Un reputat strateg militar afirmă: criza din Turcia este «a şaptea mutare de șah-mat pentru Europa»!
Mulţi, foarte mulţi analişti, luaţi ca din oală, au năvălit pe micile ecrane şi şi-au dat cu părerea în fel şi chip despre evenimentele din Turcia. Numite generic „lovitură de stat eşuată”. Evenimente care – veţi vedea din analiza excepţională, la rece, a unui mare strateg militar român – însemnă mult mai mult.
Vă prezentăm, în continuare, aşadar, cea mai tare analiză militaro-politică a evenimentelor explozive din Turcia, care s-au declanșat la 15 iulie. O analiză pe care, în exclusivitate pentru ziarulring.ro, a făcut-o generalul Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat-Major al Armatei (în mandatul preşedintelui Emil Constantinescu). Cine e, ce-l recomandă, de fapt, pe generalul Chelaru, dincolo de faptul că este un mare patriot? În primul rând, este un militar de carieră căruia nu i-au fost străine teatrele de război (vezi primul război din Golf, evenimentele din Transnistria şi nu numai), dar nici „războaiele din umbră”, pentru că generalul Chelaru este şi un om al informaţiilor şi strategiilor de primă mână. Şi, nu în ultimul rând, nu trebuie uitat că generalul Chelaru este unul dintre liderii fenomenului CADA (revolta/revoluţia cadrelor tinere din armată), dar şi al tuturor evenimentelor fierbinţi post-decembriste: de la Târgu Mureş la primele mineriade. Să nu mai spunem că analizele privind criza refugiaţilor vs criza Europei, făcute în ultima vreme de generalul Mircea Chelaru, au fost preluate de întreaga presă.
„Chiar nu vede nimeni că e în joc soarta Europei?…”
Mai întâi, generalul nu se abţine de la a spune că este scârbit de aşa-zişii analişti care nu văd ceea ce cu adevărat trebuie văzut: că soarta Europei e în joc. Că orologiul a început să ticăie: spre ceasul al 12-lea! Mircea Chelaru spune: „Am văzut că sunt o mie de «părerologi» care-şi dau cu presupusul. L-am urmărit pe fiecare în parte şi observ că se lucrează doar pe ce se vede. Or, dacă studiau măcar patru dintre cele nouă condiţii de lovitură de stat, ar fi constat că niciuna dintre ele nu era îndeplinită şi, aşadar, simulacrul acesta de analiză pe mine mă scârbeşte. Chiar nu vede nimeni că e în joc soarta Europei? Mă tot uit cum unii muşcă din stânga, alţii din dreapta fără să înţeleagă faptul că aici se joacă soarta Europei…”
„Prima condiţie: cel vizat să fie în interiorul cercului”
În sfârşit, la rugămintea reporterilor, generalul Chelaru porneşte să despice în patru firul încă subţire al problemei turce. Şi începe cu o analiză generală a tot ce se întâmplă pe Bosfor, la porţile Europei. Şi ne explică de ce este/i se pare ciudată/atipică această „lovitură de stat eşuată” din Turcia.
„Eu nu iau în analiză modelul Turciei. În analiza mea, vă voi prezenta mai întâi modelul teoretic. Să încep cu prima condiţie de care trebuie ţinut cont când dai o lovitură de stat. Mai ales când o fac turcii, care nu au ratat niciodată, parcă aşa spune istoria. Iar acum, culmea culmilor, ratează!… Aşadar, când se pregăteşte o lovitură de stat, se aşteaptă momentul cel mai potrivit ca persoana fizică vizată să fie în interiorul cercului. Cine erau şi ce voiau agenţii acţiunii? Erau nişte indivizi care voiau să-l lichideze, să-l suprime, să-l schimbe, să-l anihileze, să-l neutralizeze – astea sunt etapele – pe cel vizat. Pe Erdogan. Pentru că o lovitură de stat se dă împotriva celui care conduce un guvern sau o ţară. Or, cum să pregăteşti tu şi să declanşezi lovitura când ăsta era afară?!… Asta e culmea inepţiei. Iar aici s-au demascat multe lucruri. Nu intru în ele pentru că îmi lipsesc datele de pe al treilea spaţiu. Dar putem trage concluzia că nu s-a îndeplinit o condiţie esenţială a unei lovituri de stat: aceea ca în interiorul cercului loviturii să fie cel vizat sau, altfel spus, ca ţinta directă să fie prezentă în interiorul cercului, acolo unde poate fi capturată”, arată generalul.
„Lovitura din interior nu putea să fie dată fără acceptul unui centru exterior”
I-am atras atenţia domnului general Mircea Chelaru, cu tot respectul, că totuşi au fost şi excepţii în istoria mai mult sau mai puţin recentă, respectiv cazuri în care lovitura de stat/de palat au dat-o, metaforic vorbind, „şoarecii”/„şobolanii” când „pisica nu era acasă”. „Da, dar nu în interiorul Turciei. Şi nici al Greciei. Nici răscoala căpitanilor. Nici a coloneilor. Nici loviturile succesive de schimbare”, a fost replica promptă a generalului-strateg, care părea că avea răspunsul „pe ţeavă”. Şi au venit şi explicaţiile: „Pentru că aici problema este mai simplă. E o problemă de a păstra Turcia în interiorul Constituţiei din 1923 a lui Kemal Ataturk, cu toate îmbunătăţirile sale ulterioare. Adică statul laic. Adică separarea religiosului de administraţia statului şi menţinerea Turciei în interiorul unui stat secular. Or, cum vine asta? Un cleric, cum s-a zis, să dea o lovitură de tip Kemal?!… Cum vine treaba asta? Eu mă gândeam invers: un cleric să dea o lovitură pentru păstrarea unei Constituţii non-seculare. Deci, iarăşi e întoarsă pe dos treaba. Şi, v-am spus, sunt multe lucruri care fie au fost calculate greşit, că nu se leagă, fie suntem în faţa unui paradox a cărui cheie încă nu a fost găsită. Iar cheia acestui paradox e numai la cel care a gândit-o din afară. Lovitura din interior nu putea să fie dată fără acceptul unui centru exterior. Care e acela nu e locul să discutăm acum.”
Este Erdogan „factorul X” în ecuația loviturii de stat eşuate?
Aceasta ar fi analiza la modul general şi în varianta în care îl excludem pe Erdogan din ecuaţie. Dar, dacă, aşa cum deja adepţii teoriei conspiraţiei au luat în calcul, Erdogan ar deveni/ar fi „factorul X” al loviturii de stat? „Eh, aici se leagă. El, Erdogan, în continuu marş de acceptare a islamizării mentalului – pentru că, dacă v-aţi uitat, 80% din cei aflaţi în stradă au strigat «Erdogan, Erdogan», şi ăştia erau «cei cu bărbile lungi» –, iar în cazul acesta nu este exclusă această combinaţie. El (n.r. – Erdogan) o să aibă suficiente atuuri să scape de tot ceea ce ţine sub control Turcia seculară (n.r. – laică), respectiv armata şi parte din justiţie care sancţiona deviaţiunile”, arată generalul în analiza sa făcută „la sânge”.
„Să-l arestezi pe şeful Bazei NATO de la Incirlik mă face să-mi fac cruce”
Şi continuă încercând să explice cele greu de explicat chiar şi pentru un strateg militar cu state vechi: „Este interesant să vedem lista celor care au fost arestaţi din Armată şi Justiţie. Trebuie să fim foarte atenţi că Turcia este mare şi din mii şi mii de oameni au ales să-i aresteze numai pe unii. Mai mult decât atât: să-l arestezi pe şeful bazei aeriene şi, mai mult, al Bazei NATO de la Incirlik, care este principala posesoare de vectori nucleari (n.r. – din această parte a lumii). Din câte ştiam eu, sunt în jur de 100 de vectori nucleari acolo. Or, să-l arestezi pe cel din Baza Incirlik, care este bază NATO, mă face pe mine să-mi fac semnul crucii şi de sus în jos şi de jos în sus. Chiar să nu fi ştiut nimic CIA? Nu mă întreb ca în septembrie, ştiţi dvs. când, nu?!… Să nu fi ştiut chiar nimic CIA?!… Nu. Sunt convins că s-a ştiut. Numai că nu s-a înţeles sau nu s-a intuit amploarea. Acum încearcă să pună furtunurile şi să stingă focul. Pojarul a fost prea mare. Trebuia să fie doar o demonstraţie de forţă, ieşire pe stradă, armata tratată corect, şeful statului-major ţinut deoparte, încercuit, ca şi cum, vezi Doamne, ăștia care suntem ai lui Erdogan nu ne-am amestecat, sunt alţii, din alte părţi!… Fără vărsare de sânge şi fără nimic altceva. Dar totul a scăpat de sub control. Şi scăparea de sub control a fost forţată. Aici este concluzie sigură.”
„Eu leg Brexitul cu această turbulenţă groaznică a Turciei”
Întrebat dacă evenimentele din Turcia ar putea fi o continuare – e drept, târzie – a fenomenului numit „Primăvara arabă”, generalul Chelaru are şi aici un punct de vedere mai mult decât interesant. Poate cel mai interesant din întreaga sa analiză. Iată-l: „E cu totul altfel aici, în Turcia. Aici e doar finalul. Primăvara arabă a însemnat destructurarea societăţii tradiţionale arabe. Care este pe bază de autoritate şi autocraţie. Or, societăţile scoase din sistemul acesta au produs cea mai mare turbulenţă care afectează nemijlocit Europa. Nu ştiu cum au gândit unii sau alţii. Unii aruncă pe ruşi, alţii pe americani. Dar, nu: ţinta acestei distrucţii este Europa. Eu leg Brexitul, marea relaţie permanentă, tradiţională Anglia-Turcia, cu această turbulenţă groaznică Turciei. Să nu uitaţi că sub arme, efectiv, are o armată mai mare decât SUA. Au 1,5 milioane de oameni sub arme, iar americanii au pe state 1,2 milioane. Dar ei nu pot să întreţină atâţia soldaţi, cu conscripţie permanentă, cum face Turcia. Cea mai mare forţă militară, având şi tehnologie avansată, pentru că sunt peste 80 de fabrici NATO acolo: tancuri Abraham, rachete, piese de avioane şi avioane în sine. Deci, din punctul ăsta de vedere, avem un mare semn de întrebare. Eu, recunosc, încă nu am descifrat ce se întâmplă.”
„Erdogan nu rămâne în picioare, dar îşi va duce jocul până la capăt”
Spunându-i că alăturarea Brexitului de evenimentele din Turcia reprezintă cea mai interesantă analiză a crizei din Bosfor, generalul Chelaru ne duce direct pe tabla de şah… a Europei. Şi spune: „Eu analizez din perspectiva omului care vede a şaptea lovitură de mat. Acum se joacă încă pe tablă, dar matul este în altă parte. Reţineţi ce vă spun: e a şaptea lovitură de mat. Pentru Europa, bineînţeles. Pentru mine, distrucţia din Turcia a însemnat un dezechilibru total pentru Europa. Închipuiţi-vă că acum, Turcia a spus: «Asta este situaţia, nu mai putem ţine niciun fel de emigrant. Plecaţi, fraţilor! Plecaţi şi voi de aici!…». Şi începe marele exod. De fapt, cumplitul exod. Or, Erdogan îşi va juca piesa până la capăt. Erdogan nu rămâne în picioare, vă spun eu. Dar îşi va duce jocul până la capăt. Pentru că acum este momentul să elimine, pe de o parte, duşmanii, rivalii şi, pe de altă parte, să instituie regulile apropiate de promisiunile lui din campanie.”
„De ce tace Germania? Coloana a cincea (n.r. – a Turciei) e acolo”
Promisiunile lui Erdogan din campanie nu trebuie uitate. Generalul Chelaru atrage atenţia: „Luaţi lista celor nouă promisiuni ale lui din campanie şi o să vedeţi: supremaţia Turciei în zonă, redarea măreţiei imperiului, refacerea zonelor sale de influenţă clasică. Asta însemnând ce? Însemnând captarea tuturor statelor foste arabe care s-au islamizat. Deci s-a trecut uşor peste cele nouă puncte ale lui Erdogan din campanie. Nu economicul. Nu. Vedeţi că sunt cinci milioane de turci în Germania. De ce tace Germania? Coloana a cincea (n.r. – a Turciei) e acolo.”
De ce nu va rupe NATO contractul cu Turcia
L-am rugat pe domnul general Chelaru să ne explice de ce vorbim totuşi de a şaptea mutare de şah-mat. Iată şi răspunsul: „Cele mai imprevizibile sunt loviturile între cinci şi zece. Se poate da mat pe mutări arhistudiate, iar între cinci şi zece, mutarea a şaptea şi a opta sunt mutările-surpriză. Şi, de acolo, se dezvoltă cam 100 de posibilităţi. Trei mutări deja s-au consumat. Avertismentul SUA – care este fragil. Atenţionarea severă lui Putin: «Păstraţi Constituţia!». Tăcerea totală, vinovată, a Angliei. Păi, aveţi vreo declaraţie fermă din partea Angliei până acum? Aţi auzit cumva vreo declaraţie din partea Chinei? Din partea Indiei? Dar, cel mai important, daţi-mi o singură declaraţie sănătoasă, poate mi-a scăpat mie, o singură atitudine a Egiptului, ţară în care fenomenul a fost similar şi conduce armata şi azi! Cam atât pot să vă spun până acum. Mai mult nu pot să vă spun pentru că urmează o atitudine de statut rezervat NATO şi cred că o să apelăm la unul dintre punctele speciale NATO în care un stat membru, dacă produce asemenea nenorociri, ar putea să ajungă până la a se rezilia contractul. Dar prea puţin probabil acum. Încă nu este momentul. (…) Turcia, în afara NATO, devine cel mai mare pericol al zonei. Ne e drag, nu ne e drag, Turcia trebuie să rămână înăuntru NATO, ca să nu ne spargă geamurile din afară”. Poate că nici nu ar mai fi ceva de spus pentru că au fost trecute în revistă cele şase mutări/lovituri de şah-mat, a şaptea fiind cea a Turciei.
Ce trebuie să facă România în raport cu criza din Turcia
Am vrut să ştim de la generalul Chelaru şi care ar putea să fie costurile pentru România ale crizei din Turcia. Mai întâi, ne-a oferit un mesaj demn de un general patriot: „Mesajul este următorul: transmitem din partea celor care gândim pentru ţara asta că niciun efort, nicio acţiune, niciun gest, niciun sacrificiu nu sunt prea scumpe atât timp cât prezervă starea de pace a naţiunii şi a poporului. Să gândească, să nu mai provoace, să prezerve starea de pace a acestei naţiuni şi să-i ofere garanţia regenerării sale din cele două puncte-reper: biologic şi moral!”. Iar răspunsul la întrebarea noastră a fost următorul: „Pentru ţara noastră şi pentru guvernul de la Bucureşti, singura poziţie sănătoasă este cea pro-românească. Noi nu trebuie să facem politica nici a SUA, nici a NATO, nici a lui Erdogan. Noi trebuie să facem politica României pentru români: în interiorul NATO, în interiorul Consiliului de securitate european, în interiorul Comisiei Europene. Asta trebuie să facem, dacă vom face politică pro-românească şi pentru români, în armonizare cu posibilii existenţi în jurul nostru, atunci nu trebuie să ne fie frică de nimeni şi de nimic. Dar dacă vom fi «aplaudaci» şi ne vom da cu părerea despre binele altora şi ne punem cu partea din dos în geam, n-am făcut nimic. Pentru că e rău. E chiar foarte rău.”
Citiţi şi:
Axa Moscova – Ankara reprezintă viitorul
Adio, NATO?!
yogaesoteric
25 octombrie 2016