.

A plecat cu mașina la Hadâmbu, unde a căzut la picioarele Maicii Domnului, rugând-o să îi dea viață pentru a-și crește copiii. După o jumătate de ceas de plâns și de rugăciune, a simțit o adiere de vânt răcoritor pe fața lui, ca o mireasmă de mir ceresc, și a înțeles că Maica Domnului îl ascultase.

S-a ridicat în picioare, a mulțumit Fecioarei îndurărilor și a plecat acasă. Aici a ținut post negru, numai cu apă, timp de șapte zile, rugându-se mereu Maicii lui Hristos. După cele șapte zile, a mers cu inima strânsă la spital pentru o nouă expertiză.

Doctorul – care îl cunoștea – i-a zis: „Hai, dom’ Părinte, te văd om serios, ce te mai controlezi atâta? Ți-am spus. Ai cancer și metastaze. Pregătește-te de moarte. Ce mai, ești om în toată firea!”.

După radiografie, doctorul plictisit s-a uitat așa, într-o doară, la filme. A încremenit. Gura i s-a încleștat. Arăta speriat filmul, iar preotul nu pricepea nimic. Într-un târziu a exclamat: „Minune a lui Dumnezeu! În loc de formațiunile canceroase nu mai sunt decât niște cicatrici. Așa ceva n-am văzut în treizeci de ani de meserie!!!”.

Preotul a izbucnit în plâns. Era atât de zdrobit de durere și de cele prin care trecuse încât a căzut jos, acolo în spital, și a rămas așa multă vreme. Apoi a simțit din nou adierea de lumină pe care o simțise la Hadâmbu. Așa i s-a confirmat lucrarea minunată a Maicii Domnului. S-a ridicat și a plecat acasă.

O putere nevăzută, o bucurie îi susura în suflet, un izvor de îndurări se deschisese în el. Simțea nevoia să strige pe străzi minunea petrecută cu el, să salte de bucurie, să spună tuturor cum s-a născut din nou. Simțea nevoia să ajute și el pe alții, să dăruiască lumină și bucurie și ajutor celor în suferință. Dar știind că este neputincios, a jurat în fața icoanei Maicii Domnului că va purta cu el toată viața filmele care arată clar că era năpădit de cancer și diagnosticul multiplu declarat indubitabil la Sibiu, la Tg. Mureș și la București, și filmele de după minune, cu cicatricile de pe trupul lui, ca niște urme de răni ale păcatului, tămăduite, miruite de mâinile Maicii lui Dumnezeu. Și oriunde se va afla a jurat că va povesti, ca un misionar, minunea cea mare pe care Maica Domnului a săvârșit-o cu el. El spunea: „E atât de simplu să ceri cu toată inima! E atât de simplu să te vindeci! E atât de ușor să ceri de la mama ta laptele cel sfânt al vindecării”.

Oameni paralizați, bolnavi de cancer, sfâșiați de greutățile vieții sau care și-au pierdut sensul pe acest pământ, oameni cu păcate grele, cu neputință de purtat pe pământ, au căutat o ultimă alinare la icoanele făcătoare de minuni. Ajutați de cei dragi, au venit de la sute de kilometri să se roage la icoana Maicii Domnului de la Hadâmbu.

Dumnezeu, pentru credincioși, este mai viu ca niciodată, iar minunile se petrec într-un mister greu de înțeles pentru o minte care nu cunoaște tainele dumnezeiești.

Citiți și:

Brâul Maicii Domnului

Ştiinţă sau cu siguranță miracol dumnezeiesc?

Suferinţa trupului m-a obligat să îmi purific sufletul

yogaesoteric
18 februarie 2018