Zâmbetul este și o formă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu

Omul este într-o permanentă căutare. Întotdeauna există ceva ce nu are, ce îl face să fie nemulţumit. Fie că este vorba despre alţii, fie că este vorba despre noi înşine, în permanenţă parcă avem ceva de reproşat.

Deşi ei nu cred în Dumnezeu, ateii reproşează mai mult existenţei decât cei care au credinţă. Ei nu pot atribui, deci, o vină lui Dumnezeu, pe care nu Îl recunosc, dar reproşează vieţii. Şi viaţa este chiar Dumnezeu.

Oricare ar fi situaţia lor, cei mai mulţi oameni găsesc motive de nemulţumire şi nefericire. Unora le lipseşte o casă mai mare, alţii nu sunt sănătoşi, alţii nu au copii şi îşi doresc, alţii au casă, maşină, copii, sunt sănătoşi, dar nu mai sunt tineri.

Un om care afirmă în permanenţă că nu este fericit, nici nu are prea mari şanse să devină.

Cum ar fi necesar să înţelegem viaţa pentru a gusta fericirea?

Mai întâi, este binevenit să facem o scurtă evaluare a situaţiei noastre prezente, adică să facem un scurt inventar a ceea ce avem acum: avem un adăpost?, avem un salariu?, avem ce mânca şi strictul necesar, în general?, suntem sănătoşi? Acestea ar nevoile primare. Apoi, avem persoane dragi lângă noi? Dacă nu avem, să începem să iubim oamenii şi ei vor veni lângă noi. Iubirea este irezistibilă.

Încet-încet vom adăuga listei noastre dorinţe, obiecte de care credem noi că avem nevoie şi pe care încercăm să le îndeplinim cu efort şi iubire. Întrebarea care se pune imediat este: avem nevoie de tot ceea ce am trecut pe listă ? Există ceva fără de care putem trăi liniştiţi? Chiar toate sunt indispensabile?

După ce am făcut inventarul, începem să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot, chiar pentru TOT: începând de la părinţii noştri, patul în care dormim etc. Abia după ce am mulţumit, putem începe să cerem altceva…

Aspiraţiile şi dorinţele noastre se pot îndeplini în măsura în care credem în ele şi în măsura în care ele nu sunt mai importante decât însăşi Fiinţa noastră divină.

Putem avea tot ceea ce este bun, binefăcător dacă cerem cu credinţă şi dacă facem paşi spre împlinirea dorinţei respective. De exemplu, vrem să vorbim fluent o limbă străină, dar nu este suficient să vrem şi să îi cerem lui Dumnezeu, atâta timp cât nici nu ne trece prin cap să deschidem măcar o carte în acest sens. Deci, şi noi este nevoie să depunem un efort în direcţia dorită.

Mai este un mic secret: noi ştim că dragostea lui Dumnezeu pentru noi este infinită şi El ne va ajuta în tot ceea ce este bun. Nu merită măcar să zâmbim, să-I arătăm încrederea noastră?

Să începem, aşadar, să zâmbim sincer, din adâncul fiinţei noastre, în fiecare moment al zilei. Este una dintre formele prin care ne arătăm frumuseţea interioară şi, totodată, este şi un semn de mulţumire faţă de Cel care ne ajută în împlinirea vieţii noastre pe pământ…

Citiţi şi:

Zâmbetul, cel mai puternic instrument al tău

12 legi simple mai puţin cunoscute ale recunoştinţei, care-ţi vor transforma viaţa

yogaesoteric
26 noiembrie 2019