Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Rezonanța Schumann – Omul ca structură vibratorie

 
Cum este posibil să trăim cu impresia că ducând telefonul mobil aproape de creier suntem în siguranță?
 

Singurul răspuns este că încă nu ne dăm seama ce facem. Încă nu avem idee la ce risc ne expunem. Dacă nu se văd, nu înseamnă că aceste radiații nu există. Să ne amintim de Marie Curie care a murit din cauza unei anemii aplastice datorată expunerii accidentale la radiaţii ‒ efectul nociv al radioactivităţii nu era cunoscut la acea vreme.

Este imposibil să dăm timpul înapoi, dar trebuie să fim conștienți de consecințele radiațiilor electromagnetice asupra sănătății noastre ca să putem alege măsuri de protecție adecvate. Multe tipuri de cancer, despre existenţa cărora nu se știe în acest moment, urmează să iasă la suprafață în următorii ani. Întrebarea care bântuie minţile oamenilor este dacă radiațiile emise de telefoanele mobile provoacă îmbolnăvirea de cancer (orice tip de cancer). Din păcate, studiile și cercetările care se fac în acest sens trag un puternic semnal de alarmă: radiațiile GSM au o contribuție înfricoșătoare la dezvoltarea diferitelor tipuri de tumori canceroase.

Te-ai întrebat vreodată de ce te simți atât de bine când petreci timp în natură, într-o zonă ruptă de civilizație?
 
Turnură incredibilă de destin

În 1951, un cercetător german făcea o descoperire care urma să schimbe totul. Numele lui este Winfried Otto Schumann, profesor de fizică la Universitatea din München. În ziua respectivă, el preda studenților fizica electricității, cum o sferă aflată în interiorul altei sfere poate crea tensiune electrică și, implicit, o frecvență. Studenții întâmpinau dificultăți în a înțelege acest lucru. Ca să îi ajute, profesorul le-a spus să-și imagineze Pământul ca fiind o sferă în interiorul altei sfere (ionosfera). Le-a făcut acest desen pe tablă și i-a rugat să calculeze tensiunea care există între ele. Nici Schumann nu cunoștea răspunsul. El însuși a început să calculeze. În cele din urmă a ajuns la frecvența de aproximativ 10 Hz. Nu îi venea să creadă că Pământul are un puls, o frecvență care se poate măsura. Deși genialul profesor era mândru de descoperirea lui, nu și-a dat seama cât de importantă era cu adevărat aceasta. Rezultatele la care a ajuns Schumann în urma calculelor sale au fost publicate pe ultimele pagini ale unui ziar științific nu prea popular, cu titlul „Rezonanța Schumann”. Au fost necesari câțiva ani și o cotitură incredibilă de destin pentru ca profesorul să realizeze adevărata valoare a propriei descoperiri.

Acea schimbare de destin avusese loc deja cu 30 de ani înainte prin intermediul altui om de știință german – Hans Berger. Folosind un electroencefalograf pe care el însuși îl construise, Berger a realizat prima înregistrare a frecvențelor electrice transmise de creierul uman. Inițial s-a dorit ca această descoperire să fie cunoscută cu numele celui care a făcut-o, dar Berger, fiind un om modest, a numit-o „undele alpha”.

La scurt timp după descoperirea pe care Schumann o făcuse, un coleg de-al lui Hans Berger, medic de profesie, a dat peste o revistă științifică, aceeași în care fusese publicat cu câțiva ani înainte articolul despre rezonanța Schumann. L-a citit de câteva ori realizând pe loc magnitudinea acelei descoperiri. Frecvența undelor alpha înregistrate și măsurate de Hans Berger erau aproape identice cu rezonanța Schumann, frecvența Pământului. Acest medic a luat imediat legătura cu Schumann, convingându-l să meargă mai departe cu cercetările. Alături de unul dintre studenții săi, profesorul de la Universitatea din Munchen a început să studieze în detaliu cum tensiunea este descărcată prin fulgere în cavitatea dintre Pământ și ionosferă. În urma calculelor făcute, a ajuns la un rezultat precis, şi anume rezonanța Schumann era de 7,83 Hz. Această descoperire a fost remarcabilă. Rezonanța Schumann avea aceeași valoare ca undele alpha măsurate de Hans Berger. Undele cerebrale care ne influențează creativitatea, performanțele, nivelul de stres și de anxietate, sistemul imunitar etc. s-au dovedit a avea aceeași frecvență cu cea a Planetei noastre. Pulsul Pământului devenise însuși pulsul vieții. Era oare o coincidență?
 
Experimentul din buncăr

Un cercetător renumit de la Institutul de Matematică Max Planck din Germania, Rütger Wever, a aprofundat rezultatele la care Schumann și Hans Berger ajunseseră. La începutul anilor 1960, acest cercetător a condus un experiment la care au participat în mod voluntar studenți din cadrul Institutului Max Planck, cu o stare de sănătate foarte bună. Mai întâi a realizat un buncăr subteran, complet izolat și rupt de rezonanța naturală a Pământului. Acolo, participanții rămâneau câteva săptămâni. Rezultatele experimentului au fost cutremurătoare. Studenții au început să sufere de diverse afecțiuni fizice și psihice – dureri de cap, tulburări emoționale și stare de stres. Interesant a fost că atunci când s-a introdus în buncăr un generator de frecvență Schumann (în secret), tulburările studenților au dispărut complet ori s-au ameliorat foarte mult și starea lor de bine se reinstala treptat. Cercetările lui Wever au scos la iveală o conexiune uimitoare între sănătatea ființei umane și frecvența naturală a Pământului.Ulterior s-a ajuns la concluzia că rezonanța Schumann poate fi însăși condiția vieții.

Scânteia vieții acolo unde nu există viață

Cea mai importantă contribuție în acest sens a avut-o Luc Montagnier, virusologul francez distins cu Premiul Nobel pentru descoperirea HIV (Human Immunodeficiency Virus). Studiile sale au fost considerate de mare ajutor în homeopatie. Dacă până atunci se credea că viața poate apărea doar acolo unde anterior a fost viață, Montagnier a dat peste cap această teorie fundamentală prin rezultatele la care a ajuns cu experimentele sale. El a arătat că în apă secvențele ADN comunică între ele emițând unde electromagnetice de joasă frecvență. Chiar și atunci când secvențele erau ținute în eprubete separate, profesorul Montagnier a înregistrat între acestea activitate electromagnetică. Cât de sofisticată poate fi această comunicare? Ei, bine, Montagnier a arătat că în apă emisiile undelor electromagnetice de joasă frecvență care au loc între secvențele ADN sunt capabile să formeze nucleotide (unități structurale de bază ale acizilor nucleici ‒ ca ARN și ADN) și să creeze un nou ADN.

În niciun alt experiment anterior nu s-a putut recrea această scânteie a vieții. Niciun alt cercetător nu a putut transforma nucleotidele în ADN. Ce anume a fost atât de diferit în experimentul lui Montagnier? Cum a reușit acest cercetător să facă ce alții nu au putut? A creat viață acolo unde nu era viață, dând peste cap teoria fundamentală conform căreia viața poate lua naștere doar din ceva viu. Ceea ce a fost diferit în experimentul lui Montagnier s-a constituit în prezența unui generator de frecvență Schumann – 7,83 Hz. În absența acestei rezonanțe (perturbată de interferențe artificiale nocive), orice încercare de a transforma nucleotide în ADN a eșuat.
 
Electrosensibilitatea: o afecțiune despre care companiile de telefonie mobilă nu vorbesc

Sensibilitatea ființelor vii la câmpurile electromagnetice (și în special a omului) a fost descoperită prima dată de Robert Otto Becker în urmă cu 40 de ani. Ulterior s-a efectuat un experiment al cărui scop a fost să se testeze simțul de orientare în spațiu la copii. Subiectul era legat la ochi și așezat pe un scaun mobil pe care cineva îl învârtea ușor de câteva ori spre stânga și spre dreapta până când copilul nu mai reținea în ce direcție era orientat cu fața. Când scaunul se oprea, subiectul trebuia să ghicească dacă se află cu fața la est, la vest, la nord sau la sud. După ce experimentul s-a efectuat pe un număr relevant de copii de peste 10 ani, concluzia a fost simplă: aceștia au un simț natural al orientării, un simț magnetic, astfel că mai mult de 90% dintre ei au răspuns corect în majoritatea cazurilor când li s-a cerut să spună spre ce punct cardinal erau orientați. Mai departe, participanților la experiment (în continuare legați la ochi) li s-a atașat la cap un magnet. Rezultatul a fost surprinzător. Copiii își pierdeau aproape în totalitate simțul orientării și nu mai răspundeau corect la întrebările referitoare la poziția lor față de punctele cardinale.

Este un mare progres în înțelegerea noastră cu privire la sensibilitatea față de câmpurile magnetice. Aceeași abilitate o au și animalele, păsările, insectele și plantele. Acest lucru înseamnă oare că suntem la fel de vulnerabili ca ele în prezența câmpurilor electromagnetice generate de om? Răspunsul cercetătorilor este unul singur: cu toții suntem afectați în mod negativ de aceste radiații.

Mai există însă o categorie de cercetători care susțin că radiațiile emise de telefoanele mobile nu reprezintă un pericol pentru sănătatea utilizatorilor. Totuși, de fiecare dată, se descoperă că aceste cercetări și experimente sunt sponsorizate de mega-corporații din industria telefoanelor mobile. Să fie doar o coincidență? De exemplu, unul dintre studiile reprezentative în acest domeniu („Simptomele electrosensibilității asociate cu expunerea la câmpurile electromagnetice”) a fost realizat de MTHR (Mobile Telecommunications and Health Research), instituție sponsorizată de guvernul Marii Britanii. Deși se iau în considerare posibilele efecte adverse ale folosirii telefoanelor mobile, rezultatele finale ale cercetătorilor nu par a fi îngrijorătoare.

Cred că intenția lor este să fie obiectivi, dar sunt mânați de interesele pieței.”
Michael Connarty, Consiliul Europei

„Oamenii de știință nu sunt staruri. Nu câștigă mulți bani, au familii de întreținut. Cine îi poate învinovăți pentru faptul că recunosc că un rezultat «greșit» nu le va aduce niciun ban din partea celor care sponsorizează studiul? Există statistici care scot în evidență că rezultatele cercetărilor sponsorizate de industriile care furnizează curent electric sau de companiile de telecomunicații (cercetări despre influențele câmpurilor electromagnetice) tind să ajungă la concluzii ce favorizează activitatea industriilor respective, spre deosebire de studiile realizate independent, în cadrul universităților.”
Dr. Roger Coghill, cercetător în domeniul bioelectromagnetismului

„Există presiuni psihice, chiar și în absența unor presiuni directe, pentru a se conforma și a face pe placul organizației care a investit în proiectul de cercetare.”
Prof. Denis Henshaw, Universitatea din Bristol

„Este electrosensibilitatea o boală? Da, este clar și absolut. În prezent, declarațiile organizațiilor de sănătate confirmă faptul că este o problemă reală, iar simptomele pot fi severe!”
Dr. Erica Mallery-Blythe, medic la camera de gardă
 
Reacționează celulele cerebrale la microunde?

În urmă cu 25 de ani, telefonul mobil nu era considerat decât o idee năstrușnică. Astăzi patru miliarde de oameni dețin unul, iar vârsta medie a unei persoane care utilizează un telefon mobil este de opt ani. Un celular funcționează pe baza microundelor transmise spre acesta de la stația principală, deci ținând un telefon mobil lipit de ureche înseamnă, implicit, expunerea creierului la aceste microunde. Reacționează celulele cerebrale la aceste frecvențe? Un studiu american recent ne răspunde: cu siguranță reacționează!
 
Dr. Nora Volkow și echipa sa de cercetare au condus un studiu efectuat cu ajutorul a 47 de oameni sănătoși, pe parcursul unui an. Participanții aveau atașate telefoane mobile la ambele urechi, iar când unul dintre ele era activat, celălalt era închis. Dr. Volkow a utilizat echipamente de imagistică cerebrală pentru a observa cât de multă glucoză consumă creierul în timpul expunerii la radiațiile emise de telefonul mobil.

„Există un marcator pentru a indica dacă se petrec schimbări în activitatea cerebrală, schimbări generate de un anumit stimul care, în acest caz, este reprezentat de telefonul celular. Expunerea la radiații timp de 15 minute echivalează cu o creștere semnificativă a consumului de glucoză. Zona creierului care este cea mai apropiată de locul unde a fost plasat telefonul mobil a înregistrat cele mai mari schimbări.” (Dr. Nora Volkow)

Observațiile care au îngrijorat-o cel mai mult pe Nora Volkow sunt cele legate de modul în care creierul absoarbe microundele generate de telefonul mobil. Acest fenomen este cunoscut acum ca S.A.R. (Specific Absorption Rate) – măsurarea ratei în care energia este absorbită de către organism atunci când este expus unui câmp electromagnetic, într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit volum. Pentru Europa, limita este de 2 W/Kg, pentru SUA, 1,6W/Kg. Majoritatea telefoanelor mobile se încadrează aparent în aceste limite, dar testele efectuate pentru a verifica S.A.R. au fost făcute doar pentru adulți care, se știe, au scalpul mult mai gros decât copiii. Și nici pentru adulți implicațiile iradierii celulelor cerebrale nu sunt întru totul cunoscute.

„Cei care lucrează pentru a crea telefoane mobile sunt ingineri. Nu au nici cea mai mică idee despre ce se petrece în interiorul unei celule vii, dar ei presupun că singurul lucru care ar putea să afecteze bunăstarea unui organism este acela suficient de puternic cât să încălzească țesutul. Dar asta e ca și când ar spune: «Știm că dacă fierbem un ou el devine tare». Ceea ce nu știu ei este că dacă nu fierbi oul, el se transformă într-un pui. Iar inginerii n-au nici cea mai vagă idee cum se întâmplă asta, dar se comportă ca și cum ar şti…”
Dr. Andrew Goldsworthy, Departamentul de Biologie, Imperial College
 
Verdict: acestea sunt în mod sigur cancerigene

În 2011, Organizația Mondială a Sănătății a reclasificat radiațiile emise de telefoanele mobile ca fiind cancerigene, așa încât ele cresc riscul apariției gliomului, un tip de cancer cerebral malign.

Cel mai vast și mai comprehensiv studiu despre efectele radiațiilor emise de telefoanele celulare a fost realizat de Dr. Lennart Hardell (profesor de oncologie și epidemiologie), care a combinat propriile rezultate cu munca altor cercetători din întreaga lume. Studiul s-a numit „Probe epidemiologice pentru asocierea dintre folosirea telefoanelor mobile și tumori”. Începând cu anul 1999 a investigat obiceiurile legate de folosirea telefonului mobil a peste 2 000 de oameni diagnosticați cu tumori cerebrale. Aceste tumori au fost corelate cu utilizarea celularelor din cauza localizării lor în apropierea urechilor. Concluziile studiului au fost șocante: radiațiile emise de telefoanele mobile măresc foarte mult riscul dezvoltării tumorilor pe creier. De asemenea, Dr. Lennart Hardell scoate în evidență faptul că studiile anterioare realizate în acest sens s-au desfășurat pe o perioadă de timp mult prea scurtă și de aceea rezultatele lor nu sunt concludente. Este necesară o perioadă mai mare de zece ani pentru a se observa riscurile cancerigene ale radiațiilor, iar studiile anterioare pur și simplu nu îndeplineau această condiție. Înțelegem acum de ce neurochirurgii avertizează că cele mai multe cazuri și tipuri de cancer cerebral urmează să iasă la suprafață…

Suntem ființe extraordinare și, totuși, foarte complexe. Modul în care funcționează organismul nostru nu ține de hazard. La fel ca orice altă fiinţă de pe această Planetă, și noi ne-am adaptat acestui mediu natural, mediu care are propriul său echilibru delicat ce este generat de fenomene vibratorii. Aceste frecvențe nu doar ne înconjoară, ele fac parte din ceea ce suntem și susțin viața. Celulele din interiorul nostru comunică între ele folosind vibrații vitale. ADN-ul se poate reproduce prin intermediul unor frecvențe electromagnetice. Suntem, ca orice alte ființe de pe acest Pământ, înzestraţi cu un simț magnetic al cărui mod de funcționare îl înțelegem prea puțin. Suntem ființe vibratorii animate de câmpuri electrice, lumină și un anume magnetism. Deși am îmbrățișat tehnologiile wireless și le-am acceptat în viața de zi cu zi, la nivel celular organismul nostru nu a făcut-o. Frecvențele artificiale în care ne scăldăm astăzi îi sunt străine trupului. Copiii noștri se nasc într-o lume pe care organismul lor pur și simplu nu o poate înțelege. Unde ne vor duce toate astea? În momentul când companiile de telefonie mobilă vor recunoaște efectele nefaste ale radiațiilor asupra ființelor vii, dezastrul se va fi produs deja pe scară largă. Însă șansele ca aceste companii să-și dezvolte conștiințele sunt la fel de mici ca în cazul industriilor producătoare de țigări. Banii vorbesc. Dacă se va produce vreo transformare, cel mai probabil ea nu va veni din partea lor. Va trebui să vină de la noi. Trebuie să deschidem ochii și să conștientizăm problema cu care ne confruntăm!
 
Sursa: blog.aim.group.ro
 
 

yogaesoteric
30 iulie 2015


 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga