Vaccinul „multivalent” și prețul cedărilor

Pentru mulți dintre noi, sau dintre ei, că nu mai este sigur dacă mai acceptă să fim luați împreună, se duce ultimele luni, ultimii ani ‒ mă refer la cei care vor pleca odată cu experimentul bolnav în care s-au lăsat sau urmează să se lase atrași.

Nu voi discuta acum despre cei care s-au aruncat din convingere în jocul unor indivizi de-o hipotermie morală cu totul sinistră, dacă lor le-a sunat logic și benefic tot ce li s-a prezentat oficial despre vaccinuri, este evident că vorbim despre un profil intelectual care arde altfel de combustibil.

Mă refer însă la prietenii noștri de zilele trecute, la cei care până de curând înțelegeau situația la fel ca noi, cei care ne îndepărtăm în grabă de orice „soluție salvatoare” venită pe mâna unor criminali în toată regula care se consideră dumnezei. Cu alte cuvinte, mă refer la prietenii noștri care s-au speriat de violența dictaturii sanitare în forma în care va funcționa în noua etapă, la prietenii noștri care s-au îndoit sub prima presiune mai serioasă, evaluând cedarea în fața brutalității regimului ca fiind mai puțin periculoasă decât neconformarea.

Situația însă nu este chiar atât de ușor de cântărit, lumea face o confuzie inexplicabilă între ce trăim acum și perioada comunistă, socotind în mod eronat că acceptarea regulilor jocului impus de către autoritățile de acum este comparabilă cu acceptarea politicilor Partidului de atunci ‒ nimic mai greșit! Cedările din vremurile comuniste erau resimțite ca pierderi de libertăți asumate pentru a evita consecințele nesupunerii și într-adevăr îți asigurau liniștea din acest punct de vedere, trăiai o viață de mizerie, dar îți vedeai de ale tale.

Absolut nicio legătură cu a-ți juca sănătatea și viața la loteria vaccinurilor experimentale al căror potențial maxim în materie de imunizare se manifestă într-o formă „atoateacoperitoare”, cu punerea la adăpost a beneficiarului pentru totdeauna, în fața tuturor afecțiunilor. Într-adevăr, nu au fost depistate viroze respiratorii la pacienți care nu mai respiră.

Nici măcar comparația cu holocaustul nu poate merge decât până la un punct, întrucât „rasa superioară” de atunci era considerată superioară structural, în vreme ce acum vorbim despre o formă de „superioritate” dobândită, deci care se poate și pierde la fel de bine, schimbându-i-se definiția din mers ori de câte ori doresc administratorii dictaturii ‒ o „superioritate volatilă” greu de întreținut.

Cedările actuale ne împart nu doar în vaccinați și nevaccinați, ci și în vii și morți sau sănătoși și bolnavi atunci când experimentul medical are un deznodământ de-a dreptul tragic, și nu mai vorbim de mult despre cazuri izolate (acesta fiind și motivul pentru care am abordat subiectul pe tonul ăsta necaracteristic și deloc prudent).

Chiar dacă pe fond par să existe multe asemănări și cu comunismul, și cu nazismul din punctul de vedere al comportamentului social, esențiale acum sunt particularitățile, pentru că particularitățile acestea dau măsura „performanței” la care au adus actualii șefi de la butoane dictatura și genocidul.

Ce lume frumoasă se face praf pe mâna unor indivizi care nu știu să ia nimic bun din viață și care nu lasă nimic bun după ei. Și despre care unii dintre prietenii noștri cred că le vor binele, iar alții că nu le vor răul ‒ și e același aspect la limită.

Autor: Anca Radu

Citiți și:
SUA – Studiu pe 5 milioane de oameni: Majoritatea celor care refuză vaccinarea sunt americani cu studii superioare
Argumente pentru faptul că vaccinarea anti-covid este deja obligatorie

yogaesoteric
2 martie 2022