Yoga Sutra comentată de Swami Vivekananda (II)

 

Continuăm prezentarea tratatului fundamental Yoga Sutra, scris de înţeleptul Patanjali, împreună cu comentariile lui Swami Vivekananda, care a urmărit să facă accesibile gândirii occidentalilor învăţăturile esenţiale cuprinse în această lucrare, referitoare la practica yoga şi nivelurile distinctive în abordarea concentrării mentale şi a stării de extaz dumnezeiesc.

Citiţi prima parte a articolului

Capitolul I – SAMADHIPADA
Capitolul referitor la starea de extaz

1. Acum despre învăţătura yoga.

2. Yoga este încetarea fluctuaţiilor minţii.

Aici sunt necesare destul de multe explicaţii. E necesar să înţelegem ce este CHITTA şi ce sunt VRITTI-urile.

Eu am aceşti ochi. Ochii nu văd. Dacă îndepărtăm centrul nervos corespondent de la nivelul creierului, ochii vor fi tot acolo, retina va fi completă, imaginea la fel; cu toate astea, nu vom vedea.

Ochii sunt, prin urmare, doar un instrument, nu organul propriu-zis al vederii. Organul propriu-zis al vederii este centrul nervos corespondent din creier.

Ochii singuri nu sunt niciodată de ajuns. Uneori, omul doarme cu ochii deschişi. Există şi lumină, şi imagine, dar este necesar şi un al treilea element: mintea (MANAS) care să interacţioneze cu organul. Ochiul este instrumentul extern; pentru a vedea avem însă nevoie şi de centrul nervos corespondent din creier, şi de implicarea minţii (MANAS).

Pe stradă trec trăsuri; nu le auzi. De ce? Pentru că mintea (MANAS) nu s-a conectat la organul auzului.

Întâi este instrumentul, apoi organul propriu-zis de percepţie, iar în al treilea rând mintea (MANAS) care face legătura dintre primele două.

Mintea (MANAS) preia percepţia şi o prezintă facultăţii discriminatorii – BUDDHI – care reacţionează. Odată cu reacţia intelectului, apare şi ideea de ego.

Apoi acest amalgam de acţiune şi reacţiune este prezentat lui PURUSHA, care percepe în el un obiect.

Instrumentele (INDRIYAS), împreună cu mintea (MANAS), facultatea discriminatorie (BUDDHI) şi ego-ul (AHAMKARA) formează o unitate denumită ANRAHKARANA (instrumentul intern).

Mintea (MANAS) este doar un instrument

Toate acestea nu sunt decât diverse procese din materia mentală denumită CHITTA. Valurile gândirii ce se formează în CHITTA se numesc VRITTI (în traducere – „turbion”).

Ce este gândul? Este o forţă, precum atracţia sau repulsia, absorbită de rezervorul infinit de forţă din natură, prelucrată de instrumentul numit CHITTA. Ceea ce rezultă în final este gândul.

Căpătăm forţă prin hrană, din care trupul îşi extrage puterea de mişcare etc. Forţele mai subtile se materializează în ceea ce numim gânduri.

Observăm că mintea (MANAS) nu are inteligenţă; cu toate că pare inteligentă. De ce? Pentru că în spatele ei se află Sufletul inteligent.
 
Suntem singurele fiinţe simţitoare; mintea (MANAS) este instrumentul unic prin care percepem lumea exterioară.

De exemplu, o hârtie pe care o ţineţi în mână, nu există în exterior, căci ceea ce este în exterior este incognoscibil. Sugestia ajunge la minte (MANAS), care reacţionează.

Dacă aruncăm o piatră în apă, se formează valuri. Universul real este ocazia minţii de a reacţiona.

O formă de carte, de elefant sau de om nu se află în exterior; tot ceea ce cunoaştem este reacţia noastră mentală la sugestia exterioară.

Materia este „o permanentă posibilitate de a simţi”, spunea John Stuart Mill. Doar sugestia se află în afară.

Să privim o stridie. Ştiţi cum se formează perlele. O substanţă străină (de exemplu un grăunte de nisip) pătrunde în interiorul cochiliei şi începe să irite mantaua. Atunci scoica acoperă agentul iritant cu straturi formate din aceeaşi substanţă care îi formează cochilia şi astfel se naşte perla.

Acest întreg univers este propria noastră substanţă, iar universul real este grăuntele de nisip. Omul obişnuit nu va înţelege asta, deoarece când va urmări să o facă, va înveli realitatea în propria substanţă şi îşi va vedea doar proiecţia. Acum intuim ce înseamnă VRITTI-urile.

Omul adevărat este dincolo de minte (MANAS); mintea este în mâinile sale un instrument; inteligenţa omului adevărat se filtrează la nivelul minţii. Doar când treci dincolo de ea se manifestă inteligenţa. Când omul o abandonează, ea se sfărâmă în bucăţi şi dispare. Acum intuim ce înseamnă CHITTA. Este materia mentală, iar VRITTI-urile sunt valuri şi unde ce îi apar la suprafaţă când asupra ei acţionează cauze exterioare. Aceste VRITTI-uri sunt întregul nostru univers.
 
Nu putem vedea fundul lacului când apa este plină de mâl sau agitată. Abia când valurile dispar şi apa devine limpede şi calmă, putem să vedem până în străfunduri. Fundul lacului este Sinele nostru adevărat; lacul este CHITTA, iar valurile sunt VRITTI-urile.
Mintea (MANAS) se poate afla în trei stări. Prima este întunecată şi poartă numele de TAMAS; prezentă în cei proşti sau stăpâniţi de instincte animalice, acţionează dosar pentru a face rău.

RAJAS este starea activă a minţii (MANAS), ale cărei principale mobile sunt puterea şi plăcerea. „Voi fi puternic fi şi îi voi domina pe ceilalţi.”
 
În final, când valurile încetează şi apa devine limpede, apare SATTVA, liniştea şi seninătatea. Nu este o stare statică, ci de intensă activitate. Este măreaţa manifestare a puterii de a fi calm. E uşor să fii în acţiune. Însă lasă hăţurile din mână şi caii te vor doborî. Oricine poate face asta, dar numai cel care poate opri caii cei nărăvaşi este cu adevărat puternic. Ce anume cere mai multă forţă: a da drumul sau a controla?

Omul calm nu este inert. Nu confundaţi SATTVA cu apatia sau cu lenea. Omul calm controlează valurile. Activitatea este manifestarea forţei inferioare, calmul este manifestarea forţei superioare.

Concentrarea este primul pas

CHITTA caută mereu să te întoarcă la starea sa pură, naturală, dar organele de percepţie o împiedică. A o stăpâni, a ţine sub control tendinţa către extrovertire şi a o direcţiona pe drumul de întoarcere către interior, către esenţa inteligenţei, este primul pas în yoga, pentru că doar astfel CHITTA poate reintra pe făgaşul firesc.

Cu toate că CHITTA există în fiecare animal, de la cel mai puţin dezvoltat până la cel mal complex, doar în forma umană apare intelectul; iar până nu ia forma intelectului, materia mentală nu poate face paşii necesari pe drumul de întoarcere pentru a elibera sufletul. Mântuirea instantanee nu este posibilă pentru vacă sau câine, cu toate că au minte inferioară, fiindcă CHITTA lor nu poate încă să ia forma a ceea ce numim intelect.

CHITTA (materia mentală) se manifestă în patru forme distincte – împrăştiere, întunecare, slăbire şi focalizare. Împrăştierea este activitate. Tendinţa sa este să apară ca durere sau plăcere. Forma inertă este întunecarea, a cărei unică tendinţă este de a-i răni pe ceilalţi. Prima formă este specifică DEVAS-ilor, îngerilor, iar a doua demonilor.

EKAGRA este forma focalizată a lui CHITTA, care ne conduce către starea de SAMADHI.

3. Atunci, martorul este stabilit în el însuşi.

Odată ce valurile s-au oprit, iar apa a devenit liniştită, putem vedea fundul lacului. La fel este şi cu mintea (MANAS); când este clară, putem intui adevărata noastră natură; suntem cu adevărat noi înşine, fără imixtiuni.

4. În celelalte stări, există identificarea cu modificările minţii (MANAS).

Spre exemplu, am o stare de tristeţe; cineva mă blamează; aceasta este o modificare, VRITTI, eu mă identific cu ea, iar rezultatul este suferinţa.

5. Modificările minţii sunt cinci. Ele pot fi o sursă de suferinţă sau o sursă de non-suferinţă.

6. Acestea sunt: cunoaşterea corectă, cunoaşterea greşită, imaginaţia, somnul şi memoria.

7. Cunoaşterea corectă are trei surse: cunoaşterea directă, deducţia şi mărturia fiinţelor iluminate.

Când două dintre percepţiile noastre nu se contrazic, numim aceasta dovadă. Aud ceva, iar dacă ceea ce aud contrazice ceea ce am văzut, mă voi împotrivi şi nu voi crede.

Există trei tipuri de dovezi.
Cunoaşterea directă (PRATYAKSA): tot ce vedem şi simţim constituie o demonstraţie, în cazul în care nimic nu ne-a înşelat simţurile. Văd lumea, iar asta este o dovadă suficientă că ea există.
A doua este deducţia (ANUMANA): vedem un semn şi, plecând de la el, ajungem la semnificaţia sa.
A treia (APTAVAKYA) este mărturia directă a celor care au cunoscut Adevărul.

Cu toţii ne dorim cunoaşterea; însă e necesar ca tu şi cu mine să luptăm din răsputeri şi s-o dobândim într-un final, după un lung şi dificil proces de raţionare. Cei puri au trecut deja dincolo de toate acestea. În faţa lor, trecutul, prezentul şi viitorul sunt o singură carte; n-au nevoie să treacă prin acest proces anevoios, iar cuvintele lor sunt mărturii, pentru că ei văd cunoaşterea în ei înşişi; ei sunt Cei Omniscienţi.

Ei sunt autorii scrierilor sacre, scrieri care reprezintă în sine dovezi. Cuvintele lor au şi în zilele noastre acelaşi grad de adevăr.

Unii filosofi se aventurează în lungi dezbateri, întrebându-se care este dovada că acesta este Adevărul? Dovada este în faţa lor; ceea ce eu văd este o dovadă, ceea ce tu vezi este o dovadă, dacă nu contrazice cunoaşterea străveche.

Există o cunoaştere dincolo de simţuri, iar atunci când nu contrazice bunul-simţ şi cunoaşterea străveche, ea este o dovadă.

Orice nebun poate veni aici să spună că vede îngeri în jur; asta nu constituie o dovadă. În primul rând, e necesar să fie o cunoaştere autentică, în al doilea rând, să nu contrazică învăţătura străveche, în al treilea rând, e nevoie să depindă de caracterul omului.

Se consideră adesea că nu contează caracterul omului, ci doar cuvintele sale. Poate fi adevărat în alte domenii, un om poate fi rău şi cu toate astea să facă o descoperire astronomică; însă în spiritualitate este altfel: un om impur nu va avea niciodată puterea de a atinge adevărurile mistice.

Aşadar, înainte de toate, e necesar să vedem dacă omul considerat realizat este complet ne-egoist, dacă emană sfinţenie, dacă a trecut dincolo de simţuri, dacă ceea ce spune nu contrazice învăţăturile străvechi ale umanităţii.

Orice nouă descoperire a adevărului nu contrazice adevărul trecut, ci este în armonie cu el.

În plus, acel adevăr e necesar să fie verificabil printr-o anumită metodă. Dacă un om spune „am avut o viziune” şi îmi zice că nu am dreptul s-o văd şi eu, nu-l cred. Fiecare e necesar să aibă posibilitatea să vadă cu proprii săi ochi. Nimeni din cei care-şi vând cunoaşterea nu este un APTA.

Toate aceste condiţii e necesar să fie împlinite: acea fiinţă să fie pură, altruistă, să nu acţioneze din sete de câştig sau faimă, să demonstreze că este supraconştientă, să ne dăruiască ceva (spre folosul umanităţii) ce nu putem obţine prin simţurile noastre, ceva ce nu contrazice adevărurile străvechi. Dacă apare această contradicţie, respingeţi-l imediat.

Nu în ultimul rând, acel om nu e cazul să aibă o stare singulară, pe care doar el o poate trăi; e necesar ca el să reprezinte un ideal la care oricine poate ajunge.

În concluzie, cele trei tipuri de cunoaştere corectă sunt cunoaşterea directă, deducţia şi mărturia unui APTA. E dificil de tradus în engleză cuvântul APTA. Nu se poate traduce prin inspirat, pentru că inspiraţia provine din exterior, pe când APTA se referă la ceva ce provine din sine însuşi. Înţelesul literal este realizat.

Citiți a treia parte a articolului

Articol preluat din revista Yoga Magazin, nr. 83

Citiţi şi:
MANO-MAYA-KOSHA
Planul subtil (starea de somn cu vise)
Sinteza învăţăturii din Katha-Upanishad
PANCHA-KOSHA – cele cinci învelişuri ale fiinţei umane

 

yogaesoteric
9 iunie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More