Yoghini, suntem în sesiune!

  Următorul examen: cum să faci faţă la panică şi dezbinare!

 Un articol de  Mihai Vasilescu


La început s-au căutat dovezi. Nu le-a găsit nimeni şi nici nu le va putea găsi vreodată pentru că ele nu există! Apoi s-a fabricat un dosar mincinos în care cele mai mari prejudicii le-au adus oamenii legii chiar “victimei”, minora Mădălina. S-au luat la rând toate crimele posibile pentru a ne fi pusă în cârcă, nici unul dintre scenarii nu a funcţionat. Iar acum se joacă o altă carte! Ultima găselniţă este să se creeze panică şi dezbinare printre yoghini, cu ajutorul consistent al presei. Privind cu luciditate lucrurile este clar că se face apel la o tactică disperată. Iar cei care cedează presiunilor le fac jocurile celor ce orchestrează acest spectacol.

La şcoala noastră nu se dau examene la sfârşit de an, se dau examene tot timpul. Trebuie să recunoaştem că din martie 2004 suntem cu toţii într-o continuă sesiune. Este  o sesiune în care ne sunt testate curajul, credinţa în Dumnezeu, spiritul de sacrificiu, unitatea, puterea de a discerne între bine şi rău, capacitatea de alege conştient (de a ne manifesta liberul arbitru), detaşarea şi aspiraţia spirituală.  

Avem puterea de a alege în orice moment, chiar dacă în jur se fac mari eforturi pentru a ne convinge că nu are rost să mai luptăm pentru a ne păstra verticalitatea. Alegem să băgăm capul în pământ precum struţul spunând că lucrurile se vor rezolva oricum şi ce bine că nu ne vizează personal pe noi? Sau alegem să ne implicăm activ şi să susţinem o cauză  dreaptă, contribuind atât cât putem la demascarea celor care ne vânează? Alegem să minţim, să inventăm tot felul de lucruri incriminatoare la adresa celor cu care pâna mai ieri mâncam la aceeaşi masă? Sau alegem să spunem nu, nu sunt de acord cu minciunile pe care vreţi să le insinuaţi? Alegem să renunţăm la cursul de Yoga pentru a nu ne pune în pericol statutul social, serviciul, buna reputaţie? Sau alegem rămânem în continuare la curs şi prin modul nostru de a fi le arătăm tuturor celor din jur că un yoghin nu este nici nebun, nici fanatic şi nici nu are creierul spălat. Putem la fel de bine să alegem oricare din aceste lucruri şi mai sunt şi multe alte alternative la dispoziţie. Permanent va trebui să fim conştienţi că indiferent ce vom alege vom primi note în consecinţă.  

Pe yoghini îi caracterizează umorul, tonic şi inteligent. Am râs şi atunci când am văzut cum cărţile de spiritualitate sau imaginea lui Iisus erau prezentate drept material pornografic. Am râs şi de prostia ziariştilor care neînţelegând nimic din Yoga priveau şi cele mai fireşti lucruri ca fiind ceva suspect. Râdem şi acum când vedem cum se chinuie să scoată ceva, din pământ din iarbă verde, un motiv,  nu contează ce, doar pentru că trebuie cumva să îşi justifice acţiunile realizate cu atâta tam-tam.  La urma urmei ce mare fleac?!!! Acuzaţiile aduse acum sunt nimic pe lângă acuzaţiile aduse la început. Oare procurorii îşi dau seama de hilarul şi de penibilul situaţiei în care singuri s-au plasat? Poate că va veni vremea când vor realiza cât de simplu ar fi fost să spună de la început „ne pare rău ne-am înşelat”… Între timp, noi continuăm să facem haz de aceste invenţii nebuneşti ale lor, poate cine ştine, vor auzi şi ei glumele noastre şi vor muri de  râs.  

Suntem puternici chiar dacă ei vor să ne convingă că suntem slabi. Iar această putere a noastră îi sperie pe torţionarii noştri pentru că ei nu o pot înţelege. În lumea lor în care totul se învârte în jurul banilor, puterii sociale şi imaginii este inacceptabil că cineva poate fi corect, cinstit şi total dezinteresat de acele false valori care pentru ei, cei preocupaţi să ne distrugă, sunt chiar centrul existenţei lor.

Puterea noastră este puterea omului care nu are nimic de pierdut. Cei care au avut ceva de pierdut au pierdut deja, căci au avut chiar ei, oamenii legii grijă de acest lucru. Şi ne-au făcut chiar un mare serviciu, oricât de paradoxal ar părea. Ne-au deposedat de bunuri, ne-au distrus casele, ne-au distrus în primul rând iluzia că  trăim într-o lume în care oamenii contează pentru ceea ce sunt şi nu pentru că îşi plătesc la zi impozitele. Ne-au vindecat până şi de ataşamentul faţă de propria imagine. Şi acum ce ne-a mai rămas? Ne-a rămas exact ceea ce nu ne poate lua nimeni. Credinţa în Dumnezeu, încrederea fermă în calea spirituală pe care ne-am ales-o de bună voie, convingerea că tot ceea ce facem este bun şi corect şi că acele lucruri care ne mai puteau împiedica să ajungem acolo unde sufletele noastre aspiră, vor dispărea unul după altul.

Cei care au acţionat împotriva noastră nici nu ştiu că au un rol foarte important în evoluţia noastră sprituală. Şi nu ştiu nici un alt lucru foarte important. Că ei ne sunt necesari doar atâta vreme cât noi vom mai avea vreo lecţie de învăţat prin intermediul lor. Scopul este să ne învăţăm cu toţii toate lecţiile pentru a putea trece examenul de la final. Inclusiv ei, căci după ce îşi vor fi jucat acest rol fie vor dispărea scufundându-se în penibilele lor frici de a nu-şi pierde scaunul şi “buna” reputaţie, fie se vor trezi învăţând ceva din acest rol pe care îl au de jucat. În fond şi ei sunt recuperabili, nu? 

24 aprilie 2005
yogaesoteric.net

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More