UNTOLD – Marele bâlci al decibelilor
UNTOLD este triumful decibelului asupra muzicii și al kitsch-ului asupra artei. Un bâlci comercial cu aere de mare spectacol, în care laserele, artificiile, ecranele cât blocurile și avalanșa de publicitate par să aibă, uneori, mai multă importanță decât ceea ce se petrece, propriu-zis, pe scenă.
Muzica? Un pretext.
În locul actului artistic, al improvizației, al tehnicii și al surprizei, ni se servește rețeta industrială a extazului: hit pop remixat, mâini în aer, urlete, confetti și sunete psihedelice. Totul calculat la milimetru pentru reacția instantanee a mulțimii.
Acolo unde odinioară muzica era necesar să spună ceva, acum se caută doar să producă o reacție.
Publicul nu mai vine doar să asculte. Vine să fie văzut ascultând. Spectacolul devine decor pentru selfie-uri și demonstrații de apartenență.
Desigur, extaziații vor replica: „Este divertisment!”.
Perfect. Tocmai de aceea s-ar cuveni să avem sinceritatea de a-i spune pe nume: UNTOLD este, înainte de toate, un bâlci al deșertăciunilor, nu un festival de muzică.
Cincizeci de mii de oameni care sar simultan nu transformă un behăit electronic într-o capodoperă, după cum un milion de vizualizări nu transformă un produs comercial în operă de artă. Popularitatea nu-i poate conferi, prin simpla ei dimensiune, valoare artistică.
Problema nu este că există UNTOLD.
Problema este că am ajuns să confundăm zgomotul cu muzica și marketingul cu cultura.
Poți avea o mie de lasere și niciun moment artistic memorabil.
Poți avea cincizeci de mii de oameni și foarte puțină cultură.
Și poți avea, într-un loc fără pretenții, în fața câtorva zeci de oameni, un muzician care să facă pentru artă mai mult decât poate face un weekend întreg de artificii și decibeli.
Fiindcă arta are nevoie de un singur aspect: să nu-și bată joc de inteligența celui care o ascultă.
Arta ar fi necesar, măcar din când în când, să te facă să gândești. Muzica ar fi necesar să-ți rămână în conștiință și după ce s-au stins luminile.
În rest, rămâne marele carnaval al zgomotului: o mare de telefoane ridicate spre cer, pupile dilatate, urechi asediate și creiere anesteziate de decibeli.
Un spectacol grandios în care, paradoxal, cu cât se aude mai tare, cu atât se spune mai puțin.
UNTOLD: mult zgomot, multă lume – și, uneori, teribil de puțină muzică.
Citiți și:
Stațiunea Nibiru – Arhitectura ocultă a unei capcane de distracție
Triumful zgomotului asupra muzicii
La cheltuieli militare, înainte! La cultură, înapoi!
yogaesoteric
5 septembrie 2026