Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Povestiri cu îngeri

Chiar dacă oamenii par să fi uitat de îngeri, îngerii – aşa cum demonstrează relatările ce urmează – nu au uitat de oameni. Ei îşi fac apariţia în vieţile noastre în momentele cruciale, fiind adeseori descrişi ca nişte tineri înalţi, luminoşi, plini de căldură şi bunăvoinţă. Uneori, îngerii se manifestă fără a lua efectiv o formă fizică şi ne salvează din cele mai dificile situaţii. O caracteristică a intervenţiilor angelice este dispariţia lor imediat după ce şi-au împlinit misiunea.

Cu câţiva ani în urmă, întâlnirile şi dialogurile telepatice cu fiinţele angelice erau considerate drept un subiect tabu, mai curând de domeniul ocultismului. Astăzi, îngerii apar din ce în ce mai frecvent în vieţile noastre, iar oamenii sunt tot mai receptivi la lumile lor superioare. Cel puţin aşa spun statisticile efectuate de institutele specializate. Cel mai cunoscut sondaj american, Gallup, arată că jumătate din populaţia Americii (din care trei sferturi tineri sub 20 de ani) crede în îngeri. Un alt sondaj a fost realizat pe un eşantion de 506 adolescenţi (vârste între 13 – 17 ani). Ei au fost întrebaţi în care din fenomenele paranormale cred cel mai mult. Răspunsurile lor au fost uluitoare:
6 % cred în monstrul din Loch Ness
22 % cred în stafii
29 % cred în vrăjitorie
50 % cred în fenomenele extrasenzoriale
şi 74 % CRED ÎN ÎNGERI !
În America există chiar reviste care se ocupă în principal cu publicarea mărturiilor despre întâlnirile angelice. Într-una din acestea, “Guidepost”, apărea în 1982 următoarea povestire, a cărei protagonistă era o tânără femeie:

Un înger cu blugi şi geacă strălucitoare

„Când am ajuns în Los Angeles, soarele deja apusese. Mă aflam pentru prima dată într-un oraş atât de mare şi trebuia să aştept seara pentru a mă prezenta la un interviu pentru o slujbă. M-am gândit atunci să-mi petrec cele câteva ore plimbându-mă prin cartier pentru a mă acomoda cu atmosfera oraşului. Dar am sfârşit prin a mă rătăci pe străzile nu prea frecventate la acea oră, iar în timp ce căutam să mă orientez mi-am dat seama că sunt urmărită de trei bărbaţi. Tremurând de frică, am început să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute.
Când am ridicat privirea, am zărit un al patrulea bărbat care alerga către mine în întuneric. „O, Doamne, acum eram cu adevărat pierdută!”, mi-am spus. Eram atât de terorizată încât mi-a luat câteva minute să-l disting pe acel bărbat în întuneric. Era îmbrăcat cu o geacă albă strălucitoare şi cu blugi. Părea de vreo 30 de ani şi era înalt de cel puţin un metru optzeci. Faţa sa era severă, dar frumoasă şi mi-a inspirat încredere. Am alergat către el şi i-am spus: „M-am rătăcit şi sunt urmărită de nişte bărbaţi. Mi-e frică...”
„Vino”, mi-a spus el, „te voi duce într-un loc sigur”. Era puternic şi îmi dădea un sentiment de siguranţă.
„Nu ştiu ce s-ar fi petrecut dacă nu aţi fi trecut pe acolo... L-am rugat atât de mult pe bunul Dumnezeu să mă ajute...”.
Un surâs cald i-a apărut pe buze: „Acum eşti în siguranţă”. Ne apropiam de staţia de autobuz.
„Mulţumesc, mulţumesc din suflet!” am exclamat cu căldură şi recunoştinţă.
„La revedere, Euphie!” Am fost surprinsă: străinul mă strigase pe nume, cu toate că nu-i spusesem cum mă cheamă. M-am întors către el, prea târziu, căci dispăruse...”


Acea lumină strălucitoare mi-a dăruit viaţa

Scufundătoarea Debra Pruett a supravieţuit unei situaţii la limita dintre viaţă şi moarte, graţie intervenţiei unui înger. Rezerva de oxigen îi mai ajungea timp de 5 minute şi avea un deget prins în uşa unei maşini scufundate. Avea de ales între a muri sau a-şi tăia propriul deget. Exact când era pe punctul de a se automutila, mâna şi viaţa ei au fost salvate de... un înger!
„Eram la un pas de moarte când am zărit o lumină specială apărând din întuneric.”, îşi aminteşte Pruett. “Era un înger. Nimeni nu mă va convinge că nu a fost aşa.”
Dintr-odată, scafandrul care îşi riscase viaţa pentru a salva un copil despre care se credea că a rămas în maşina scufundată era din nou liber şi înota spre suprafaţă.
Tragedia a avut loc la 14 octombrie 1991, când căzuse cu maşina de pe o rampă în râul Cumberland. Pompierii şi scufundătorii din echipele de salvare ale oraşului Nashville din Tennessee au ajuns urgent la locul accidentului.
Scafandra Debra Pruett a găsit-o pe femeie şi a adus-o la suprafaţă. Apoi s-a scufundat din nou pentru a găsi copilul presupus a fi rămas în maşină. Pe când a ajuns din nou la maşină, curajoasa femeie mai avea oxigen pentru mai puţin de 6 minute. A reuşit să deschidă uşa maşinii dar o creştere bruscă a presiunii apei a determinat închiderea uşii prinzându-i degetul mijlociu. A încercat cu disperare să redeschidă uşa, dar nu a reuşit. „Ştiam că mă voi îneca dacă nu-mi eliberam degetul, tăindu-l. Am început să mă rog: Doamne ajută-mă, te rog nu mă lăsa să mor aşa. Atunci a apărut îngerul. M-am întors şi am văzut peste umărul meu o lumină strălucitoare. A venit de-a lungul braţului şi după aceea a dispărut. O dată cu aceasta, degetul meu a scăpat de strânsoarea ucigaşă.”
Pruett a ajuns la suprafaţă unde a fost trasă într-o barcă de alţi doi salvatori. Din fericire, în maşină nu fusese niciun copil, după cum avea ea să afle mai târziu.
Curioasă în privinţa luminii pe care o văzuse, Debra l-a întrebat pe şeful ei care scafandru coborâse şi încercase să o salveze. Răspunsul a fost: “Nimeni”.

Femeia în alb

Cu câţiva ani în urmă, ziaristul Bill Burt a fost trimis în Scoţia pentru a investiga cazul dispariţiei a doi alpinişti. Pe când a ajuns acolo, cei doi tineri, ce făceau parte dintr-un grup plecat într-o expediţie, s-au întors vii şi nevătămaţi.
Pentru că oricum el trebuia să scrie povestea salvării celor doi, daţi dispăruţi timp de 20 de ore pe vârful unui munte înconjurat de ceaţă, le-a luat acestora un interviu.
“Am urmat-o pe doamna pentru a coborî muntele”, au spus cei doi. O tânără femeie suplă, îmbrăcată într-o salopetă albă, le-a apărut din ceaţă şi i-a îndemnat s-o urmeze. Fără cuvinte, ea i-a călăuzit pe un drum sigur care conducea către baza muntelui, unde aproape că s-au ciocnit de o echipă de salvamontişti localnici. Cei doi nu au putut da alte amănunte despre femeia care îi salvase. Întrebat la rândul său, şeful salvamontiştilor a declarat că ei nu întâlniseră nicio femeie în alb prin zonă. Apoi, ca şi cum ar fi citit gândurile ziaristului, acesta a adăugat: „Doar dacă nu a fost un înger...”

Prin hipnoză şi-a amintit cine o salvase

O altă istorisire din “Guidepost”, 1983:
„Eram în grădina din faţa casei părinţilor mei, când am auzit pe neaşteptate un strigăt. Era fetiţa noastră de doi ani şi jumătate. Am alergat în partea din spate a grădinii şi am găsit-o pe Helen pe alee plângând, udă din cap până-n picioare. Era evident că alunecase în piscină. Graţie lui Dumnezeu era salvată! Eu însă am rămas uimit de faptul că în jurul piscinei nu erau urme de apă: de altfel, fetiţa se găsea la o distanţă de cel puţin şase metri de apă. Era imposibil ca ea să fi ieşit singură din piscină, care avea diametrul de doi metri şi adâncimea de un metru şi douăzeci de centimetri. Timp de ani de zile m-am tot gândit la acest fapt, despre care Helen nu păstra nicio amintire. A rămas însă cu o mare teamă de apă. Când a devenit matură, a încercat să depăşească această teamă cu ajutorul unui psiholog, care a reuşit să o facă să-şi amintească despre această situaţie îndepărtată şi să evoce toate particularităţile ei. Când a ajuns la momentul în care a căzut în apă, Helen a strigat:
“Acum îmi amintesc! M-a luat de umeri şi m-a tras afară!”
“Cine a făcut acest lucru?” a întrebat-o psihologul.
“Cineva îmbrăcat în alb”, a răspuns Helen, “m-a tras afară din apă”.
Părinţii Helenei nu au reuşit să afle alte lucruri despre misteriosul personaj îmbrăcat în alb, dar caracteristicile acestei salvări ne conduc la ipoteza că şi în acest caz a fost vorba despre un înger...”


Swedenborg despre îngeri


Misticul şi clarvăzătorul suedez Emanuel Swedenborg este autorul unor descrieri foarte detaliate ale lumilor celeste şi ale locuitorilor lor. În lucrarea sa „Cer şi Infern”, Swedenborg afirmă: „Aceste fiinţe de lumină au faţă, ochi, urechi, piept, braţe, mâini şi picioare. Se văd unele pe altele, se înţeleg, conversează; deci într-un cuvânt nu le lipseşte nimic din ceea ce au oamenii, doar că nu prezintă un corp material.” Clarvăzătorul suedez a ajuns să comunice cu aceste fiinţe şi să le vadă: „sunt înconjurate de o lumină atât de puternică, mai puternică de zeci de ori decât lumina pe care o emană soarele când străluceşte cel mai intens. Omul nu poate vedea îngerii cu ochii fizici, dar poate să-i vadă cu ochii săi spirituali, bineînţeles în măsura în care spiritul său este trezit şi participă la viaţa spirituală.”
Referindu-se la nenumăratele activităţi ale îngerilor în ceruri, Swedenborg spunea: „Urmărind să îndeplinească cu foarte multă dragoste toate sarcinile, fiecare înger se manifestă cu multă empatie şi înţelegere faţă de aproapele său şi cu mult respect şi dăruire faţă de Dumnezeu, care este Cel de la care totul porneşte. Lumea îngerilor din Cer este formată din fiinţe divine cu numeroase funcţii şi însărcinări. Sunt îngeri care au grijă de copiii mici; alţii care îi instruiesc în perioada de creştere; alţii se ocupă de adulţii care pornesc pe calea spirituală, conducându-i spre Împărăţia Cerurilor; alţii protejează oamenii de influenţa spiritelor orientate negativ, spirite novice care adesea de abia au venit pe Pământ; alţi îngeri îi ajută pe cei care au ajuns în lumi infernale, urmărind să-i convingă să pornească pe calea cea dreaptă...”
Foarte interesantă este descrierea pe care Swedenborg o face îngerilor care se află cel mai aproape de oameni, îngerii păzitori: „Aceşti îngeri sunt chemaţi de către oameni pentru a-i ajuta să elimine gândurile şi dorinţele negative. Acest ajutor îl primim într-un mod liber, chemând spre noi sentimentele lor bune, pentru a ne ajuta să eliminăm toate intenţiile noastre orientate negativ. Toate aceste comuniuni sunt de fapt comuniuni cu Dumnezeu prin intermediul îngerilor, pentru că tot ce realizează îngerii este din ordin divin...”

Articol preluat din REVISTA MISTERELOR nr. 44

Citiţi şi:
Îngerii sunt legătura dintre om şi Dumnezeu
Unele revelaţii fundamentale ale îngerilor despre puterea cea tainică a surâsului

yogaesoteric
15 iunie 2009


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga