4. Maestrul îşi mătură calm grădina

Era o dimineaţă minunată, răcoroasă şi liniştită, cu excepţia trozniturilor provocate din când în când de briza uşoară ce legăna ritmic palmierii înalţi şi zvelţi. Mergeam tăcuţi şi complet transfiguraţi pe străzile strâmte şi prăfuite ale oraşului. Yoga Swami locuia undeva într-o colibă foarte mică, ce fusese construită special pentru el în grădina unei case din oraşul Jaffna. Această colibă avea un acoperiş de paie şi era în ansamblu asemănătoare cu simplitatea unei locuinţe ţărăneşti.

Yoga Swami apăru, spre surpinderea mea, exact aşa cum mi-l imaginasem. Părea foarte bătrân dar emana prin toată fiinţa sa ceva înălţător. Era de statură mijlocie iar părul lung şi cărunt îi cădea în şuviţe pe umeri. Atunci când l-am zărit pe Yoga Swami acesta tocmai îşi mătura liniştit grădina cu o mătură mare. Zărindu-ne a venit încet spre noi şi apoi ne-a deschis poarta. „Tocmai făceam treaba unui „coolie” (om de munci grele şi înjositoare în India), spuse el molcom. De ce-aţi venit să vedeţi un coolie?” Râse apoi pe sub mustaţă cu o strălucire uşor ironică şi ghiduşă în ochi.

Am remarcat atunci că se exprima într-o engleză bună, cu un accent impecabil. Cum noi ştiam mai demult că există de obicei un sens ascuns ezoteric în toate afirmaţiile sale, i-am interpretat simbolic cuvintele astfel: „Sunt un curăţător şi un purificator spiritual de fiinţe umane. Vreţi oare cu adevărat să fiţi purificaţi?” Ne făcu apoi, plin de amabilitate, semn să intrăm în coliba sa.

Yoga Swami se aşeză, după aceea, în faţa noastră cu picioarele încrucişate pe un fel de postament puţin ridicat, iar noi ne-am aşezat plini de veneraţie pe sol în faţa lui. Nu pronunţasem încă nici un cuvânt. În acea dimineaţă trebuie să mărturisesc că eu am vorbit foarte puţin, el singur susţinând întreaga conversaţie.

Nu era niciodată nevoie să-i vorbim, căci era de ajuns să ne gândim la ceva şi el ne răspundea aproape instantaneu. Nu trebuia, prin urmare să-mi exprim întrebările prin cuvinte, pentru că Yoga Swami închise ochii şi rămase imobil în faţa noastră aproape o jumătate de oră. Părea, aşa cum noi sesizam parţial intuitiv, că puteai întreba atunci dacă seninătatea copleşitoare radiată de chipul său se datora în întregime bucuriei generată de meditaţia lui interioară.

Dormea oare sau se odihnea? Urmărea oare să ne sondeze conştiinţele, sau să ne impulsioneze spiritual? Atunci pe moment, nu am înţeles ce face, dar după aceea, luni de zile la rând i-am simţit ajutorul pe care ni l-a oferit ATUNCI.

Prietenul meu mă făcu să înţeleg, cu un surâs emoţionant, că aveam într-adevăr şansa de a fi primiţi de el. Deodată, Yoga Swami deschise ochii. Ochii săi luminoşi şi puternici risipeau parcă întunericul întregii colibe. Privirea, plină de compasiune, era pe cât de luminoasă pe atât de blândă. Am simţit atunci pentru prima oară blândeţea divină a a compasiunii atotcuprinzătoare.

Începeam deja să resimt foamea şi oboseala şi imediat Yoga Swami întreabă: „Ce-aţi dori să serviţi la micul dejun? În acel moment de foame aş fi acceptat tot ceea ce mi-ar fi oferit, dar mă gândeam la nişte „idli” (prăjituri speciale din orez) şi la banane, care la Jaffna sunt articole alimentare foarte populare. În clipa următoare, într-un mod absolut misterios şi de neînţeles pentru mine, un străin apăru în mod fulgerător în colibă, ne salută respectuos şi ne oferi EXACT aceste alimente la care eu mă gândisem, pe o tavă pe care o ţinea în mână.

Puţin mai târziu, prietenul meu dori cafea, dar înainte de a-şi fi exprimat cererea în cuvinte aceeaşi persoană misterioasă a reapărut în colibă şi ne-a servit cu cafea. Este de neînţeles pentru mine cum se întâmplau toate acestea şi poate mulţi nu vor putea să le creadă, însă eu am fost direct martor la toate acestea.

Înapoi            Continuare

yogaesoteric.net

Also available in: English