Omul se maturizează în clipa în care devine mai important pentru el să iubească decât să fie iubit
Când capătă cu adevărat profunzime, iubirea se transformă în rugăciune. Atunci devine pe de-a-ntregul non-senzuală. Ai un anumit sentiment de veneraţie pentru celălalt – nu o dorinţă sexuală, ci un fel de respect. În prezenţa fiinţei iubite începi să percepi ceva divin, ceva sacru… Şi pe măsură ce iubirea se transformă în rugăciune, devii din ce în ce mai conştient.
