Yoga Sutra comentată de Swami Vivekananda (IV)

 

Continuăm prezentarea tratatului fundamental Yoga Sutra, scris de înţeleptul Patanjali, împreună cu comentariile lui Swami Vivekananda, care a urmărit să facă accesibile gândirii occidentalilor învăţăturile esenţiale cuprinse în această lucrare, referitoare la practica yoga şi nivelurile distincte în abordarea concentrării mentale şi a stării de extaz dumnezeiesc.

Citiţi partea a treia a articolului

Capitolul I – SAMADHIPADA
Capitolul referitor la starea de extaz

(continuare)

17. SAMPRAJNATA SAMADHI este SAMADHI însoţit de raţionament, discriminare, beatitudine şi simţul individualităţii superioare.

Există două tipuri de SAMADHI: SAMPRAJNATA SAMADHI şi ASAMPRAJNATA SAMADHI.

SAMPRAJNATA SAMADHI se împarte în patru subcategorii.
În cadrul acestui tip de SAMADHI apar toate capacităţile de control al naturii (n.r. – referire la puterile paranormale).

Primul subtip se numeşte SAVITARKA SAMADHI, când mintea meditează perseverent asupra unui obiect, separându-l de celelalte obiecte.
Există două categorii de obiecte de meditaţie: categoriile naturii şi PURUSHA.

Subcategoriile sunt la rândul lor de două tipuri; douăzeci şi patru de categorii sunt nonperceptive şi una este perceptivă, PURUSHA. (n.r. Printre cele 25 de categorii sau eteruri subtile (TATTVA-e) menţionate de filosofia SAMKHYA, sunt două feluri de obiecte de meditaţie:
a) cele 24 de categorii sau eteruri subtile (TATTVA-e) nonperceptive ale Naturii
b) PURUSHA, Purul Spirit – ATMAN – perceptivul unic care le percepe cu adevărat pe toate celelalte.

Când mintea gândeşte despre elementele naturii raportându-se la începutul şi sfârşitul lor apare o variantă de SAVITARKA.

Aici este nevoie de explicaţii. Această parte din yoga se bazează pe filosofia SAMKHYA.
Ego-ul, voinţa şi mintea au o rădăcină comună – CHITTA, materia mentală din care sunt plămădite. Această materie mentală preia forţele naturii şi le proiectează ca gânduri.

Este necesar să existe ceva în care forţa (energia) şi materia sunt fuzionate şi nediferenţiate. Acel ceva este numit AVYAKTAM, starea nemanifestată a naturii, de dinainte de Creaţie, în care se reîntoarce întreaga natură la sfârşitul fiecărui ciclu, pentru a renaşte iar după o anumită perioadă de timp. Dincolo de acestea este PURUSHA, esenţa inteligenţei. Acumularea de puteri (paranormale) nu poate conduce la eliberare. Ea este doar o căutare a plăcerilor lumeşti în această viaţă; iar căutarea plăcerilor este deşertăciune. Iată străvechea lecţie pe care omul o învaţă atât de greu. Când o va înţelege, va ieşi din închisoare şi va deveni liber.

A avea puteri oculte este doar o intensificare a lumescului şi, într-un final, o adâncire a suferinţei. Cu toate că, în ipostaza de cercetător al ştiinţei sacre yoga, este dator să prezinte toate efectele pe care această practică le poate avea, Patanjali nu pierde niciodată ocazia de a ne avertiza asupra pericolului pe care îl prezintă aceste puteri.

Ştiinţa este putere şi, odată ce începem să cunoaştem un obiect, un aspect sau o fiinţă, căpătăm o anumită putere asupra sa; aşadar, când mintea începe să mediteze asupra diferitelor elemente, dobândeşte putere asupra lor. Acest gen de meditaţie concentrată pe elementele fizice exterioare grosiere se numeşte SAVITARKA. TARKA înseamnă întrebare, iar SAVITARKA înseamnă cu întrebare (n.r. – stare de SAMADHI cu raţionament, cu judecată). Cum s-ar spune, a întreba elementele pentru ca acestea să-şi predea celui ce meditează asupra lor adevărurile şi puterile.

În meditaţie, când ne străduim să abordăm elementele timpului şi spaţiului şi ne raportăm la ele ca atare, se numeşte NIRVITARKA, fără întrebare (n.r. – stare de extaz dumnezeiesc fără raţionament, fără judecată, în care predomină o stare profundă de rezonanţă intuitivă). Când această meditaţie urcă încă o treaptă, alegându-şi ca obiect TANMATRA (n.r. – substanţă originară; principiu fundamental, calitate esenţială sau element subtil din care derivă elementul grosier corespondent) şi reflectează la ele ca elemente în timp şi spaţiu, se numeşte SAVICHARA, cu discriminare (n.r. – cu o conştiinţă reflexivă), iar când aceeaşi meditaţie trece dincolo de timp şi spaţiu şi reflectează la cum sunt elementele şi mai subtile, se numeşte NIRVICHARA, fără discriminare (n.r. – fără conştiinţă reflexivă).

Următorul pas apare când se renunţă la elemente, fie ele grosiere, fie subtile, iar obiectul meditaţiei este organul intern, organul gândirii. Când organul gândirii devine lipsit de calităţile activităţii şi ale apatiei, atunci meditaţia se numeşte SANANDAM, extaticul SAMADHI.

În acel SAMADHI, când mintea însăşi este obiect al meditaţiei, înainte să fi ajuns la starea care ne trece chiar dincolo de minte, când totul a devenit dens şi concentrat, când au fost abandonate toate noţiunile despre elementele fizice şi subtile, când a rămas doar starea de SATTVA a ego-ului, dar diferenţiată de toate celelalte aspecte, aceasta este ASMITA SAMADHI, iar omul care a obţinut-o a ajuns la ceea ce în Vede se numeşte „lipsit de corpuri”. Se poate percepe fără trup, dar este nevoie să ia în considerare corpul său subtil (n.r. – ASMITA SAMADHI este starea de extaz dumnezeiesc în care se păstrează conştiinţa individualităţii, având însă ca obiect mintea). Cei care în această etapă se dizolvă în Natură fără să atingă scopul ultim, se numesc PRAKRITILAYA, dar cei care nu se opresc aici şi se detaşează total de orice plăcere îşi atinge țelul – eliberarea supremă.

18. Există și un alt tip de extaz dumnezeiesc care se obține prin practica asiduă a opririi oricărei activități mentale, în care CHITTA (mintea) e transcensă și reține doar impresiile nemanifestate.

Aceasta este ASAMPRAJNATA SAMADHI, starea perfect supraconştientă care ne oferă suprema eliberare spirituală. Prima stare nu ne oferă libertate, nu eliberează sufletul. Putem obţine toate puterile paranormale din lume şi totuşi să ratăm din nou.
Nu există nimic sigur până când sufletul nu trece dincolo de natură, dincolo de concentrarea conştientă. Este foarte dificil de obţinut, deşi această metodă pare foarte uşoară.

Ea constă în a menţine mintea ca obiect şi a stopa orice ne parvine prin ea: nu permitem niciunui gând să intre în minte, o păstrăm în totalitate vidă. Chiar în momentul când putem cu adevărat să facem asta, vom obţine eliberarea spirituală.
Când urmăresc să-şi golească mintea, persoanele neantrenate şi fără experienţă vor reuşi însă doar să o umple de TAMAS, o întunecare a conştiinţei care se cufundă în lentoare şi stupiditate, confundate cu vidul mental. Dar a fi cu adevărat capabili să trăiască starea de vid mental înseamnă manifestarea celei mai mari forţe. Şi a controlului perfect. Când această stare de supraconştiinţă, ASAMPRAJNATA, este atinsă, SAMADHI-ul devine fără sămânţă.

Ce se înţelege prin aceasta? În acel gen de concentrare când există conştiinţă, când mintea a reuşit doar să le ţină în frâu şi să le potolească, valurile CHITTA-ei încă există ca tendinţe, iar aceste tendinţe (sau seminţe) vor prinde iar viaţă la momentul oportun. Doar când vom fi distrus toate aceste tendinţe, când aproape o vom fi distrus, abia atunci mintea (MANAS) va fi devenit fară de sămânţă, căci în ea nu se mai găsesc alte seminţe din care să creştem din nou şi din nou această plantă a vieţii, această roată eternă a naşterii şi a morţii.

Puteţi să vă întrebaţi: Ce stare e aceea în care nu vom avea niciun fel de cunoaştere?
Dar este necesar să ştiţi: ceea ce noi numim cunoaştere este o stare inferioară celei de dincolo de cunoaştere.

Extremele par a fi foarte asemănătoare. Vibraţia cea mai joasă a luminii este întunericul; vibraţia cea mai înaltă este tot întunericul. Însă doar prima este cu adevărat întuneric, cealaltă e de fapt o lumină extrem de intensă. Cu toate acestea, par la fel.

Aşadar ignoranţa este starea cea mai joasă, cunoaşterea este starea intermediară, iar dincolo de cunoaştere, supracunoaşterea, este starea cea mai înaltă. Cunoaşterea în sine este o invenţie, o născocire, un amestec; nu este o realitate.

Care va fi rezultatul practicii constante a acestui tip de concentrare superioară? Toate vechile tendinţe de agitaţie şi inerţie vor fi distruse, la fel ca şi tendinţele binefăcătoare.

Este ca în cazul metalelor care se folosesc împreună cu aurul pentru a îndepărta murdăria şi aliajul. În procesul de topire a minereului, zgura este arsă împreună cu aliajul.

Acest control constant al puterii va opri tendinţele nefaste anterioare şi, la un moment dat, şi pe cele bune. Aceste tendinţe bune şi rele se vor distruge unele pe celelalte şi va rămâne doar Sinele, în toată splendoarea sa, glorios, dincolo de bine şi rău, iar acel Sine este omniprezent, omnipotent şi omniscient.

Renunţând la toate puterile a devenit omnipotent, renunţând la întreaga viaţă a ajuns dincolo de moarte; a devenit viaţa însăşi. Apoi Sinele va şti că nu a fost născut niciodată şi nici nu a murit vreodată, nu-şi va mai dori nici Raiul, nici pământul. Va şti că nici nu a venit, nici nu a plecat; Natura s-a mişcat întotdeauna, iar acea mişcare s-a reflectat în Sine.

Formele luminii se mişcă, sunt reflectate şi emise de proiector pe perete, iar peretele crede în mod eronat că el se mişcă. Aşa se petrece cu fiecare dintre noi: CHITTA este cea care se mişcă în permanenţă, luând tot felul de forme, iar noi credem că acele forme suntem noi. Toate aceste amăgiri vor dispărea. Când acel suflet liber va cere, nu se va ruga şi nu va cerşi, ci va cere pur şi simplu, toate dorinţele sale vor fi îndeplinite instantaneu; va putea face tot ce îşi va dori.

Kapila (fondatorul școlii de filosofie SAMKHYA) ne spune că există multe suflete care, deşi sunt aproape de perfecţiune, nu ajung la destinaţie, pentru că nu pot renunţa complet la toate puterile. Pentru o vreme, mintea lor se dizolvă în natură pentru a renaşte apoi ca stăpâni ai săi.

Pe de altă parte, yoghinii admit că există cei „dizolvaţi în natură” menţionaţi de SAMKHYA. Sunt yoghini ajunşi la un pas de perfecţiune, şi care, cu toate că pentru o vreme nu îşi pot atinge ţelul, domnesc peste anumite planuri din univers.

19. Acest fel de SAMADHI, când nu este urmat de non-atașamentul deplin, este cauza renașterii zeilor și a celor ce devin contopiți cu natura.

Zeii sistemului indian reprezintă anumite funcţii înalte ce sunt servite pe rând de diferite suflete. Dar niciunul dintre ele nu este perfect.

20. Ceilalţi care ating ASAMPRAJNATA SAMADHI, o ating prin credinţă, efort, reculegere, concentrare şi conştiinţă reflexivă.

Aceştia sunt cei care nu vor să ocupe poziţia de zei sau de stăpâni ai anumitor cicluri. Ei obţin eliberarea.

21. Cei cu o aspiraţie puternică ating ASAMPRAJNATA SAMADHI foarte repede.

22. Ei de deosebesc unii de alţii după intensitatea aspiraţiei: slabă, medie sau extrem de puternică.

23. Aceşti oameni pot atinge ASAMPRAJNATA SAMADHI şi prin devoţiune pentru Ishvara.

(va urma)


Articol preluat din revista Yoga Magazin, nr. 85

Citiți și:

SAMADHI – Starea supraconştientă de extaz divin

Stările de conştiinţă şi analiza lor comparativă din perspectiva şivaismului din Kashmir (I)

Conştiinţa individuală şi lumea manifestată (III)

Practica yoga și trezirea feluritelor puteri supranaturale, SIDDHIS, și a anumitor puteri paranormale secundare, RIDDHIS (I)

 

yogaesoteric
29 iunie 2020

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More