Vă mai amintiți cum a început totul?

Vă mai amintiți cum a început totul? De la proclamarea ca principiu suprem a Toleranței: Suntem diferiți, nu suntem cu toții la fel; fii tolerant cu cel care e altfel decât tine; nu-l obliga să fie ca tine, lasă-l pe fiecare așa cum e; fii tolerant!

Cerința fiind valabilă numai când e vorba de atitudinea mea față de el. În schimb, ea nu mai funcționează deloc atunci când e vorba de atitudinea lui față de mine.

Încă nu am văzut un grad de intoleranță mai agresiv, mai crud, mai abrutizant decât cel practicat de cavalerii Toleranței. Luați doar cazul petrecut acum, sub ochii noștri, al unui distins medic din Iași, profesor universitar, și vedeți cu câtă „toleranță” e tratat pentru simplul fapt că a refuzat să se afilieze unei minciuni generalizate, să fie altfel.

Eu sunt credincios, cavalerul Toleranței este necredincios. Eu îl las în voia lui, nu-l oblig să creadă și nu-l judec pentru că nu crede. Pe el, în schimb, îl deranjează foarte tare credința mea, nu are liniște, nu poate respira din cauza ei și vrea să mă oblige să devin ca el.

Aici nu mai funcționează toleranța, să mă lase pe mine să pot fi altfel decât el.

Vrea să scoată religia din școală, îmi interzice pelerinajele, mă obligă să nu mă apropii de un lăcaș de cult sub 300 m, îmi fixează reguli cum să mă cuminec – nu vă prefaceți că nu știți, că parcă eu vorbesc aiurea; toate astea le-ați trăit, nici n-a trecut un an de atunci, mai exersați-vă memoria, nu uitați chiar cu o asemenea viteză.

Eu sunt pentru familia tradițională, împotriva învățării copiilor să fie destrăbălați de la vârsta biberonului, pentru formarea noilor generații în spiritul moralei. Prin simpla mea opțiune el se simte discriminat, în schimb el nu mă discriminează pe mine că mă obligă să fiu ca el, să nu mi se permită și mie să fiu „altfel”, adică așa cum sunt.

Normalul discriminează prin simplul fapt că există, dar anormalul nu discriminează când obligă normalul să devină anormal. Eu îl discriminez pentru că sunt altfel decât el, dar el nu mă discriminează când mă obligă să devin ca el.

Și nu mă îndoiesc că această pledoarie a mea pentru toleranță, pentru dreptul fiecăruia de a fi așa cum e, va fi taxată ca un gest de intoleranță.

Autor: Miron Scorobete

Citiți și:
Toleranța a fost doar o capcană. Acum ți se cere să înveți să-l iubești pe big brother-ul LGBT
6 motive pentru care creștinii nu susțin „mândria” LGBT

yogaesoteric
11 septembrie 2022