19 mai: spuneţi NU francmasoneriei în România!

de Maria Nicola
 

Motto: „A SPUNE NU ne poate scuti de mulţi ani, sau chiar de o viaţă întreagă de suferinţe şi mizerii care sunt acceptate cu resemnare.” – Gregorian Bivolaru, Arta de a spune NU atunci când trebuie

Referendumul din 19 mai este o şansă perfectă pentru poporul român să dea o palmă usturătoare clasei politice româneşti. Mulţi dintre noi am renunţat de mult să mai urmărim dezbaterile parlamentare, care nu au depăşit niciodată nivelul comediilor lui Caragiale – doar că fiind reale şi influenţându-ne viaţa, ele nu sunt amuzante, ci mai degrabă groteşti. Acest Parlament pare să ne ofere exact Circul din sintagma “pâine şi circ”, dar nimeni nu-şi pune problema să mai ofere şi pâine cetăţenilor români.
 
Ale cui jocuri şi interese le fac aceşti indivizi majoritatea somnolenţi şi demagogi? Doar unii dintre ei se încadrează, desigur, în rândul oligarhilor care se îmbogăţesc pe spinarea poporului român, iar ceilalţi… se lasă purtaţi de interese pe care nu le înţeleg, de orgolii ieftine şi de o loialitate dubioasă de tip masonic, în virtutea căreia ei se cred mai presus de lege.
 
Pentru observatorul atent nu există nici o îndoială că Francmasoneria a tras sforile crizei politice din România şi că diferite personaje-cheie printre care Ion Iliescu, Dan Ioan Popescu, Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu au dat insistente comenzi masonice tipice chiar prin intermediul presei pentru scoaterea preşedintelui ales Traian Băsescu din viaţa politică (şi mai întâi, pentru demiterea lui).
 
Francmasonii care au orchestrat această lovitură de stat nu s-au putut abţine ca în stilul dispreţuitor care îi caracterizează să batjocorească poporul român din nou şi din nou, pe faţă. Iată cum: data aleasă pentru referendum, 19 mai, este ziua Sf Patriche sau Patriciu în calendarul creştin ortodox. Coincidenţă? Atunci când Dinu Patriciu recunoaşte public că este deopotrivă finanţator al PSD şi al Partidului Liberal, cele două partide care s-au aliat acum pentru suspendarea preşedintelui, nu este desigur o coincidenţă, ci o batjocoră!
 

Mai mult, „aleşii neamului” au modificat regulile jocului chiar în timp ce jocul era în plină desfăşurare! Ei au modificat prin vot Legea referendumului, adoptând un amendament potrivit căruia dacă la urne nu se prezintă jumătate plus unu dintre alegători şi deci referendumul nu este valabil, atunci Parlamentul are dreptul de a hotărî ce se întâmplă în continuare (înainte, se considera că iniţiativa Parlamentului este respinsă implicit). Deci: dacă la vot merg „doar” 8 milione de români, atunci cuvantul nostru NU CONTEAZĂ! Buletinele nici nu vor fi deschise, iar mafia celor 322 de “băieti deştepti” va avea un cuvânt mai greu decât 8 milioane de romani, la un referendum care costă 18 milioane de euro, plătiţi din buzunarul nostru! Votul nostru nu mai este neapărat unul pro Basescu ci unul anti-cenzura şi dictatura oligarhică!
 

În mod diabolic au fost concepute şi buletinele de vot: pe buletinul de vot vor fi scrise cuvintele DA si NU (DA – pentru suspendare, NU – împotriva suspendării). Populaţia asociază persoana Traian Băsescu cu Alianţa DA şi dacă este în favoarea lui Traian Basescu poate vota greşit DA pentru Băsescu. Cine este pro Băsescu TREBUIE să voteze NU la referendum, acest vot având semnificaţia: „NU, nu sunt de acord cu demiterea Preşedintelui”.
 
Deci mergeţi la vot şi spuneţi un NU hotărât Francmasoneriei care a orchestrat această lovitură de stat! A spune NU în viaţă este o adevărată artă şi mai ales în acest moment crucial trebuie să înţelegem că este în puterea noastră să redăm demnitatea vieţii politice româneşti cu un simplu, dar ferm, NU!
 
Nu uitaţi că:
„Uneori noi înţelegem că începem să trăim abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre „NU”.
A spune „NU” înseamnă, de fapt, a răsti un „NU” ferm faţă de somnolenţă, faţă de aşteptări inutile, de iluzii, opinii răuvoitoare, condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti, vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, bârfă, răspunsuri mecanice; într-un cuvânt, înseamnă a ne opune la tot ceea ce este rău.
Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să avem şi să întreţinem gânduri şi atitudini malefice, „NU” capătă de fapt o conotaţie pozitivă.
Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate „NU” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece compasiunea, toleranţa, umorul, iertarea celorlalţi sau chiar a noastră înşine.
Niciodată deci, nu este prea târziu să spunem un „NU” hotărât.”
(Fragment din Arta de a spune NU atunci când trebuie de Gregorian Bivolaru)
 

yogaesoteric
16 mai 2007