Vidul transcendent şi roata energilor universale (II)

de prof. YOGA Dan Bozaru

Citiţi aici prima parte a acestui articol:
Vidul transcendent şi roata energiilor universale (I)

Deşi sunt nenumărate Roţi de Energie (pentru că fiecare este ataşată unui anumit proces din Creaţie, iar aceste procese, acţiuni sau fenomene sunt infinite), totuşi doar câteva dintre ele sunt fundamentale în manifestarea coerentă şi armonioasă a Macrocosmosului. Conform doctrinei KRAMA a şivaismului din Caşmir, cea mai importantă Roată a Energiilor este reprezentată de un ciclu de douăsprezece faze sau etape distincte, care reprezintă cele douăsprezece aspecte ale lui KALASANKARSHINI (Cea care atrage Timpul), însăşi zeiţa Conştiinţei. Această Roată fundamentală a Energiilor mai este numită şi Roata Absolutului (ANUTTARACHAKRA), iar toate celelalte roţi de energie apar din ea şi, în final, se resorb tot în ea. În structura arhetipală a Creaţiei, subiectul, mijloacele (sau căile) de cunoaştere, obiectul şi pura conştiinţă cognitivă sunt simbolizate de Roţi ale Energiilor care conţin, respectiv, opt, douăsprezece, şaisprezece şi patru elemente (sau etape).
Prin urmare, Roata Energiilor cu douăsprezece elemente (sau faze procesuale) reprezintă ciclul cognitiv (al cunoaşterii), simbolizat de Soarele care trece prin cele douăsprezece semne zodiacale în decursul unui an.
Printre altele, această Roată a Energiilor semnifică cele douăsprezece simţuri: intelectul (BUDDHI), mintea (MANAS), cele cinci organe ale cunoaşterii (JNANENDRIYA) şi cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA). De asemenea reprezintă cele douăsprezece vocale ale alfabetului sanscrit (excluzând cele patru vocale de „hiatus” sau aşa-numitele foneme „tranzitorii”) care simbolizează procesele şi forţele ce operează direct, fără intermediere, în conştiinţa supremului SHIVA (spre deosebire de SHAKTI, Manifestarea însăşi, simbolizată de consoanele alfabetului sanscrit).

Succesiv şi instantaneu

Roata celor douăsprezece Energii fundamentale semnifică şi cele trei mari zeiţe: PARASHAKTI, PARAPARASHAKTI şi APARASHAKTI, fiecare dintre acestea implicând un ciclu de creaţie (SRISHTI), menţinere (STHITI) şi resorbţie (SAMHARA), la care se adaugă manifestarea propriei lor naturi esenţiale (ANAKHYA), asociată Vidului suprem.
Ca faze ale unui ciclu cognitiv, cele douăsprezece Energii fundamentale sunt adorate sub forma celor douăsprezece KALI-uri şi sunt împărţite în trei grupe de câte patru faze. În conformitate cu afirmaţiile marelui înţelept tantric şivait KSHEMARAJA, ciclul celor douăsprezece Energii fundamentale dă naştere, la rândul lui, unui ciclu împărţit al creaţiei şi resorbţiei cosmice, ce constă din:

1. actul de voinţă iniţială ce apare în „corpul Absolutului”, care mai apoi va conduce la transformarea lui în ceea ce noi percepem drept Macrocosmos (ce include Creaţia fizică (Universul) şi cea subtilă);
2.  manifestarea efectivă a Macrocosmosului în conştiinţa Absolutului;
3.  farmecul şi „vraja” (ca o sui-generis „magie”) pe care o manifestă Conştiinţa reflexivă (care se „reflectă” în ea însăşi) atunci când Creaţia apare în conştiinţa Absolutului;
4.  resorbţia Creaţiei în Absolut, unde îşi recapătă statutul originar şi pur de Conştiinţă radiantă, imposibil de definit, unică, eternă şi imuabilă.

Această viziune este însă doar una dintre posibilele modalităţi de analiză a „mişcării Roţii Energiilor Universale”. De fapt, „Roata” se desfăşoară în multiple feluri, atât succesive, cât şi instantanee, asimilând astfel în ea însăşi subiectul, obiectul, mijloacele de cunoaştere şi conştiinţa cognitivă rezultantă. Yoghinul lucid şi atent poate să observe această „mişcare” foarte specială a Roţii Energiilor în cursul fiecărui act de cunoaştere, deoarece de fiecare dată energia se mişcă din centrul sau Inima (HRIDAYA) purei Conştiinţe spre periferie, acolo unde se manifestă ca obiect al simţurilor. El ajunge să înţeleagă astfel că totul este conţinut în şi totodată apare prin  intermediul acestui ciclu al Conştiinţei universale. Atunci orice sunet, orice senzaţie de gust, orice atingere etc. (cu alte cuvinte tot ceea ce percepe) îi poate conferi o profundă stare de absorbţie contemplativă.

Contemplare şi dizolvare

Marele înţelept eliberat Abhinavagupta descrie astfel, în lucrarea sa fundamentală TANTRALOKA, succesiunea (KRAMA) fazelor din procesul conştientizării:
„Această Roată a Absolutului (ANUTTARACHAKRA) izvorăşte din însăşi Inima Supremului SHIVA prin vidul ochilor etc., către fiecare obiect al simţurilor. Razele ei dau naştere progresiv Focului (subiectul), Lunii (obiectul) şi Soarelui (mijloacele sau căile de cunoaştere), în fiecare dintre fazele creaţiei, menţinerii şi resorbţiei lumii din exterior. Astfel, yoghinul trebuie să contemple în profunzime modul în care tot ceea ce apare în câmpul percepţiei sale drept sunet etc. devine una cu această Roată a Energiilor Universale, pe măsură ce simţul auzului etc. sunt resorbite în vidul Conştiinţei. Roata Energiilor, care de fapt este tot ceea ce există (toate lucrurile, fiinţele, fenomenele etc.), precum un mare rege, este urmată de vasalii ei (simţurile), oriunde acţiunea ei este implicată. Astfel, calea cosmică a emanaţiei Creaţiei se uneşte spontan cu marea Roată a lui BHAIRAVA şi a zeiţelor Conştiinţei cale îl înconjoară. Atunci, chiar dacă Universul s-a contopit cu ea, lăsând în urmă doar o foarte palidă urmă latentă a existenţei sale, yoghinul trebuie să contemple această Roată a Energiilor drept o revărsare a propriei sale naturi esenţiale. Atunci când tot „combustibilul” obiectivităţii a fost consumat în focul Roţii, iar până şi cele mai slabe urme remanente ale sale au fost şi ele distruse, yoghinul trebuie să contemple Roata chiar de pe „marginea” extincţiei finale a Creaţiei, apoi în chiar procesul extincţiei şi, în sfârşit, trebuie să o contemple atunci când Creaţia a fost complet resorbită. Yoghinul perseverent, care va aplica această modalitate de a medita asupra realităţii Roţii Energiilor Universale, va înţelege că Manifestarea se dizolvă în chiar sânul acestei roţi şi că aceasta, la rândul ei, se dizolvă în Conştiinţa supremă, lipsită de orice obiect.
Totuşi, natura Conştiinţei supreme este de a da naştere unei noi Creaţii şi acest proces se desfăşoară în eternitate. Acela care dizolvă în fiecare clipă Creaţia în propria lui conştiinţă şi care, mai apoi, o emite din nou, acela este în eternitate şi pe deplin identificat cu marele BHAIRAVA.”

Pulsaţie şi nemişcare

Abhinavagupta adaugă, de asemenea, că în forma sa de bază acest  proces este comun oricărui tip de meditaţie care conduce către realizarea Absolutului (ANUTTARA). În plus, yoghinul poate să mediteze cu succes asupra oricărei alte Roţi de Energii din Creaţie şi, în final, să se bucure de aceeaşi graţie supremă a eliberării spirituale. Acest lucru este posibil pentru că orice „spiţă” a Roţii Energiilor Universale („spiţă” care este, la rândul său, o roată de energii secundare) conduce în final tot în centrul imuabil al marii Roţi a lui BHAIRAVA. Totuşi, pentru a dobândi succesul  deplin, yoghinul trebuie să se identifice cu Stăpânul Roţii, care se află în centrul ei, ca Pură Conştiinţă a Eu-lui Suprem şi Absolut, forţa divină supremă care se află în spatele emanaţiei Creaţiei şi a tuturor celorlalte mişcări care o acompaniază.
Kshemaraja numeşte Eu-l suprem (AHAM) „freamătul lui BHAIRAVA”, deoarece „ El generează Creaţia şi toate celelalte lucruri în vârtejul macrocosmic al propriei Sale puteri infinite”. SHIVA „agită” şi „învârte” energiile în jurul Lui Însuşi, creând şi dizolvând întregul Macrocosmos prin Pulsaţia Supremă (SPANDA) a Voinţei Sale universale şi atotputernice, în timp ce El sălăşluieşte nemişcat (ACALA) în Inima Supremă a Conştiinţei Absolute, care este centrul Roţii.
Aflându-se chiar în centru Roţii Energiilor Universale, SHIVA este perfect liber în măreţia acţiunii cosmice pe care o realizează „Roata”. El este supremul observator, contemplându-i „mişcarea” şi efectele pe care le produce ea în orice activitate. Pe de altă parte, sufletul individual, subjugat de Roata Energiilor lumii şi a trupului, se eliberează chiar în clipa când devine pe deplin conştient de diferenţa care există între el (încarnat) şi „corpul lumii exterioare” în care trăieşte.
Experimentând astfel întregul Macrocosmos de la TATTVA Pământului (PRITHIVI), cea mai grosieră, şi până la TATTVA lui SHIVA, cea mai subtilă, el devine conştient de faptul că, în realitate, este chiar SHIVA, pura conştiinţă a Eu-lui Suprem şi Absolut, veşnic cuprins de beatitudinea infinită (ANANDA) a jocului Roţii Energiilor Universale.

Citiți continuarea acestui articol


Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 64

Citiţi şi:

ROATA SIMŢURILOR – în viziunea Shivaismului din Kashmir

Fiorul mistic al transcendenţei divine

yogaesoteric
20 mai 2009