Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Cazul OSHO - episodul 3

SUA contra Bhagwan Sri Rajneesh

 

Citiţi aici o scurtă biografie a lui Osho (Bhagwan Sri Rajneesh)

Cazul Osho – episodul 1, despre campania mediatică împotriva lui Osho

Cazul Osho – episodul 2, despre arestarea sa abuzivă şi stratagemele folosite. Cine a tras sforile?

Închis sub un nume fals, Osho este otrăvit în închisoarea din Oklahoma

Iată ce scrie Osho despre acest subiect (otrăvirea lui de către autorităţile americane). Simptomele indicau clar otrăvirea şi numeroşi specialişti au spus că este vorba de talium sau de iradiere cu plutonium.
 
"În Oklahoma suspiciunile mele au devenit certitudini pentru că am aterizat în mijlocul nopţii pe un aeroport pustiu şi şeriful în persoană era acolo ca să mă ia în primire, chiar el a condus maşina şi cum stăteam chiar în spatele lui am putut auzi foarte clar ceea ce i-a şoptit la ureche cel care m-a dat în primire:  "tipul ăsta este cunoscut în întreaga lume şi toată mass-media mondială este cu ochii pe el, aşa că nu fă nimic direct. Fii foarte atent."

Am început să mă gândesc, care este intenţia lor? Ce vor să facă indirect? Cum am ajuns în închisoare intenţia lor mi-a fost clară. Şeriful mi-a cerut să nu completez formularul de intrare în închisoare cu numele meu. Ar fi trebuit să scriu în loc David Washington. L-am întrebat în baza cărei legi sau constituţii îmi cere să fac un lucru atât de prostesc. Refuz pentru că nu sunt David Washington. A insistat şi a spus: "Dacă nu semnezi cu numele pe care ţi l-am spus, îţi vei petrece noaptea pe această banchetă rece de fier".  I-am spus atunci "Eşti un om rezonabil, bine educat, nu-ţi dai seama ce lucru prostesc îmi ceri să fac? " Mi-a răspuns "Nu îmi cere să îţi răspund, pur şi simplu îndeplinesc ordinele primite de sus", iar de sus însemna în mod cert Casa Albă, Ronald Reagan.. Eram obosit după atâtea drumuri şi i-am spus:  "Hai să facem un compromis, completezi tu numele David Washington sau ce alt nume vrei, iar eu semnez." El a completat formularul cu numele David Washington iar eu am semnat cu semnătura mea în hindi. "Ce ai scris acolo ? Trebuie să scrii David Washington" a spus el.  "Asta îţi va aminti că indiferent cei vei încerca să faci direct sau indirect vei fi prins. Este scrisul tău şi apoi semnătura mea care este cunoscută în întreaga lume şi poate fi recunoscută fără nici o mare dificultate. Întreaga ta conspiraţie a eşuat." 

Ideea era că dacă completam David Washington şi semnam tot aşa, puteam fi ucis, otrăvit, împuşcat şi nu ar fi fost nici o dovadă că eu am trecut vreodată pe acolo. Fusesem adus pe uşa din spate a aeroportului, intrasem în închisoare tot pe uşa din spate, în mijlocul nopţii astfel încât nimeni să nu nu îşi dea seama de prezenţa mea şi doar şeriful a fost prezent, nimeni altcineva.

M-a dus în celulă şi mi-a spus să iau una din saltele foarte murdare, plină de zdrenţe (şeriful nu a atins acea saltea).  I-am spus "Eu nu sunt prizonier. Ar trebui să te comporţi mai uman. Am nevoie de o pătură  şi o pernă". A refuzat simplu : " Nici o pătură, nici o pernă. Asta e tot ce primeşti". A încuiat uşa celulei aceleia murdare şi mici şi a plecat.

Încă şi mai bizar a fost că dimineaţa devreme la ora 5 a deschis uşa şi parcă era un alt om. Nu-mi venea să cred ochilor, adusese o saltea nouă, o pătură, o pernă şi i-am spus: "Azi noapte te-ai comportat atât de primitiv, cum de ai devenit brusc atât de civilizat ?". Mi-a oferit micul dejun la ora aceea atât de matinală,  în nici o altă închisoare nu se procedase aşa. I-am spus: "Este mult prea devreme. De ce îmi dai atâta atenţie?" Mi-a răspuns: "Mănâncă repede că în 5 minute trebuie să plecăm spre aeroport". L-am întrebat : "Atunci de ce mi-ai mai adus saltea, pătură şi pernă? " (s-a dovedit ulterior că prima saltea era iradiată cu plutoniu). Nu a spus nimic şi a ieşit închizând uşa. Micul dejun nu era cine ştie ce,  2 felii de pâine înmuiate într-un fel de sos: nu mi-am dat seama ce era, nu avea nici un gust, nici un miros".

Acum Dr. Amrito crede că am fost otrăvit. Poate că m-au otrăvit în toate cele 6 închisori, acesta  a fost poate scopul pentru care nu au vrut să mă elibereze pe cauţiune şi pentru care am petrecut 12 zile într-o călătorie care ar fi trebuit să dureze în mod normal 6 ore. O otrăvire lentă care nu m-ar fi omorât imediat dar care pe termen lung m-ar fi slăbit.

După cele 12 zile petrecute în închisorile americane nu am mai putut dormi. Au început să se petreacă tot felul de lucruri în corpul meu care înainte nu aveau loc: mi-a dispărut pofta de mâncare, mâncarea pare să nu mai aibă nici un gust, am  o senzaţie neplăcută în stomac, greaţă, îmi vine să vomit… nu mai îmi este sete şi simt o stare de dezrădăcinare groaznică. Pare că este ceva afectat şi la sistemul nervos. Simt furnicături în tot corpul în mod special în mâini şi pleoapele mi se zbat. Când am intrat în închisoare aveam 75 kg astăzi am doar 65 fără să fi modificat ceva în regimul alimentar, pierd în greutate fără nici un motiv. Şi există şi o stare de slăbicune permanentă, iar acum 3 luni osul mâinii drepte a început să mă doară foarte tare. Toate acestea sunt simptome ale acţiunii anumitor otrăvuri. Mi–a căzut părul, mi-a slăbit vederea, barba mi-a albit de parcă aş fi îmbătrânit cu 20 de ani." 

S.U.A. contra Bhagwan Shree Rajneesh. Acuzaţiile? Încălcarea legilor emigrării şi aranjarea unor căsătorii false!

,,Pentru că nu aveau nici o dovadă împotriva mea, doar nu comisesem nici o crimă dar trebuiau să justifice arestarea mea, i-au şantajat pe avocaţii mei. Avocaţii Statelor Unite le-au spus: "Dacă ţineţi la viaţa lui Bhagwan este mai bine să nu mergeţi la proces, pentru că ştiţi şi voi aşa cum ştim şi noi că nu a făcut nimic şi că toate cele 34 de acuzaţii  din dosar sunt false. Dar în nici un caz guvernul american nu doreşte să fie înfrânt  în faţa curţii de un singur individ". Au numit acest caz  S.U.A. contra Bhagwan Shree Rajneesh. Cea mai mare naţiune din lume, cea mai mare putere din istorie bineînţeles că nu dorea să fie înfrântă de un singur individ lipsit de putere.

Avocaţii au venit la mine cu lacrimi în ochi. Au spus "noi suntem aici ca să te apărăm dar se pare că este imposibil. Nu ne putem asuma riscul de a veni la proces pentru că ne-au spus direct că viaţa ta ar fi în pericol. Astfel că am căzut de acord pentru binele tău să acceptăm două acuzaţii minore pentru a-i da guvernului american satisfacţia victoriei astfel că tot ce vor putea face este să te deporteze ".

Toate acestea s-au petrecut cu 10 minute înainte de începerea procesului la Curtea Federală. Judecătorul Leavy m-a întrebat doar despre cele două acuzaţii care fuseseră alese de avocaţi. Este ciudat că din cele 34 de acuzaţii judecătorul Leavy m-a întrebat imediat doar de acestea două fără să le verifice şi pe celelalte: " Eşti sau nu vinovat de aceste două crime ?" Era clar că şi judecătorul făcea parte din această conspiraţie.

Dar am şi eu nebunia mea. Am spus "Sunt" şi atât. Dar avocatul meu care stătea lângă mine, Jack Ransom a continuat: "vinovat". Astfel că s-a înregistrat acest lucru ca şi cum ar fi fost o propoziţie completă : "Sunt vinovat". Iar eu nu spusesem asta. M-aş fi lăsat crucificat mai degrabă decât să accept o acuzaţie falsă. După ce am ieşit din sală Jack Ransom mi-a spus : "Ai creat  o situaţie foarte neplăcută, din fericire judecătorul Leavy nu a notat-o".

În finalul procesului, avocatul S.U.A. a încheiat într-un mod penibil:  "Nu am fost capabil să aduc dovezi împotriva lui, dar nici partea adversă nu a fost capabilă să dovedească altceva"!!!. Situaţia este de-a dreptul ridicolă întrucât nu un nevinovat trebuia să îşi dovedească nevinovăţia, ci guvernul care îl arestase pe nedrept trebuia să aducă dovezi în sprijinul acuzaţiiloe care să justifice arestarea. Contrar tuturor uzanţelor, sentinţa a fost pronunţată imediat şi era evident că acest lucru nu era posibil decât dacă ea era gata pregătită dinainte. Osho era amendat cu 400.000 de dolari, sumă care i-a şocat şi pe avocaţi dat fiind faptul că delictele erau minore. În plus era deportat din America şi nu avea dreptul să revină în următorii 5 ani, iar dacă ar fi încercat să intre în America l-ar fi aşteptat 10 ani de închisoare. I s-a cerut să îşi ia lucrurile imediat, iar avionul îl aştepta la aeroport. A trebuit să părăsescă America imediat aşa că nu a putut face apel la o Curte mai înaltă.

O bombă ce stă să explodeze !

Pentru a-şi lua lucrurile Osho este dus la închisoarea Portland: "M-au dus într-o cameră goală în care erau doar câteva scaune. Mai erau şi alte birouri dar nu era nimeni în ele. L-am întrebat pe cel care mă adusese în închisoare ".Care este motivul pentru care camera e goală ?".  A spus "Nu ştiu". Dar l-am privit în ochi şi am văzut că ştie. Şi când am fost dus înăuntru era cineva în cameră care a ieşit imediat   Mi s-a spus să stau pe un anumit scaun. Şi acest lucru era ciudat pentru că  erau mai multe scaune în încăpere. Puteam să aleg eu unul. Dar mi-a indicat pe care să mă aşez. Mi-a spus: "Trebuie să plec, să  obţin semnătura şefului meu, va trebui să aştepţi vreo 10-15 minute". 

Am aflat mai târziu că nu era nevoie de nici o semnătură a nici unui şef. Am putut vedea cu ochii mei pe formularul pe care îl avea în mână aşa că l-am întrebat: "Unde este semnăntura şefului tău? Nu e nevoie de ea. E nevoie doar de semnătura mea că mi-am primit hainele. Nici un şef nu trebuie să semneze asta".  Era atât de nervos că transpirase tot în acea încăpere cu aer condiţionat. Şi pentru că ţinea hârtia în mână formularul tremura. Când am ajus la aeroport am auzit că la televizor se anunţase că sub acel scaun  pe care aşteptasem 15 minute se afla o bombă . Poate că era un alt aranjament, în cazul în care eu aş fi cerut recurs sau aş fi negat cele două acuzaţii bomba ar fi explodat.  Iată de ce camera era goală. Şi iată de ce chiar şi omul din încăpere care trebuia să îmi dea hainele a dispărut sub pretextul acelei semnături. Dar pentru că am acceptat  o vină falsă şi m-am lăsat amendat şi deportat bomba nu a explodat".  

De ce 21 de ţări îl expulzează ?

Osho se întoarce în India, dar deoarece guvernul indian încearcă să îl izoleze anulând vizele acordate celor ce vor să îl viziteze pleacă la Katmandu. Foarte rapid guvernul nepalez refuză şi el vizele pentru cei care îl vizitau. Părăseşte şi Nepalul şi începe un adevărat tur al lumii.

Prima destinaţie este Grecia unde deşi i se acordă o viză de 30 de zile, după doar 18 zile poliţia grecească intră cu forţa în locuinţa sa, îl arestează şi îl expulzează. Ziarele greceşti relatează despre presiuni din partea guvernului şi bisericii care au determinat această intervenţie.

În următoarele două săptămâni vizitează sau cere permisiunea de a vizita alte 17 ţări din Europa, America de Sud şi de Nord. Toate îi refuză viza sau i-o revocă imediat după sosire. Oriunde ar fi aterizat avionul său era urmat de un alt avion care avea la bord oficiali ai S.U.A.  dotaţi cu o valiză plină de dosare şi articole din presă ce îl prezentau pe Osho ca fiind un criminal de talie grea de care orice stat ar fi fost mai bine să scape cât mai repede. Italia, Germania,. Anglia, Olanda, Elveţia şi Grecia au fost ţări închise oficial. La Stockholm aterizarea a fost respinsă de poliţişti înarmaţi.

Se îndreaptă în 1986 spre Uruguay, ţară care anunţase că  într-o conferinţă de presă oficială va afirma în mod public că îi acordă drept de rezidenţă permanentă. Cu o noapte înainte ca această conferinţă de presă să aibe loc, preşedintele Sanguinetti primeşte însă un telefon de la Washington prin care este anunţat că dacă îi va acorda rezidenţă lui Osho cele 6 bilioane de dolari reprezentând datoria pe care Uruguay-ul o are faţă de SUA vor fi cerute imediat înapoi şi nu vor mai fi acordate nici un fel de credite ulterioare. Malcolm Wilkey, ambasadorul S.U.A. în Uruguay îi prezintă preşedintelui un raport al C.I.A.  în care se afirma: "Bhagwan Shree Rajneesh este un om foarte inteligent. Este foarte periculos.  Este un anarhist. Are puterea de a transforma minţile oamenilor".  Preşedintele nu are încotro şi este nevoit să îi ceară să părăsească ţara.

În următoarele luni este alungat şi din Jamaica şi Portugalia. În Parlamentul Eurupean de la Strasbourg a fost introdusă o moţiune de 12 membri directori care cereau ,,cooperarea eruopeană pentru a se asigura că liderului Bhagawan nu îi este permis să intre în nici unul din statele membre ale Comunităţii. Parlamentul se aşteaptă de la aceste state să ia măsuri în sistemele lor legislative pentru a a preveni stabilirea rezidenţei lui Osho pe teritoriul lor ". Deşi moţiunea nu a fost aprobată oficial, comportamentul statelor respective dovedeşte că ea a fost respectată.

În 1986, Osho se întoarce la Mumbay în India unde rămâne până la sfârşitul vieţii (în 1990) continuând să ţină conferinţe şi meditaţii colective.

Cele de mai sus au fost consemnate în baza cărţii  lui Max Brecher - A Passage to America şi a  Autobiografiei lui Osho.

 În 1989 Max Brecher începe documentarea pentru a scrie o carte despre arestarea abuzivă şi hărţuirea internaţională a lui Osho. Intervievează 60 de persoane ce au fost direct implicate în evenimente : poliţişti, şefi de închisoare, ziarişti, oficialităţi, etc. Adună documente oficiale. Nouă dintre persoanele cheie refuză să participe. Cu toate acestea iese la iveală întreaga conspiraţie.  Cartea este trimisă  la mai multe case de editură din lume dar  toate  (în număr de 30) o refuză. În 1991 manuscrisul este acceptat de  o editură indiană dar şi aceasta anulează contractul după scurt timp. Se pare că eforturile guvernului indian de a se pune bine cu S.U.A. îşi spun cuvântul. De-abia în 1993 cartea este acceptată de  Book Quest Publishers din Bombay. Lansarea acestei cărţi însă rămâne fără nici un ecou în presă mai ales în cea occidentală.  

ianuarie 2005
www.yogaesoteric.net

Citiţi un alt articol interesant despre acest subiect în revista Yoga Magazin nr. 52!

 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga