Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Atitudinea curentă a canalelor mass-media oficiale față de ceea ce ele numesc «teoria conspirației» este în mod evident schizofrenică (II)

 
Citiți prima parte a articolului

 

Dar ce se înțelege, mai exact, prin expresia „teoria conspirației“? Aceasta este de fapt un clişeu de limbaj conceput de propagandiștii Noii Ordini Mondiale pentru a înfiera şi discredita pe oricine îndrăznește să se opună planurilor luciferice ale aşa-zişilor „iluminaţi“ care, așa cum știm deja, urmăresc să înrobească întreaga lume. Cuvântul „teorie“ din sintagma „teoria conspirației“ este menit să-i inducă celui care aude sau citește această expresie ideea și convingerea că cei care vorbesc despre conspirația satanică a masoneriei sunt, de fapt, indivizi lipsiți de priză asupra realităţii, persoane cu minţile rătăcite şi lunatice, ce fac simple speculaţii teoretice lipsite de orice temei.
 

Prin repetarea obsesivă, la nesfârşit în mass-media, mai ales la TV, a acestei expresii şi stigmatizarea drept „conspiraţionişti“, drept „teoreticieni ai conspiraţiei“ a tuturor ființelor umane inteligente şi pline de bun-simţ care și-au dat deja seama de existența planurilor criminale ale promotorilor Noii Ordini Mondiale și care caută să le demaște public, se creează ceea ce în NLP se numește o „ancoră“. Această așa-numită ancoră este o modalitate abilă de manipulare prin care în mințile celor receptivi, creduli și naivi se face, prin intermediul unei repetări continue, o conexiune subconștientă, care provoacă din partea lor o reacție automată de condamnare, care nu mai este trecută prin filtrul propriului discernământ, un clișeu de reacție imediată de genul „Aha, individul ăsta vorbește despre conspirația guvernanților și a francmasonilor, deci în mod evident este un nebun, un antisocial, un extremist, un ciudat care nu este în toate mințile!“ Aceasta este strategia principală de manipulare a maselor de către slugile și agenții de serviciu ai clicii aşa-zişilor „iluminaţi“ care lucrează la marile trusturi de presă, prin care ei urmăresc marginalizarea oricărui opozant al Noii Ordini Mondiale şi anihilarea din faşă a oricărei critici sau luări publice de poziţie împotriva grupării lor subversive.

De pildă, această strategie a fost şi este încă din plin folosită de slugile aşa-zişilor „iluminaţi“ de la postul de televiziune Fox News pentru a discredita în ochii mulţimii pe acei membri ai grupărilor civile care urmăresc să scoată la iveală şi să aducă la cunoştinţa tuturor adevărul complotului guvernamental în cazul evenimentelor din 11 septembrie 2001. Astfel, în aproape toate show-urile televizate, orice părere contrară poziţiei oficiale este imediat atacată de aşa-zişii moderatori – care în realitate sunt nişte simpli propagandişti de serviciu foarte bine plătiți – ca fiind „conspiraţionistă“, „extremistă“, „nebunească“, „bizară“, „bolnavă“ etc., iar invitatul care îndrăznește să susțină ideea conspirației practic nici nu este lăsat să vorbească, fiind în acelaşi timp în permanenţă jignit, insultat, batjocorit şi terfelit în direct la TV. Astfel, sub pretextul unei prezentări „corecte şi echilibrate“ a faptelor, expresie care este mereu și mereu repetată pentru a le induce telespectatorilor ideea de corectitudine și de autenticitate a postului TV, este anihilată orice opinie liberă.

Practic, orice ființă umană care declară în mod deschis că se îndoiește de versiunea oficială în cazul asasinării președintelui J. F. Kennedy, în cazul existenței armelor nucleare în Irak, în cazul prăbușirii Turnurilor Gemene etc. este în mod automat stigmatizată ca fiind un „teoretician al conspirației“. Este din ce în ce mai evident faptul că oamenii sunt în prezent de-a dreptul „dresați“ să creadă în versiunea oficială asupra tuturor evenimentelor, și aceasta numai pentru că ea este susținută de guvernanți și este popularizată prin canalele mass-media majore.

Există în mod clar grupări oculte de sorginte masonică ce desfășoară activități ilicite, care subminează activitatea statului și care complotează pentru instaurarea unei așa-zise Noi Ordini Mondiale, care înseamnă de fapt un stat fascist unic planetar. În cadrul acestor structuri există o ierarhie clară, în cadrul căreia informațiile sunt tăinuite și ascunse.

În cartea sa UFO's and the National Security State: Chronology of a Coverup, 1941-1973 (OZN-urile și starea securității naționale: cronologia unei mușamalizări, 1941-1973), istoricul Richard Dolan comentează: „Teoria conspirației, această simplă etichetă antrenează automat o atitudine de respingere, mai ales din partea autorităților, ca și când nimeni nu ar acționa vreodată în secret. Să prezentăm totuși câteva puncte de vedere obiective și să aducem o anumită doză de bun-simț în toată această poveste. Statele Unite se compun dintr-o serie de vaste organizații – societăți, instituții birocratice, «grupuri de interese» și altele, care sunt prin însăși natura lor conspirative. Și anume, ele sunt structurate ierarhic, deciziile lor importante sunt luate în secret de către anumiți decidenți-cheie, și ele nu ezită să mintă în privința activității lor. Aceasta este natura comportamentului organizațional. În acest sens esențial, «complotul» este un mod de viață pe tot mapamondul.

Dolan continuă: „Aproape toate demersurile importante ale armatei și ale serviciilor de informații americane din ultimii 70 de ani s-au produs în secret. Programul pentru construcția unei arme atomice, cunoscut sub numele de Proiectul Manhattan, rămâne unul dintre cele mai grăitoare exemple în acest sens. Vreme de peste doi ani, nici măcar un singur membru al Congresului nu a fost la curent cu derularea acestui proiect, deși costul final a depășit 2 miliarde de dolari. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, au fost derulate și alte proiecte importante, cum ar fi: punerea la punct a unor arme biologice, „salvarea“ savanților naziști (Operațiunea Paperclip), experimentele de control al minţii şi subjugare a conştiinţei (Operațiunea MKUltra), interceptarea la scară națională a scrisorilor și a comunicațiilor prin cablu ale populației, care a rămas cu desăvârșire neinformată (Echelon), preluarea mijloacelor mass-media și infiltrarea lor în cadrul universităților, loviturile de stat secrete, războaiele secrete și asasinatele etc. Toate acestea au avut loc foarte departe nu numai de ochii publicului american, ci și de cei ai majorității membrilor Congresului. Într-adevăr, mai multe servicii secrete dintre cele mai puternice au fost chiar și ele create în secret și au rămas timp de mulți ani necunoscute de către publicul larg și de către Congres.

În cartea sa The Secret Team (Echipa secretă), colonelul L. Fletcher Prouty, membru al Statului Major Reunit al Forțelor Speciale și al Forțelor aeriene, a subliniat influența nefastă a Serviciilor de Informații asupra politicii interne și internaționale a Statelor Unite: „Cea mai remarcabilă dezvoltare a modului de gestionare a relațiilor Americii cu alte țări, în sfertul de secol care a urmat după cel de-al Doilea Război Mondial, a constituit-o preluarea tot mai accentuată a puterii asupra operațiunilor militare, financiare și diplomatice, asupra solului național și din străinătate, de către un grup de oameni ale căror activități sunt secrete, a căror finanțare este secretă, ale căror identități chiar sunt cel mai adesea secrete – pe scurt, de către o echipă secretă (numai cei implicați sunt capabili s-o controleze și să-i înțeleagă acțiunile).

De asemenea, în anul 1961, referindu-se la această grupare ocultă conspiraționistă, președintele în exercițiu al Statelor Unite, John F. Kennedy, a declarat următoarele în discursul său intitulat „Președintele și presa“: „Este un sistem care a mobilizat vaste resurse umane și materiale pentru construcția unui angrenaj foarte bine închegat și de o eficacitate remarcabilă, care combină operațiuni militare, diplomatice, de culegere de informații, economice, științifice și politice. Planificările lor sunt ocultate și nu sunt făcute publice. Greșelile lor sunt trecute sub tăcere și nu sunt anunțate în presă. Criticii lor sunt reduși la tăcere și le este desconsiderată părerea. Nicio cheltuială nu este pusă sub semnul întrebării, nicio știre nu este difuzată, niciun secret nu este revelat.

Cu alte cuvinte, lumea este, de fapt, plină de organizații dubioase, care formează rețele criminale, aflate sub acoperire guvernamentală și astfel capabile să opereze într-un secret absolut, fără a da socoteală nimănui. La nivel mondial există mari companii care iau decizii cu implicații globale în spatele ușilor închise. Mulți politicieni negociază, în schimbul unor avantaje financiare considerabile, contracte oneroase pentru stat, fără a informa populația care i-a creditat și i-a votat. Serviciile secrete își disimulează operațiunile ilegale și neconstituționale sub vălul „negării credibile“, și toți acești actori ai giganticului film horror care se derulează sub nasul nostru sunt în legătură constantă unii cu alții, într-o mai mică sau mai mare măsură.

De multe ori, granița dintre crima organizată și autoritatea guvernamentală este ștearsă complet și devine imposibil să ne dăm seama unde încep politicile oficiale și unde se oprește crima organizată. Cu cât indivizii dubioși și grupurile de interese se află mai aproape de vârful ierarhiei, cu atât ei sunt mai capabili să încalce legea și să acționeze nepedepsiți. Iată câteva exemple din istoria recentă a operațiunilor și a proiectelor secrete ilegale, imorale și criminale ale serviciilor de informații.

Operațiunea Ajax

Primul ministru al Iranului, ales democratic, Mohammad Mossadegh, a fost răsturnat de la putere prin colaborarea subversivă și ilegală dintre CIA și MI6 în anul 1953. Mossadegh începuse să naționalizeze rezervele de petrol ale Iranului, fapt ce afecta poziția câștigată prin tot felul de tertipuri a companiilor petroliere occidentale în regiune și amenința să golească buzunarele păpușarilor francmasoni ce controlează aceste servicii secrete. Astfel, lovitura de stat care s-a pus la cale în această țară independentă a fost motivată doar de lăcomia clicii așa-zișilor „iluminați“ care conduc din umbră America și care urmăresc să acapareze toate resursele naturale și energetice de pe această planetă.

Proiectul MKUltra

Acest program secret al CIA este destinat studiului modalităților prin care ființa umană poate fi înrobită și complet controlată, fie că este vorba de tehnici de hipnoză, de tortură fizică și psihică sau de spălarea creierului. El a debutat la începutul anilor ʼ50 și a fost declarat în mod oficial încheiat la sfârșitul anilor ʼ60. Printre alte tratamente diabolice, victimele, în majoritate femei, au fost drogate și li s-au aplicat șocuri electrice însoțite de sugestii repetitive cu scopul de a le scinda personalitatea și de a le folosi ca sclave sexuale, un fel de roboți umani cu voința complet anihilată. Puteți afla mai multe detalii despre acest subiect citind articolul intitulat Zece metode subversive prin care fiinţele umane de pe această planetă sunt cel mai adesea manipulate fără să-şi dea seama, fiind supuse unor modalităţi de control al minţii destinate în final să le subjuge complet.

Operațiunea Northwoods

Operațiunea Northwoods a fost un proiect de inițiere a unor acțiuni violente împotriva populației civile cu folosirea clandestină și ilegală a unor resurse militare, ce era destinat să manipuleze opinia publică americană. Organizarea unor atentate teroriste în Washington, Miami şi în alte oraşe, uciderea cu brutalitate a unor cetăţeni americani pe străzile diferitelor oraşe, dărâmarea unei clădiri aparţinând Marinei Statelor Unite, deturnarea unei curse aeriene cu pasageri civili, iată doar câteva dintre sugestiile șocante, criminale pe care generalul Lyman Louis Lemnitzer, şeful Statului Major al Armatei americane de la acea vreme, le-a înaintat Casei Albe în anul... 1962! Scopul: să se arunce responsabilitatea acestor acte criminale în spinarea autorităților din Cuba, pentru ca apoi, sub acest pretext, să fie invadată această ţară şi să fie răsturnat regimul lui Fidel Castro.

Acest proiect nebunesc a fost deconspirat abia în anii ’90, când s-a înfiinţat o comisie pentru anchetarea asasinării președintelui Kennedy și au fost desecretizate unele arhive ale Pentagonului în anii 1998-1999.

Documentele privind Operaţiunea Northwoods au fost publicate pentru prima dată într-un volum care a apărut în Australia, în anul 1999. Doi ani mai târziu, în 2001, documentele au fost publicate şi în SUA, într-un volum scos de un ziarist de la ABC News.

Intriga era simplă: agenții CIA trebuiau să organizeze anumite acte criminale ce urmau să fie puse în spinarea guvernului cubanez condus de Fidel Castro. În acest mod, generalul Lemnitzer şi complicii săi considerau că un război împotriva Cubei ar fi devenit justificat în ochii opiniei publice americane şi internaţionale și ar fi fost astfel susținut.

Ideea planului Northwoods, ce fusese transmisă în martie 1962 președintelui Kennedy, nu era susţinută doar de Lemnitzer. La sfârşitul mandatului său prezidenţial, Eisenhower, intenţionând să plece de la Casa Albă în culmea gloriei, dorea cu orice preţ să invadeze Cuba înainte să fie învestit succesorul său. Pe 3 ianuarie 1961, el îi declarase lui Lemnitzer şi altor colaboratori ai săi că va acţiona împotriva lui Castro înaintea ceremoniei de învestire a succesorului său, cu condiţia să aibă la îndemână un pretext acceptabil.

Sub presiunea timpului, întrucât Castro nu întreprindea nimic provocator, care ar fi putut justifica un război, strategii militari americani au avansat ideea de a născoci chiar ei un casus beli (pretext de război). S-a emis atunci ipoteza unei provocări de genul unui bombardament, a unui atac terestru sau a unui sabotaj care să fie realizat de SUA împotriva… SUA, dar care să fie în mod viclean atribuit cubanezilor, pentru ca apoi să poată fi invadată Cuba. Din fericire, timpul scurt nu a permis punerea în practică a acestor idei criminale.

Unul dintre cei vizați de aceste conspirații criminale a fost John Glenn, primul astronaut care a zburat pe o orbită în jurul Pământului. Decolarea rachetei purtătoare era prevăzută pentru februarie 1962, de la baza Cape Canaveral, iar zborul în sine era pentru americani cu adevărat simbolic: valorile dragi propagandei americane, adevărul, libertatea şi democraţia ar fi făcut înconjurul Terrei.

Lemnitzer şi acoliţii lui vedeau însă altfel lucrurile. Ei i-au propus lui Lansdale, adjunctul şefului Operaţiunilor Speciale ale Pentagonului ca, în cazul în care naveta ar fi explodat şi Glenn ar fi pierit, „să dovedească într-o manieră irefutabilă amestecul comuniştilor şi al Cubei în catastrofa respectivă“.

Câteva zile mai târziu, în data de 26 februarie 1962, la Casa Albă s-a desfăşurat o întâlnire extrem de importantă. În cadrul acesteia, Robert Kennedy, fratele președintelui în exercițiu şi cel mai apropiat consilier al său, l-a convins pe John Fitzgerald Kennedy să suspende toate activităţile subversive împotriva lui Castro, deoarece toate proiectele propuse de generalul Lansdale erau periculoase.

Din fericire, John Glenn a intrat în istorie fără incidente, lui Lemnitzer şi şefilor de Stat Major rămânându-le să scornească alte posibile atentate. Disperați că nu pot declanșa războiul pe care şi-l doreau, siniștrii teroriști de stat nu mai vedeau decât o soluţie: să ațâțe în cadrul opiniei publice o asemenea ură împotriva Cubei, încât nu doar să aprobe o acţiune militară, ci chiar să o solicite imperios.

Într-un document declasificat al Statului Major al Armatei SUA se poate citi: „Opinia publică la nivel mondial, precum şi Naţiunile Unite vor fi impresionate favorabil dacă guvernul cubanez va fi prezentat ca fiind agresiv, iresponsabil și în același timp constituind o ameninţare periculoasă şi imprevizibilă pentru toată emisfera nordică“.

Dar pentru că în realitate regimul cubanez nu constituia deloc un pericol, trebuia măcar să se creeze această impresie. Astfel a luat naștere, în luna martie 1962, Operaţiunea Northwoods, sub forma unui memoriu semnat de generalul Lemnitzer şi adresat secretarului de stat pentru probleme de apărare, Robert McNamara. Subiectul acestui memoriu era: „Justificarea unei intervenţii militare americane în Cuba“.

Au fost propuse numeroase acţiuni, printre care „provocarea unei serii de incidente în baza navală de la Guantanamo şi în apropierea acesteia“. Această acţiune presupunea echiparea unor agenţi din serviciile secrete ale SUA cu uniforme ale soldaților lui Castro. Ei urmau să „declanşeze tulburări în zona intrării principale în baza militară“, iar alții urmau să joace rolul de sabotori infiltraţi. Printre acțiunile ce urmau să se săvârșească se numărau aruncarea în aer a muniţiilor, declanşarea incendiilor, sabotarea avioanelor. „Se va desfăşura un tir de mortiere asupra dotărilor bazei militare pentru a se produce daune majore.“

Alte acțiuni sugerate în planurile Operaţiunii Northwoods erau chiar mai abominabile. Conform unuia dintre ele, se intenţiona reluarea „loviturii“ din februarie 1898, când o explozie la bordul crucişătorului Maine, aflat în raza portului Havana, a ucis 266 de marinari americani. Deşi cauzele acestei explozii nu au fost determinate cu certitudine, incidentul a condus la un război al Statelor Unite şi al Spaniei împotriva Cubei… Ca urmare a catastrofei, mai mult de un milion de americani s-au oferit voluntari pentru a lupta în acest conflict armat.

Lemnitzer şi statul său major au propus un plan similar: „Am putea arunca în aer o navă americană ancorată în baza Guantanamo, acuzând apoi Cuba de acest act. […] Publicarea în presa internaţională a listei victimelor va declanşa valuri irezistibile de indignare.

Fanatismul bolnav al acestor militari era fără limite: „Am putea declanşa operaţiuni teroriste în oraşul Miami, în alte oraşe din Florida şi chiar în Washington, operațiuni pe care le-am putea atribui apoi cubanezilor“, scriau ei. „Aceste acte teroriste ar implica utilizarea unor agenţi infiltraţi printre refugiaţii cubanezi. […] Am mai putea scufunda sau distruge un feribot cubanez care se îndreaptă spre Florida […] sau simula atentate împotriva refugiaţilor cubanezi adăpostiți în SUA, urmând ca apoi să le mediatizăm intens.

Au mai fost formulate şi alte propuneri. Printre ideile cele mai sofisticate se numără și aceea de a „provoca un incident care să dovedească fără niciun dubiu că un avion de luptă cubanez a atacat şi a doborât o cursă charter civilă care a decolat din SUA cu destinaţia Jamaica, Guatemala sau Venezuela: destinaţia va fi astfel aleasă încât traseul zborului să treacă pe deasupra Cubei. Pasagerii ar putea fi un grup de elevi de liceu care și-au petrecut vacanţa în străinătate sau un alt grup de persoane care să fie interesate de un zbor charter. Uciderea unui grup de elevi americani ar fi garantat acceptul Casei Albe de a invada Cuba…

La sfârşitul scrisorii adresate lui McNamara, scrisoare care însoţea memoriul cu toate aceste propuneri, Lemnitzer a solicitat ca Statul Major al Armatei, pe care îl conducea, să fie numit responsabil atât cu Operaţiunea Northwoods, cât şi cu atacurile împotriva Cubei, adică cu debarcarea în Cuba a trupelor SUA şi invadarea acestei ţări. Motivul era, evident, acela de a ascunde opiniei publice planurile şi acţiunile criminale care ar fi precedat acţiunea armată respectivă.

În după-amiaza zilei de 13 martie 1962, Lemnitzer a încheiat redactarea memoriului privind Operaţiunea Northwoods, împreună cu responsabilul acestei operaţiuni, care a elaborat proiectele, generalul de brigadă William H. Craig. El a semnat ordinul şi a participat la o reuniune extraordinară ce a avut loc în biroul lui McNamara. O oră mai târziu, el s-a întâlnit cu consilierul militar al preşedintelui Kennedy, generalul Maxwell Taylor.

Nu se știe ce s-a petrecut şi cum anume s-au desfăşurat cele două întâlniri. Însă, trei zile mai târziu, J.F. Kennedy i-a transmis lui Lemnitzer că nu există nici cea mai mică şansă ca SUA să atace Cuba. Din fericire, planul lui Lemnitzer a fost respins.


Generalul american Lyman Louis Lemnitzer, pentru care viața compatrioților săi nu are nicio valoare

(va urma)

 

yogaesoteric
16 septembrie 2016

 

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga