Zece miniștri ai Apărării într-o cameră din China

SCO (Organizația de Cooperare de la Shanghai) poate face ceea ce NATO nu poate: să dezamorseze ostilitățile, oferind „securitate indivizibilă” statelor membre din Eurasia și din întreaga lume multipolară.

Miniștrii Apărării din toate cele 10 state membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) s-au reunit la începutul lunii iulie la Qingdao, în provincia Shandong din China.

Acesta a fost, în sine, un scenariu spectaculos. Nu numai pentru că a fost o pregătire pentru summitul anual al SCO, care va avea loc la sfârșitul anului la Tianjin, cu șefii de stat. Ci mai ales pentru că la aceeași masă s-au aflat membri de vârf ai BRICS, Rusia, China, India și Iran, plus Pakistan; un ministru al Apărării indian care vizita China pentru prima dată în cinci ani și s-a confruntat cu omologul său pakistanez după ultimele schimburi de focuri grave dintre cele două țări; și ministrul iranian, care s-a consultat îndeaproape cu Beijingul imediat după încetarea focului între Israel și Iran, orchestrată de președintele SUA.

Dacă asta nu era suficient de intrigant, reuniunea SCO de la Qingdao a avut loc aproape simultan cu summitul NATO de la Haga.

Ministrul pakistanez al Apărării, Khawaja Muhammad Asif, a intrat direct în subiect, remarcând că, spre deosebire de NATO, SCO poate „promova pacea în regiune”. Ministrul chinez al Apărării, Dong Jun, a subliniat că SCO joacă rolul unei „ancore stabilizatoare”.

Occidentul colectiv, acum fragmentat (datorită președintelui american Donald Trump), nu are nicio idee despre ce este SCO. SCO este o organizație multilaterală înființată acum 25 de ani, cu câteva luni înainte de 11 septembrie, și este formată din 10 state membre cu drepturi depline, două țări observatoare și 14 parteneri de dialog: aproape jumătate din populația lumii, din Europa de Est (Ungaria) până la Oceanul Indian și zona Pacificului.

SCO nu este un NATO asiatic – adică o alianță militară ofensivă, și nici nu dorește să fie; mai degrabă, într-o formulare tipic chineză, preferă să se afirme ca o „navă gigantică a securității”.

Concepută inițial pentru a lupta împotriva a ceea ce chinezii numesc „cele trei rele” – terorismul, separatismul și extremismul – SCO a evoluat serios, transformându-se într-un mecanism de cooperare economică. Ultima sa masă rotundă, organizată recent în cadrul Forumului Economic de la Sankt Petersburg, a fost găzduită de secretarul general al SCO, Nurlan Yermekbaiev, moderată de extrem de experimentatul Serghei Katirin, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Rusiei, și s-a concentrat pe provocările creării unei infrastructuri logistice, financiare și energetice comune a SCO.

Acest panel, moderat de Alexei Gromîko, director al Institutului Europei al Academiei Ruse de Științe, și avându-l ca principal vorbitor pe secretarul Uniunii Statelor (Rusia-Belarus), Serghei Glaziev, a făcut o legătură între SCO și Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU), dezbătând rolul pe care îl va juca spațiul post-sovietic în economia multipolară emergentă.

Astfel, SCO promovează astăzi nu numai exerciții comune de combatere a terorismului și schimbul de informații, ci și o cooperare economică adaptată așteptărilor culturale ale diferitelor civilizații. Este un organism multipolar prin definiție.

Partenerii strategici Rusia-China se alătură

Esența problemei la Qingdao s-a învârtit în mod necesar în jurul a ceea ce se poate numi triunghiul Primakov – o referință la fostul prim-ministru rus Evgheni Primakov, care a imaginat o putere rusă post-sovietică autonomă într-o nouă ordine multipolară. Astăzi, vedem această previziune într-un „RIC” format din Rusia, Iran și China, și nu India: cele trei state civilizaționale independente sunt, în acest moment, cei trei actori principali care promovează complexul proces de integrare a Eurasiei.

Ministrul rus al Apărării, Andrei Belousov, s-a întâlnit în privat cu ministrul chinez al Apărării, Dong Jun, precum și cu ministrul iranian al Apărării, Aziz Nazirzadeh. La masa SCO, Belousov nu s-a ferit să se exprime tranșant.

El a afirmat că atacurile SUA și ale Israelului asupra Iranului încalcă Carta ONU și dreptul internațional; a confirmat că Moscova a propus să medieze o dezescaladare; și a subliniat din nou că „rolul instituțiilor internaționale menite să asigure stabilitatea globală a scăzut la un nivel inacceptabil”.

Belousov a subliniat, de asemenea, principala preocupare a celor 10 miniștri: faptul că „ideologiile teroriste” și „tranzitul militanților” continuă să se răspândească din Asia de Vest până în Afganistan.

În ceea ce privește Ucraina, Belousov a fost destul de previzibil; Rusia avansează constant, iar Kievul recurge la „tactici teroriste” în timp ce se gândește la pieire. Niciunul dintre actorii de la masa SCO nu ar îndrăzni să-l contrazică.

Deci, unde era India în mijlocul tuturor acestor acțiuni? Ei bine, își perfecționa lista de cumpărături. Ministrul Apărării, Rajnath Singh, i-a cerut personal lui Belousov modernizarea urgentă a avioanelor Su-30MKI și livrarea mult mai rapidă a restului de sisteme S-400 Triumf. Acestea fac parte dintr-un contract în valoare de 5,43 miliarde de dolari; trei unități au fost livrate, iar următoarele două vor sosi până la începutul anului 2026.

Aceste S-400 au jucat un rol esențial în timpul operațiunii Sindoor – mini-războiul Indiei împotriva Pakistanului.

Imediat după „armistițiul” kabuki dintre Israel și Iran, Teheranul s-a adresat Beijingului pentru a examina opțiunile de achiziție a unui lot substanțial (cel puțin 40) de avioane de vânătoare chinezești J-10CE (versiunea de export a modelului J-10C). Aceste negocieri, de altfel, sunt în curs de desfășurare de cel puțin 10 ani.

Din punctul de vedere al Iranului, în ceea ce privește costul redus și disponibilitatea, J-10C ar putea fi o opțiune mai bună decât MiG-35 și Su-35E rusești (versiunea de export a Su-35S). Dar este important să reținem că Su-35 și J-10C reprezintă două clase diferite de avioane de vânătoare. Nimic nu împiedică Garda Revoluționară Islamică din Iran (IRGC) să le cumpere pe amândouă – un caz de parteneriate strategice interactive.

Surse diplomatice confirmă că Iranul deține deja avioane Su-35. Nu se știe exact câte, dar cu siguranță mai mult de două. Rusia este mai mult decât dispusă să vândă până la două escadrile. Fiecare escadrilă ar avea 12 avioane, adică un total de 24 de avioane.

Consensul la Moscova este că Iranul va intensifica achizițiile simultane de avioane de vânătoare rusești și chinezești de ultimă generație. Și, cu siguranță, de sisteme de apărare aeriană, precum S-400 rusești. Drama care s-a desfășurat recent depășește cu mult dezbaterea artificială și superficială privind lipsa de ajutor din partea aliaților strategici apropiați ai Teheranului, Rusia și China.

Deși IRGC dorește aceste avioane de vânătoare după lecțiile dureroase ale războiului de 12 zile cu Israelul, are nevoie mai presus de toate să-și perfecționeze aparatul intern de contrainformații și insurgență. O parte substanțială a pedepsei suferite de Iran a venit din partea sabotorilor interni, care au lansat drone, au plantat bombe și au supravegheat ținte de mare valoare pentru a fi distruse.

Vrem război împotriva Rusiei și Chinei

Acum comparați toate aceste interacțiuni eurasiatice din Qingdao cu ceea ce s-a petrecut la Haga. În esență, după ce a fost șantajată de îngrozitorul secretar general al NATO, Mark „Hello Daddy” Rutte, Uniunea Europeană (UE) a decis să aloce suma colosală de 650 de miliarde de euro (aproximativ 695,5 miliarde de dolari), din fonduri pe care nu le are, pentru a cumpăra arme americane cu scopul de a declara război Rusiei – și mai târziu Chinei.

Asta ne aduce la kabuki-ul de cinci procente. Pentru ca fiecare membru NATO să cheltuiască cinci procente pentru ofensivă, cu datoria lor combinată depășind deja 80% din PIB, ar fi necesar să tripleze aproape cei 325 de miliarde de euro (aproximativ 381,2 miliarde de dolari) pe care i-au cheltuit pentru arme în 2024, ajungând astfel la aproape un trilion de euro.

Cetățenii UE pot face ușor calculul: va urma o orgie neîntreruptă de „reduceri de costuri”, majorări de impozite și dispariția beneficiilor sociale pentru a finanța înarmarea. Și furtul a 300 de miliarde de euro (aproximativ 351,75 miliarde de dolari) din activele Rusiei nu va ajuta, deoarece aceasta nu va acoperi nici măcar creșterea pe un an.

Toți miniștrii prezenți la masa SCO din Qingdao știau că NATO este în război cu Rusia, iar China nici măcar nu se califică drept un sketch prost al lui Monty Python. Rusia are deja 13.000 de rachete și numărul lor continuă să crească, iar în curând va putea produce până la 300 de rachete hipersonice Oreșnik pe an – mai mult decât suficient pentru a paraliza fiecare port și aeroport din Europa.

A fost destul de interesant să observăm reacția imediată a președintelui rus Vladimir Putin la discuțiile de la SCO din Qingdao. La forumul Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU) de la Minsk, Putin a declarat: „Din fericire, situația din Orientul Mijlociu se stabilizează. Conflictul de lungă durată dintre Israel și Iran este, mulțumită harului lui Dumnezeu, acum în urma noastră”.

Sau poate că nu, dacă ne luăm după declarațiile oficialilor israelieni. Totuși, pentru președintele rus, ceea ce contează întotdeauna cel mai mult este geoeconomia. La forum, Putin a subliniat acordurile preferențiale ale EAEU cu Vietnamul, Singapore și Serbia, plus un acord iminent cu Emiratele Arabe Unite, spunând: „Relațiile reciproc avantajoase cu țările din Eurasia, Africa și America Latină avansează activ”. Să nu mai vorbim de cooperarea viitoare cu BRICS, Comunitatea Statelor Independente (CSI), ASEAN, Uniunea Africană și, bineînțeles, SCO.

Și chiar în momentul în care miniștrii părăseau Qingdao, s-a confirmat oficial: Iranul a renunțat la sistemul american GPS în favoarea sistemului chinez Beidou. Vorbim despre o mișcare curajoasă și decisivă pe tabla de șah a războiului tehnologic. Următorul pas: să pună mâna pe toate avioanele Su-35 și JC-10CE.

Autor: Pepe Escobar

Citiți și:
F-35 – simbolul dependenței europene de SUA
Avanpostul strategic în lupta cu axa Rusia-China-Iran

 

yogaesoteric
22 iulie 2025