Despre toţi aceştia nu scot o vorbă cei care atacă cu năduf şi ură Şcoala de Yoga MISA
Cel puțin jumătate dintre înalții ierarhi din cadrul Sf. Sinod sunt homosexuali, pedofili, simoniaci, foști informatori ai Securității, vinovați de alte fapte imorale și/ sau penale, incompatibile cu canoanele și regulamentele B.O.R., nevrednici de a primi sau de a exercita arhieria. Ca o ironie a sorții, dar și cu Voia Domnului, aceștia sunt cei care se întrunesc pentru a judeca faptele grave de homosexualitate ale unora dintre ei!
Crucea B.O.R se află la răscruce! Homosexualii se coalizează împotriva… homosexualilor! Război total în B.O.R.! Nu lipsesc amenințările cu relațiile la politicieni, oameni de afaceri și loje masonice! Este momentul reformei radicale în Biserica Ortodoxă din România, al cărei eșafodaj medieval este putred și se clatină. Se va lepăda Sf. Sinod de satanele care îl domină?
Lista cu înalţii ierarhi din cadrul Sf. Sinod despre care sunt indicii sau se afirmă că ar fi homosexuali, simoniaci, pedofili, foști informatori ai Securității, vinovați de alte fapte imorale și/ sau penale, incompatibile cu canoanele și regulamentele B.O.R., nevrednici de a primi sau de a exercita arhieria
(în ordine alfabetică, după numele de ierarh)
Notă: În această listă apar și înalți ierarhi decedați, ceea ce dovedește că în Sf. Sinod al B.O.R. nevrednicia nu este o excepție, ci un fenomen.
Ambrozie Meleacă – episcop al episcopiei Giurgiului, nu este absolvent de Seminar Teologic.
În anul 2006, când a fost „înscăunat” ca episcop, a cumpărat o casă, necesară pentru sediul Episcopal (a costat cca 750.000 dolari/mărci), la care ulterior a renunțat și și-a mutat reședința la Florești (Stoenești).
Andrei Andreicu (cu numele de mirean Ioan Andreicuț) – mitropolit al Mitropoliei Clujului (martie 2011), fost informator al Securității cu numele de cod „Ionicăˮ (dosar de rețea nr. 354), racolat pentru posibilitățile sale de a „penetra în intimitatea elementelor fost greco-catoliceˮ.
Ca informator a urmărit o călugăriță greco-catolică clandestină, l-a denunțat pe Octavian Bârlea, superiorul uniților din Germania, pentru apelul său către românii din străinătate etc. Într-o notă informativă din luna august 1985 l-a denunțat pe un preot romano-catolic care ținea cursuri de catehizare cu copiii și nepoții unor credincioși, „iar preotul respectiv îi notează în registrele lor cu numele maghiarizateˮ.
În altă notă informativă, Andreicuț a scris că unul dintre credincioși venise la el să-i mărturisească problemele de natură sentimentală și faptul că intenționează să se căsătorească cu o străină. Andreicuț l-a denunțat, informând Securitatea (28 octombrie 1983) despre toate aceste date intime.
Despre colaborarea cu Securitatea, Andrei Andreicuț a declarat că a semnat angajamentul sub amenințarea cu închisoarea și a vorbit despre perioada în care ar fi fost urmărit de Securitate, făcând apel la mila divină și la iertare pentru cei care au greșit și regretă.
La alegerile prezidențiale din 2014, între cele două tururi de scrutin, a devenit publică implicarea unor înalți clerici ai B.O.R., între care și cea a mitropolitului Andreicuț, în campania electorală a lui Victor Ponta (PSD).
La 25 Martie 2017, mitropolitul Andreicuț a participat la „Marșul pentru viațăˮ, declarând: „Dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii: unul pentru tată, unul pentru mamă și unul pentru țară și bisericăˮ. Controversa în jurul acestei declarații constă în faptul că el însuși nu are niciun copil.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Antonie (Leonida) Plămădeală (născut la 17 noiembrie 1926 – decedat la 29 august 2005) – fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române, fost deținut politic, devenit colaborator al Securității. Personalitate diabolică și duplicitară, Antonie Plămădeală a reprezentat tipul clasic al basarabeanului mincinos și cu caracter pervers, refugiat în România.
Din student a ajuns deținut politic, în urma rebeliunii maghiare din anii ’56, în închisoare fiind „reeducat” de agenții comuniști. După eliberare a terminat studiile teologice și a urmat doctoratul, devenind un colaborator apropiat al Patriarhului Iustinian, care l-a trimis la studii în Anglia… cu misiuni propagandistice și de spionaj.
La scurt timp după revenirea sa din misiune, Securitatea intervine și Antonie Plămădeală a fost numit Episcop Vicar Patriarhal și responsabil al Sectorului Relații Externe al Patriarhiei Române, unde s-a afirmat ca bun propagandist comunist în raporturile cu organizații religioase din afara României. A fost un bun prilej pentru el să efectueze numeroase călătorii în străinătate, dar și cu multe și diverse misiuni specifice, fiind implicat în diverse scandaluri din diaspora românească din S.U.A.
La 9 decembrie 1979 a fost hirotonit Episcop al Buzăului.
La 10 ianuarie 1982 a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte.
După evenimentele din 1989 a devenit monarhist (!) și cel mai mare defăimător al dictatorului Ceaușescu și al sinistrei sale soții, de fapt al celor care îl ajutaseră să restaureze mănăstirea Sâmbăta și îl promovaseră în cariera eclesiastică, uitând cu desăvârșire că îi elogiase ani de zile în predicile și scrierile sale din timpul regimului comunist.
Inteligența sa și-a folosit-o în scopuri satanice, servind nu Biserica, ci regimul ateist de la București.
Se recomandă condamnarea memoriei sale.
Calinic Argatu – Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului (homosexual; în 2007 a fost deconspirat de C.N.S.A.S. ca fiind colaborator al Securității, încă de pe când era ghid la mănăstirea Căldărușani, dar peste un an a fost reabilitat printr-o decizie definitivă a Curții de Apel București).
S-a remarcat și a promovat prin lingușeli și mese organizate pentru demnitarii și securiștii care veneau la mănăstirea Sinaia. În raporturile cu semenii săi, mai ales cu preoții, are o plăcere deosebită de a lovi și a bate, expresie a unor reprimate deviații comportamentale. Îi place compania tinerilor bărbaţi sub 20 de ani.
Se recomandă caterisirea individului.
Calinic Dumitriu Botoşăneanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor (acuzat că întreține relații sexuale cu femei).
Casian Crăciun – Arhiepiscop al Dunării de Jos (homosexual, informator al Securității, bate preoții în altar).
A fost ucenic al Mitropolitului Antonie Plămădeală, încă din vremea când acesta era Episcop de Buzău. Vizitator al casei unui preot de la mănăstirea Țigănești, unde se spune că aveau loc adevărate dezmățuri sexuale, de care nu este străin nici actualul Arhimandrit Ioan Justinian Cârstoiu, profesor la Facultatea de Teologie din București. Acesta din urmă a fost văzut de nenumărate ori în compania lui Dimitrie Bica, alias episcopul (necanonic) Avondios, care, în anul 2002, într-o emisiune televizată, a recunoscut că este homosexual.
Casian Crăciun a devenit informator al Securității încă din timpul studiilor seminariale. Deși inițial profesorii de la Institutul Teologic din București nu l-au admis la cursurile de doctorat, protectorul său, Antonie Plămădeală, l-a trimis la studii la Strasbourg.
La revenire, l-a urmat pe Plămădeală, între timp devenit Mitropolitul Ardealului, care îl numește preot spiritual la Institutul Teologic din Sibiu (1985). În această calitate, Casian se ocupa cu înregistrarea pe banda de casetofon a spovedaniilor și discuțiilor studenţilor și profesorilor, după care oferea înregistrările la Securitate și lui Plămădeală.
Studenții care refuzau să întrețină relații sexuale cu el erau amenințați, teorizați, eliminați. Faptul acesta a provocat un mare scandal la Sibiu, motiv pentru care „tăticul” Plămădeală l-a trimis la București ca Inspector Bisericesc la Sectorul Învățământ al Sf. Sinod.
La scut timp după evenimentele din decembrie 1989, fără alegere canonică, a fost hirotonit Episcop Vicar la Galați, deși, în momentul sfințirii, în biserică s-a strigat „Nevrednic este!”. Hirotonia și alegerea sa sunt acte necanonice și invalide.
Laicii și clericii vorbesc că Seminarul Teologic de la Galați și mănăstirile de călugări din eparhia sa au devenit pepinierele în care cresc „ucenicii” de chilie ai lui Casian Crăciun. Potrivit unor informații sigure, provenite din imediata apropiere a engolpionului arhiepiscopal, Casian Crăciun, zis Casu, are un copil (Andreea, studentă), rezultat în urma unor nopți albe petrecute cu maica stareță Macrina Humă de la Mănăstirea Buciumeni. Potrivit acelorași surse, homosexualul a mai întreținut relații nefirești cu numitul Florin Buhuceanu, președinte ACCEPT, preot al Bisericii Comunităţii Metropolitane.
Casian Crăciun
Mulți dintre consilierii din Arhiepiscopia Dunării de Jos au fost abuzați sexual de către „armăsarulˮ Casian, scopul fiind avansarea acestora la parohii mai bune, sexul fiind mijlocul sau condiția obligatorie. Cele mai multe orgii sexuale se petreceau la Palatul arhiepiscopal sau la Seminarul Sf. Apostol Andrei, locul unde, într-un timp, Casian l-a mai avut iubițel preferat pe un anume N. Țugui, din dragostea acestora rezultând repartizarea lui Țugui la Parohia Sf. Vasile cel Mare, cea mai mare și mai bănoasă din oraș.
Se vorbește că toți apropiații (consilieri) lui Casian sunt homosexuali. De altfel, este cunoscut faptul că unele dintre preotese i-au făcut reproșuri și i-au cerut explicații de ce le reține soții până noaptea târziu la Arhiepiscopie. Printre aceștia, pe o lista scurtă, se află Lucian Petroaia – vicarul Eparhiei, Gelu Aron – consilier administrativ și cel mai apropiat om de purtat șpăgile la transferurile de preoți în alte parohii, Eugen Buruiană – protopopul de Galați, Rareș Bucur – șoferul lui Casian, nepot al fostului patron de la ziarul local Viața Liberă, Horațiu Moldovan – consilierul pe construcții bisericești și alt om de mare încredere al homosexualului.
Se vorbește pe la colțuri, dar și prin birourile de la D.G.P.I. (Direcția Generală pentru Protecție Internă) Galați, că ar exista o înregistrare în care Casian îi face avansuri chiar lui Dănuț Lefter – fostul inspector șef al Insp. Jud. de Poliție Galați, în prezent mutat (disciplinar?) ca adjunct la I.P.J. Brăila (se spune, printre altele, că în urma unor combinații dubioase cu firme de-ale lui Casian!).
Lista mai poate continua cu preoți ca I. Barbu, N. Țugui, G. Molocea, C. Toma, I.M. Băncilă – protopopul de Brăila, I. Jalbă de la Biserica Sf. Ana, dar și multe alte persoane laice, gen pompieri sau asistente medicale.
Luptă mare a fost între Casian și preotul prof. Ioan Buga (buzoian, caterisit de Teoctist la insistența ticăloasă a nemernicului Teodosie). Se spune că, pe când erau la Seminarul de la Buzău, Ion Buga, mai chipeș ca viitorul episcop Casian, i-ar fi luat prietena cu care acesta urma să se căsătorească. Așa s-ar explică ruptura lui Casian cu familia creștină (ura împotriva femeilor si a preoților căsătoriți) și aplecarea/ atracția spre homosexualitate.
Părintele Ion Buga a slujit la Biserica Sf. Gheorghe-Vechi din Capitală până a fost mazilit de co-slujitorii săi și de Patriarhul securist Teoctist. Știe foarte multe „secrete de Palat”, el fiind mult timp invitatul permanent la masa ceaușistului Teoctist, până ce homosexualul, invidiosul, lașul și răzbunătorul Teodosnicu Șpagoveanu, pe atunci Episcop Vicar la Arhiepiscopia Bucureștilor, a intrat pe fir (preotul Ion Buga a predat și la Facultatea de Teologie de la Universitatea Ovidius din Constanța) și a reușit îndepărtarea acestuia. Pentru amănunte extrem de interesante, un adevărat rechizitoriu la adresa Bisericii Ortodoxe Române actuale, trebuie să lecturați cartea Rugați-vă pentru fratele Teoctist; informații interesante găsiți și aici: Culisele celei mai mari execuții din BOR: „Homosexualitate, turnătorii la Securitate, vânzare de parohii” și aici.
De asemenea, homosexualul Casian, când are hormonii „agitațiˮ la maxim, are apucături adolescentine întârziate, gen: sărută pe gât unii preoți și le lasă urme (relatare autentică a unui gălățean, pe care, în prezent, Casian îl ține la index!).
Se spune ca episcopul homosexual Casian este „guru” al arhiepiscopului- homosexual Ciprian al Buzăului și Vrancei, relațiile lor fiind foarte apropiate! Când își vizitează neamurile din Lopătari, homosexualul Casian al Galațiului se vede în particular (și) cu homosexualul Ciprian al Buzăului (probabil din motive de „împărtășanieˮ și „spovedanieˮ!).
Casian-homosexualul a supt la sânul mamei preotului C.V. – slujitor la Catedrala arhiepiscopală din Buzău, întrucât mama sa rămăsese fără lapte. Se pare că și acest preot, inginer la S.C.D.L. (Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură) Buzău, este „protejatul” acestuia încă de pe vremea nenorocitului Epifanie Norocel – afemeiatul și securistul (vezi cartea Pântecele desfrânatei, scrisă de seminaristul Ciprian Mega, după mărturiile episcopului Adrian Hrițcu, acum decedat).
Una dintre preocupările sale de bază a fost persecutarea martirei Veronica de la mănăstirea Vladimirești, fondatoarea numitei mănăstiri, maica vizionară prigonită de regimul comunist pentru convingerile sale religioase.
În prezent, PF Daniel intenționează retragerea și înlocuirea lui Casian Crăciun.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Ciprian Spiridon Câmpineanu – Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, vlăstar al mănăstirii de homosexuali de la Crasna (homosexual, implicat în numeroase scandaluri). Ciprian Spiridon Câmpineanu este acuzat că a întreținut relații sexuale și cu Sebastian Pașcanu, Episcopul Slatinei și Romanaților.
În prezent, Patriarhul Daniel intenționează retragerea și înlocuirea lui Ciprian Câmpineanu.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Corneliu Onilă – episcop al Hușilor (homosexual), implicat într-un recent scandal de homosexualitate din cadrul Sf. Sinod al B.O.R.
În prezent, Patriarhul Daniel intenționează retragerea și înlocuirea lui Corneliu Onilă.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Daniel Ciobotea (cu numele de mirean Dan Ilie Ciobotea) – Patriarh al B.O.R. Este bănuit de homosexualitate, mare consumator de whisky, fumător de trabuc, bănuit că este ofițer S.I.E. cu gradul de general, mason de grad 33, protejat de frații cu șorțuleț; are o fată, căsătorită cu băiatul lui Laurențiu Strezea – Mitropolitul Ardealului. B.O.R. și Daniel au fost vehement criticați ca urmare a reacției întârziate și violente în cazul tragediei din clubul „Colectivˮ.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Epifanie Norocel (născut la 14 decembrie 1932 – decedat la 7 ianuarie 2013) – fost Episcop de Buzău. A fost informator al Securității, acuzat de adulter, fiind tatăl unui copil ilegitim, conceput cu soția unui preot. Meschin, bețiv, imoral, afemeiat, sadic cu preoții, cu tendințe maniacale de dictator, a fost alungat din scaun de preoții Eparhiei Buzău. În anul 1975 a întreținut relații sexuale cu soția unui preot, femeia rămânând însărcinată cu el. Copilul născut din această relație are acum aproape 42 de ani, dar nu a fost recunoscut de Epifanie.
Epifanie Norocel
La hirotonia sa în treapta de Episcop, în data de 9 noiembrie 1975, soțul trădat s-a prezentat în Catedrala din Constanța și a strigat „Nevrednic este!” (a fost reținut de Securitate și apoi transferat într-o parohie foarte bogată).
În anul 1981 a fost ales ca Episcop al Episcopiei Buzăului, devenind Arhiepiscop după ridicarea Episcopiei (în anul 2009) la rangul de Arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei.
Preotul prof. Ion Buga scrie despre acesta: „Iată o prezentare succintă, dar suficientă, a unui protejat al lui (referire la patriarhul Teoctist – n. red.), un Borgia local – Epifanie, episcopul Buzăului din anul de (diz)grație 1982. Numele de familie – Norocel – nu mai are nevoie de explicații. Ne trimite direct la origine – Mălini de Suceava, fiul unui lingurar cu noroc la copii (o droaie de măslinii) ca și în cazul confratelui său mitro-fan, Porcu Macedon (referire la Teodosie Petrescu – n. red.), tot de Suceava.
Acest neam al Sakuntalei formând o a treia diasporă în lume (după cea iudaică și cea greacă), probabil că este trimis pe pământul Europei pentru a ne salva de «blestemul rasei albe» (N. Ionescu – n. a.), umplând casele rumânilor inhibați de «existența tragică», de plozi rezistenți la intemperii, belalii și de păduchi și mai și.
(…) Ce mai calea-valea, puiul de tuciuriu crescut la umbra deasă și la muncă rară, era un crai temut în al Neamțului ținut (…). Ceea ce se și întâmpla destul de des la chilia starețului, înconjurată de toți merii raiului, iar el era o mare poamă. Și foarte roditor de neam, încât își ajuta elevii din rasa albă naionesciană, trimițând pe câte unul azi la cununie, mâine la parohie și a treia zi la maternitate cu o nevastă care năștea în algoritmul «celor șapte sfinte nouă taine».
(…) Ca episcop nu numai că nu s-a lăsat de sportul lui preferat, învigorarea neamului debilitat al românilor, ci s-a ridicat pe noi și multe culmițe și munți ai lui Venus. Fiind el vicar pe la Dunărea de Jos, de care aparținea atunci și Dobrogea cu Delta danubiană, unul dintre mitropoliții de fin umor făcu propunerea ca rodosul mitro-fan să se supranumească «Sulineanul». Și nu s-a numit, dar era.
Ca episcop plin în una dintre cele mai importante și semnificative episcopii din Balcani – Buzăul – , omul și-a făcut mendrele din plin. Și-a luat o garnitură de măicuțe tinerele, blonde, brunete și roșcate, în frunte cu șambelana Eusebia, zisă și Irodiada cea nouă.
(…) Cu trecerea anilor, frumoasele subintroducte s-au deformat și băloșit, încât, mai zilele trecute, și-a înnoit preacuvioasa garnitură cu alte două tinerele, poate chiar fiicele duhovnicești ale celor de odinioară. Eusebia este foc și pară, amenințându-l cu dezvăluiri tip Monica Lewinski. Este total inutil. Nu știe ea câte știm noi.
(…) În U.R.S.S., probabil și-a făcut specializarea la școala «kaghebeului», împreună cu leatul lui, Ilici de Oltenița (referire la Ion Iliescu – n. red.), rămânând prieteni de duh și flacără toată viața. Ceea ce au învățat acolo au pus în practică în decembrie ’89, 21 – 22… tras în noi, fiecare în cetatea lui de scaun. (…)”
Se recomandă condamnarea memoriei sale, precum și ștergerea sa din catalogul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.
Galaction Stângă – Episcop al Alexandriei şi Teleormanului (iubire mare cu un anume Serafim, diacon, șofer și consilier, și cu Sebastian – starețul de la mânăstirea Pantocrator, jud. Teleorman). Alt amant al său, un suspect preot cu numele Iliescu Zavate Lucian, poreclit „Popa Oaseˮ (pentru furt de moaște!), izgonit ca escroc din S.U.A. și aciuat în Eparhia Alexandriei şi Teleormanului.
Este divorțat, soția sa este din București, fiică de colonel, care și-a surprins soțul în timp ce acesta se săruta cu un coleg din cadrul Facultății de Teologie! Acest impostor este bun prieten cu Teodosie Petrescu, pe care l-a tot sponsorizat/ plimbat în multe excursii la Ierusalim.
De menționat că mulți dintre preoții homosexuali caterisiți în alte eparhii și-au găsit așternut cald în Episcopia condusă de Galaction Stângă! Inițial, Galaction Stângă trebuia să fie ales Arhiepiscop la Constanța, dar, în urma intervențiilor telefonice de la Ion Iliescu și Adrian Năstase, Teoctist a măsluit voturile și, astfel, constănțenii s-au pricopsit cu alt homosexual notoriu, inculpatul Teodosie Șpagoveanul.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Notă: După publicarea acestei liste, redacția Rezistența.ro a primit pe adresa de e-mail (06 august 2017) următoarele informații:
„Deoarece consider că homosexualitatea în cadrul BOR este ca un vierme ce mănâncă pe dinăuntru într-o instituție ce se vrea a reprezenta moralitatea în lume, țin să vă aduc la cunoștință următoarele:
1. În ceea ce îl privește pe PS Galaction, ați punctat foarte bine dumneavoastră în legătura cu Serafim și Sebastian, însă ați omis esențialul, și anume relația permanentă de homosexualitate a «Vlădicii» cu Neacșu Vasile (zis Sinel) – un parvenit adus de la Crasna, localitatea de baștină a lui Galaction, care i-a devenit consilier episcopal și amant.
2. PS Galaction are peste 200 de misionari hirotoniți, toți aceștia fiind aduși din afara județului Teleorman, județ pe care de altfel îl păstorește. Este arhicunoscut faptul că toți cei care au fost izgoniți de pe te miri unde, și-au putut găsi întotdeauna, pentru o sumă de bani, un loc călduros în Episcopia condusă de Galaction.
3. PS Galaction disprețuiește preoții și credincioșii din Teleorman, fiind o entitate ce nu se intersectează niciodată cu nevoile preoților și ale enoriașilor.
4. PS Galaction practică simonia. De când a fost instalat ca Episcop al Teleormanului are buzunarele pline cu bani de la oameni, care și-au tocit coatele, și nu numai, prin școlile și facultățile de Teologie și care poate ar fi meritat un post de preot fără să fie nevoiți să-l cumpere.
Sper din tot sufletul ca aceste informații să vă fie de folos și să contribuie câtuși de puțin la îndepărtarea acestor nenorociți.ˮ
Gherasim Cristea (14 noiembrie 1914 – 9 aprilie 2014) – a fost un cleric ortodox român care, vreme de 30 de ani, a îndeplinit funcția de Episcop titular al Eparhiei Râmnicului și Argeșului.
Gherasim Cristea
Într-un interviu acordat în 2006 a afirmat că, în timpul regimului comunist, funcția de stareț presupunea colaborarea cu Securitatea. În același interviu a evocat vizitele pe care Patriarhul Justinian Marina i le făcea Episcopului Iuliu Hossu, pentru a-l convinge să treacă la Biserica Ortodoxă Română.
Potrivit justițiarul.ro, „Gherasim Cristea este, poate alături de Teodosie Petrescu al Constanței (cel securist, simoniac, arghirofil, pidosnic – după cum scrie părintele profesor Ioan Buga în cartea sa «Rugați-vă pentru fratele Teoctist» – deci vrednic este), unul dintre cei mai mari păcătoși din toată Biserica română. (…).
Gherasim, prigonitorul preoților și călugărilor foști deținuți politici, cel care, în 1958, în calitate de stareț la mănăstirea Căldărușani, l-a scos din mănăstire și l-a predat Securității pe părintele Adrian Făgețeanu, membru al grupului «Rugul Aprins», ocazie cu care securiștii i-au spus «Mulțumim că ni l-ați adus, tovarășe colonel!» (mărturie TVR a ultimului supraviețuitor al grupului).
Gherasim, cel care, în aceeași calitate de stareţ, îl supraveghea pe cardinalul Iuliu Hossu. Gherasim, cel care, mai târziu, în calitate de episcop, l-a alungat din mănăstirile din eparhie pe părintele Paulin Lecca.
Gherasim, cel care, după ce depusese jurământul de sărăcie (sau de neagoniseală, cum se spune mai nou), avea în cont la bancă, în anul 2006, 36 de miliarde de lei vechi (peste un milion de euro pe vremea aceea), iar când era întrebat ce face cu atâția bani, răspundea: «Pentru înmormântare, taică, pentru înmormântare!».
Gherasim, cel care, la peste 90 de ani, chema la episcopie după miezul nopții preoții cu voce, să cânte cântece lumești la chefurile pe care le trăgea până dimineața cu șefii locali ai P.S.D. Gherasim, generalul pe care, după cum am mai scris, un alt general (dar dintr-un alt serviciu) l-a avansat la gradul de episcop.ˮ
Se recomandă condamnarea memoriei sale, precum și ștergerea sa din catalogul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.
Gurie Gorjanu – Episcopul Devei și Hunedoarei, caracterizat ca „O mare Doamnă în viațăˮ!
Ieronim Crețu – Vicar Patriarhal, a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului (09 mai 2011), reprimit de B.O.R. și hirotonit Episcop Vicar Patriarhal (29 mai 2014).
A fost implicat într-un mare scandal (2005/2006) cu calendare false și lumânări.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Ieronim Sinaitul – Episcop-vicar patriarhal de la data de 29 mai 2014.
Notă: După publicarea acestei liste, redacţia Rezistența.ro a primit pe adresa de e-mail următoarele precizări: „Din lista de ierarhi homosexuali lipsește Ieronim Sinaitul, despre care se știe în mediile homosexuale și bisericești că este gay, prieten la cataramă cu părintele protosinghel Justin Bulimar – stareț al mănăstirii Plumbuita (București) din octombrie 2014.
Se bârfește prin mănăstirile din București și am auzit chiar eu de la un preot că «Starețul de la mănăstirea Comana (referire la preotul arhimandrit Mihail Muscariu – n. red. rezistenta.ro) din Giurgiu este „soțiaˮ întâiului episcop de la Giurgiu» (referire la Ambrozie Meleacă – n. red. rezistenta.ro).
De altfel, la mănăstirea Comana s-a aciuat și preotul divorțat Florinel Ulmeanu – homosexual, fost arhidiacon al lui Nifon la Slobozia. Personal l-am surprins când se săruta pasional la mănăstirea Dealu cu un alt preot gay (din Dâmbovița).”
Ioachim Giosnianu – Arhiepiscopul Romanului și Bacăului (bănuit de homosexualitate, batjocorește preoții și canoanele B.O.R., la beție se laudă că are un castel în Franța, unde a și fost cleric și superior al unei mănăstiri ortodoxe).
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Iosif Pop – Arhiepiscop și Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale – în curs de evaluare.
Irineu Dogaru zis și „Dogărițaˮ – Arhimandrit la biserica de la Cotroceni, supranumit „duhovnicul S.P.P.” (implicat în scandalul de pedofilie cu Doru Iuga, fostul director de la fostul OTV).
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Irineu Pop – Arhiepiscop la Alba Iulia, despre care se spune că are o relație secretă de iubire cu ÎPS Ciprian Câmpineanu.
Irineu Duvlea (nu face parte din B.O.R.), fost stareț al mănăstirii Sâmbăta, fost Episcop Auxiliar al Episcopiei Ortodoxe Române a Americii (O.C.A.).
A fost scos din rândul clerului de către membrii Sfântului Sinod din America, după ce a fost acuzat în repetate rânduri de către românii din Episcopie de „partizanat cu B.O.R.ˮ și că ar avea înclinații homosexuale/ pedofile.
Iustin Hodea Sighiţeanu – Episcop al Maramureșului și Sătmarului (homosexual, în facultate era alintat „Fetițaˮ).
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Lucian Mic – Episcop al Caransebeșului, fost stareț al mănăstirii Miron, ctitorită de Patriarhul Miron Cristea, primul patriarh al B.O.R. Încă de atunci este cunoscută iubirea lui Lucian cu părintele consilier Costică, zis „Chiorulˮ.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Notă: După publicarea acestei liste, redacția Rezistența.ro a primit pe adresa de e-mail (08 august 2017) următoarele informații:
„Vreau să completez lista cu câteva informații despre episcopul Lucian Mic de la Caransebeș.
Este cunoscut ca fiind homosexual încă din tinerețe. Știa și fostul mitropolit Corneanu despre aventurile sale cu diaconul Valentin din Timișoara (despre care a și apărut o știre pe un site gay, că stătea pe un chat de gay ca să-și găsească parteneri de sex!).
Evident, totul a fost trecut sub tăcere, ba mai mult diaconul a fost promovat consilier economic. Deci pe consilier nu-l chema Costică, ci Valentin.
În al doilea rând, Lucian are o relație extraordinar de strânsă cu actualul vicar de Caransebeș, arhimandritul Constantin Timiș. De mai mai bine de 20 de ani stau împreună, unde a fost numit Lucian, la câteva luni maxim apărea și Constantin (1994 – preoți la Catedrala din Timișoara, 1996 – călugări la mănăstirea Izvorul Miron de la Romanești, 2006 – episcop și vicar la Caransebeș). E prea mult ca să vorbești de coincidențe!
Ba mai mult, acum Lucian Mic vrea să-l promoveze pe Constantin ca episcop la Vârșeț, Serbia (Daniil Stoenescu, fostul episcop al Daciei Felix, s-a retras luna trecută – iulie 2017 –, din cauza problemelor de sănătate).
Constantin se pregătește de câțiva ani pentru acel scaun episcopal, luna trecută, la București, dându-și teza de doctorat despre «Viața bisericească a românilor din Banatul sârbesc în prima jumătate a secolului XX». Oare de ce această temă nu are nicio legătură cu românii din Serbia?ˮ
Macarie Drăgoi (născut cu numele Marius Dan Drăgoi) – Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (sediul la Stockholm) – în curs de evaluare.
Mihail Filimon – Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Australia și Noua Zeelandă (homosexual, implicat în acte de pedofilie), fost ucenic al Arhiepiscopului Calinic Argatul.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Miron Cristea (1868-1939) – a fost primul Patriarh al B.O.R. (între 1925-1939).
Conform justițiarul.ro, Miron Cristea are trei mari păcate.
„În primul rând, s-a încurcat cu o curvă, și anume politica. Între 1927-1930 a fost regent, între 1938-1939 a fost prim-ministru.
În al doilea rând, în timp ce era prim-ministru, au fost uciși din ordinul regelui Carol al II-lea, pus în executare de sluga sa credincioasă și asasină, Armand Călinescu, liderii legionari în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu.
În al treilea rând, în timpul patriarhatului său a avut loc, punctul culminant fiind în 1935, masacrul de la mănăstirea de rit vechi Cucova, organizat de autoritățile bisericești, de cele civile și de jandarmi creștini de rit vechi (așa-zișii stiliști), soldat cu 5 morți (unii împușcați, alții înecați în fântâna mănăstirii) și 28 de grav răniți, cu trimiterea în închisoare a supraviețuitorilor, cu distrugerea icoanelor și a cărților sfinte, cu distrugerea mănăstirii și transformarea ei în livadă. Preoții din satele din jur și-au adus enoriașii cu carele cu boi ca să fure materialele din care fusese construită mănăstirea. În acel deceniu 4, stiliștii aveau parte de tratamentul acordat legionarilor.
Miron Cristea a luat poziție împotriva masoneriei. Astăzi, însă, unii spun că ar fi fost el însuși mason. Dacă luăm în considerare afirmațiile că moartea sa (la Cannes, în Franța) ar fi fost provocată de masonerie, este greu de crezut că ar fi fost mason. Cu atât mai mult cu cât avem în vedere declarațiile sale nu numai antimasonerie, ci și cele considerate antisemite.ˮ
Nestor Vornicescu (1 octombrie 1927 – 17 mai 2000) – Mitropolit al Olteniei (de la 23 aprilie 1978), membru de onoare (1992) al Academiei Române.
Este de notorietate relația homosexuală dintre activul Nestor Vornicescu și pasivul Vincențiu Grifoni – episcop al Sloboziei și Călărașilor, poreclit și „Madam Vornicescuˮ.
Nestor Vornicescu
Scriitorul Ciprian Mega, în cartea sa intitulată Pântecul desfrânatei, afirmă că, în calitate de stareţ al mănăstirii Neamţ, Nestor Vornicescu profita de elevii cursanţi ai seminarului de acolo.
Se recomandă condamnarea memoriei sale, precum și ștergerea sa din catalogul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.
Nicodim Munteanu (născut cu numele Nicolae Munteanu, 6 decembrie 1864 – 27 februarie 1948) a fost al doilea patriarh (după Miron Cristea) al Bisericii Ortodoxe Române (30 iunie 1939 – 27 februarie 1948), păstorind până la moarte, membru de onoare al Academiei Române. A avut neșansa de a fi patriarh numai în timp de dictatură. Apropiaţii săi au susţinut că a fost asasinat prin otrăvire. Unii spun că rușii i-au scurtat viața.
Există o scrisoare a preoților din Huși (anul 1924) despre apucăturile homosexuale ale episcopului Nicodim Munteanu, ales ulterior Patriarh al B.O.R.!
Notă: La data de 24 august 2017, în cotidianul VREMEA NOUĂ, liderul presei vasluiene, a apărut articolul intitulat „De când casa unui mirean este chilie pentru călugărul Onilă?”, în care se arată:
„(…) O scrisoare incendiară, semnată de un fost preot din județul Vaslui, pe numele său Iustin Păun, arată că, în urmă cu 100 de ani, episcopul de Huși din acel moment, Nicodim Munteanu, devenit ulterior Patriarh al României, s-a retras din fruntea Eparhiei, în mod ciudat. Fostul preot susţine – am cercetat si noi datele oficiale despre acest fost patriarh și am văzut că, în dreptul numelui său, apare «1923, 31 decembrie – retras din scaunul de la Huși», fără nicio altă explicație! – fiind acuzat, mai mult sau mai puțin deschis de relații compromițătoare cu elevi de seminar.
În cazul Episcopului Onilă, fostul șef al Eparhiei Hușilor, scenariul se repetă, la aproape 100 de ani distanță.
«În anul 1923, Episcopul Nicodim Munteanu s-a retras, necanonic, ca simplu stareț, la Mănăstirea Neamț (1923-1935) din cauza practicilor homosexuale și pedofilie. Avea metresă pe arhimandritul Chesarie Păunescu, directorul Seminarului din Huși, și el homosexual și pedofil, cum reiese din apelul preoților din Episcopia Hușilor către alegătorii de episcop din 1923, document găsit la arhiva Episcopiei Hușilor.» – susține fostul preot.
Acuze grave, însă iată că semnatarul scrisorii ne pune la dispoziție și un document vechi, semnat «Frate alegător» de către Preoțimea Eparhiei Hușilor, în care se scrie:
«Arhimandritul Chesarie Păunescu a fost timp de opt ani metresa și tovarășul de orgii homosexuale ale vestitului Nicodim, când a simțit că tovarășul său Nicodim este pe ducă a trecut în tabăra adversă, transformându-se rapid într-un fanatic moralist.» – scriau preoții vremii, în 1924, când se pregăteau alegerile pentru un nou episcop, după ce Nicodim fugise la mănăstirea Neamț.
«Suntem sătui de călugări pervertiți trupește și sufletește.» – mai scriau preoții din Episcopia Hușilor, acum aproape 100 de ani. Cum-necum, Nicodim a ajuns Mitropolit al Moldovei și, mai apoi, Patriarh al României, însă secretul său de la Episcopia Hușilor a fost bine ținut la secret de mai-marii Bisericii Ortodoxe Române.
Fostul preot, care ne-a trimis această scrisoare, susține că Nicodim, pe când era stareț, i-a dăruit reginei Maria a României lingouri de aur de 2 kg, pentru a fi pus Mitropolit al Moldovei și, ulterior, Patriarh al României. Sunt date uluitoare despre un trecut zbuciumat al Episcopiei Hușilor, în care apar numele unor ierarhi despre care istoria nu a mai menționat nimic, blocând aflarea adevărului. (…).”
Nifon Mihăiță – Arhiepiscop al Târgoviștei (homosexual și informator al Securității; a semnat note informative despre Ion Rațiu și Regele Mihai).
A fost racolat ca informator al Securității încă din timpul studiilor universitare, după care a primit diferite misiuni în străinătate, printre care și cea de preot misionar la românii din Canada. A fost expulzat din Canada, după ce a fost dovedit că era omul Securității.
Din anul 1986 este Episcop Vicar Patriarhal, Secretar al Sfântului Sinod, Relații externe bisericești (timp de opt ani).
Nifon Mihăiță
În urma aventurilor sale a fost supranumit și „Madam Panăˮ, după numele unuia dintre amanții săi (preot).
Renumit pentru interviurile pe care le acorda presei străine cu puțin timp înainte de decembrie 1989, când, în plină epocă de distrugere a bisericilor ortodoxe, individul declara că în România comunistă era deplină libertate religioasă!
Fiind la Busan în Coreea, ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, a fost acuzat că ar fi făcut afirmații eclesiologice grave („Nu cunoaștem care e Biserica întemeiată de Apostoliˮ, „Unitatea Bisericii s-a pierdutˮ, „Biserica s-a divizatˮ, „Din cauza deselor scindări din Biserică nu se mai știe exact care grupare are succesiune apostolică sau nuˮ etc.), declarații combătute de cinci mitropoliți greci ortodocși (ÎPS Serafim al Pireului, ÎPS Ieremia al Gortinelor, ÎPS Serafim al Kitirelor, ÎPS Andrei de Konitza și Pavlos de Glifada) într-o scrisoare către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, și de Popa Andrei Ionuț, în cadrul unei conferințe ortodoxe de la aula Facultății de Drept din București, dar și de părintele Matei Vulcănescu pe site-ul său personal.
Are un caracter fals: lingău cu cei tari, fără nicio milă cu preoții din subordinea sa. Îi place să primească mită și plocoane.
Pe când era Episcop de Slobozia (1994-1999) a abandonat și persecutat familia preotului Tiliță Gheorghe din Coșlogeni, preot cu viață sfântă, care a acceptat să se sacrifice pe sine pentru misiunea sa duhovnicească, fiind răpus la datorie de o boală nemiloasă. Ca să se răzbune pe curajosul preot Tiliță, Nifon a refuzat să acorde orice ajutor material familiei acestuia, pe motiv că acest preot l-a criticat deschis pentru imoralitatea vieții sale personale și corupția care domnește în eparhia sa. Mai mult, pe văduva și pe copiii preotului Tiliță i-a alungat din casa parohială ce fusese reconstruită chiar de preotul decedat.
Cu toate că Nifon Mihăiță, în multe feluri și în nenumărate rânduri, a demonstrat cât de meschin și de mizerabil este, Patriarhul Teoctist l-ar fi vrut ca succesor al său pe tronul patriarhal, făcându-se numeroase și mârșave manevre în acest sens, pentru modificarea Statutului Bisericii Ortodoxe Romane.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Paisie Lugojanul (nume real Ioan Gheorghe) – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, bănuit de homosexualitate, implicat într-un scandal uriaș cu fonduri europene.
Petroniu Florea Sălăjeanul – Episcop al Sălajului. Implicat în numeroase scandaluri cu preoții din subordine, utilizarea de fonduri financiare colectate de la credincioși în alte scopuri decât cele inițial angajate în fața acestora.
Pimen Zainea (născut cu numele Vasile Zainea) – Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor (informator al Securității, acuzat de poliție politică, acuzat de relații sexuale cu femei).
În octombrie 2007, C.N.S.A.S. a ajuns la concluzia că, potrivit documentelor studiate, ÎPS Pimen a avut legături atât cu Securitatea, cât si cu Direcția de Informații Externe (DIE), el având numele conspirative „Sidorovici” și, respectiv, „Petru”, fapte pe care ÎPS Pimen le-a contestat. Pe data de 15 martie 2011, Curtea de Apel București a decis (dosar nr. 7497/ 2/ 2010/ a1) să respingă apelul lui Pimen la hotărârea C.N.S.A.S. din 2007, când fața bisericească a fost catalogată ca turnător al Securității.
ÎPS Pimen ar fi fost racolat de Securitate în 1975, pe când era la Mănăstirea Putna. El a declarat că nu va ataca decizia Curții de Apel și a spus, în glumă: „Da, când am fost la Putna am omorât 100 de oameni și am băgat la pușcărie alți 1.000. Spun asta ca să fie mulțumiți cei de la C.N.S.A.S.ˮ. Totuși, ÎPS Pimen a contestat decizia și la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins însă irevocabil recursul în 18 octombrie 2012, susținând verdictul dat de instanțele inferioare privind colaborarea cu Securitatea.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Sebastian Pașcanu – Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Slatinei și Romanaților (fostul iubit al lui Ciprian Spiridon Câmpineanu – Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei). Apreciat pentru vocea sa, asemănătoare cu cea a Irinei Loghin, la diferite sindrofii duhovnicești ale înalților prelați.
Studiile de doctorat le-a urmat în Grecia, alături de Ciprian al Buzăului cu care, poate nu întâmplător, era coleg de cameră! Sebastian Pașcanu este acuzat că a întreținut relații sexuale cu Ciprian Spiridon Câmpineanu – Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Serafim Joantă – Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord.
După absolvirea liceului a urmat (1970-1974) studii teologice la Institutul Teologic din Sibiu. Mai înainte trecuse printr-un institut de învățământ superior tehnic, de unde s-a retras din motive legate de viața sa personală. Înainte de înscrierea la studiile teologice, Joantă a fost internat la Spitalul de Neuropsihiatrie din Brașov, unde i s-a diagnosticat o formă gravă de schizofrenie și labilitate psihică, care se manifestau mai ales în timpul Sfintei Liturghii, când făcea spume la colțurile gurii și crize… mistice.
Serafim Joantă nu este absolvent de Seminar Teologic, iar acest fapt se reflectă negativ asupra formării sale liturgice, catehetice și muzicale, mai mult folcloristico-mănăstirească, decât bisericească. Intre anii 1974-1982, ca preot celibatar (necăsătorit), a activat la parohia Pojorta (Brașov) și la Catedrala Episcopală din Alba Iulia, fiind unul dintre „cățelușiiˮ despoticului Episcop Birdaș.
În ciuda zvonurilor de tot felul, nu a specificat niciodată motivele pentru care a ales calea puțin ortodoxă a celibatului clerical, în timp ce candidații ortodocși la preoție, dacă sunt persoane cu o dezvoltare fizică și psihică normală, preferă să se căsătorească și să aibă o familie (I Timotei III, 3-6).
După o perioadă în care a funcționat ca ghid turistic la Catedrala Episcopală din Alba Iulia, a fost promovat și trimis de Patriarhia Română la studii peste hotare. Din această perioadă datează primele sale contacte cu Securitatea, în măsura în care este un fapt cert și bine verificat că această instituție de forță a regimului comunist se interesa pe la așa-zișii „ghizi turisticiˮ de pe lângă mănăstiri și catedrale despre vizitatorii străini și români, iar aceste contacte trebuie să fi fost foarte bune și să se fi mers chiar mai departe, de vreme ce aceeași Securitate și Departamentul Cultelor (fața văzută a Securității), dădeau aviz favorabil pentru trimiterea în străinătate la studii. Cert este că Serafim Joantă a plecat în străinătate nu pe baza calităților sale intelectuale și a pregătirii teologice, în care nu excelează, ci pe baza dosarului confidențial de la Securitate. Este bine cunoscut faptul că alegerea se făcea mai ales pe baza defectelor și slăbiciunilor persoanei în cauză și pe disponibilitatea acesteia de a colabora cu Securitatea, pentru că numai în aceste condiții persoana respectivă putea fi manipulată și dirijată conform intereselor regimului comunist ateu, fapt confirmat matematic de evoluția ulterioară a carierei Mitropolitului Serafim Joantă.
Între anii 1982-1985 a studiat la Paris, la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie, iar între anii 1986-1989 funcționează ca lector la același Institut slavofil, de pe unde se racolează colaboratori ai masoneriei și serviciilor secrete străine țării noastre.
Pe durata șederii sale la Paris a dobândit alte merite prisositoare, datorită colaborării cu autoritățile comuniste: conform celor relatate de colegii de studii, Joantă vizita foarte des Ambasada română de la Paris și evita să aibă alte contacte cu persoanele române din emigrație, căzute în dizgrația superiorilor săi, în afara celor „preferateˮ, indicate și vizate de Securitate pentru acțiuni informative specifice.
Serafim Joantă
În anul 1989 a revenit în țară, având deja pregătit decretul de numire ca să fie hirotonit Episcop. Alegerea și sfințirea în Episcop a lui Serafim Joantă sunt acte necanonice și invalide, deoarece s-au făcut la presiunea guvernului lui Petre Roman, în martie 1990, fără respectarea Statutului B.O.R., respectiv art. 130 (Legiuirile B.O.R., ediția 1953). Împreună cu fratele său, în perioada 1990-1993 s-a întâlnit în repetate rânduri cu Petre Roman, în timpul vizitelor de lucru pe care acesta le efectua în județul Brașov.
La 16 octombrie 1993, un așa-zis „Colegiu electoralˮ, întrunit la Aachen (Germania), l-a ales pe Serafim Joantă ca Mitropolit, având jurisdicție canonică peste parohiile românești din Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia și Finlanda. Pentru această alegere, un cuvânt hotărâtor l-a avut Mitropolitul Antonie Plămădeală, care, astfel, voia să scape de prezența unui Vicar incomod și, poate, incapabil cum este Serafim Joantă. Și acest act este necanonic, deoarece compoziția Colegiului electoral nu respecta prevederile art. 130 din Statutul B.O.R., în măsura în care delegații laici nu au fost convocați. Apoi, preoții care au compus acea adunare nu făceau parte din clerul canonic al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, care avea atunci jurisdicţie peste acel teritoriu. Preoții canonici ai amintitei Arhiepiscopii au refuzat să participe la acest act și nici azi, după 24 de ani de la acel eveniment, nu recunosc alegerea ca atare.
Convocarea Colegiului rămâne dubioasă și nu a respectat normele Statutare ale B.O.R., iar scopul pentru care fusese convocată adunarea preoțească de la Aachen a fost cu totul altul decât alegerea unui Mitropolit, întrucât acest fapt – deși foarte important – fusese înscris pe ordinea de zi la capitolul „Diverseˮ! Nerespectarea acestor legi bisericești a făcut ca, încă de la început și până în prezent, Mitropolitul Serafim Joantă să fie contestat cu vehemență de credincioșii și clerul din Germania, Belgia, Franța și Italia, care au cerut de mai multe ori Patriarhiei Române demiterea și rechemarea lui Joantă, dar fără niciun rezultat.
Din anul 1993, de la instalarea sa ca Mitropolit, și până azi, „opera pastorală” a lui Serafim Joantă a constat în dezbinarea comunităților ortodoxe române din toată Europa Occidentală și de Nord.
Se recomanda depunerea din treaptă a acestui individ.
Sofronie Drincec (cu numele de mirean Radu Ștefan Drincec) – Episcopul Oradiei și Bihorului (homosexual, simoniac, implicat în numeroase scandaluri și alte fapte grave, conform presei locale).
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Teoctist Arăpașu (cu numele de mirean Toader Arăpașu, născut la 7 februarie 1915, Tocileni, județul Botoșani, decedat la 30 iulie 2007, București) – fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007, considerat „(…) omul de curte al Ceaușeștilor, cu deosebire al ei, care semnase fără crâcnire demolarea tuturor bisericilor existente la vedere (…).ˮ
Preotul prof. Ion Buga scrie despre el: „Cu adevărat despre acest cameleon politic fără niciun scrupul s-ar putea spune ca și despre Talleyrand: «Cum să nu fie omul acesta atât de bogat dacă a vândut pe toți care l-au cumpărat!».ˮ
Conform unui raport al Securității din 1949, preluat de săptămânalul Academia Cațavencu și de cotidianul Libertatea, în ediția sa din 22 martie 2001, nevrednicul Patriarh Teoctist practica homosexualitatea încă de pe când era elev al Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica. Pentru acest motiv, serviciile secrete recomandau racolarea și promovarea sa în funcții superioare, întrucât, fiind pătat, imoral și corupt, putea fi șantajat și manevrat.
Provenind dintr-o familie săracă și fără principii morale, a fost de mic îndepărtat de Marghioala și Dumitru, părinții săi, din sânul familiei și vândut ca slugă la mănăstirea Vorona. A crescut fără dragoste părintească, fapt reflectat de comportamentul său de om meschin și mutilat sufletește. A fost un călugăr nestatornic și a schimbat mai multe mănăstiri (Vorona, Neamț, Bistrița), în goana sa după un trai parazitar și după slava deșartă. Faptul că era efeminat și pedant, încă din vremea când era frate la mănăstirea Neamț, este menționat și recunoscut și de către ieromonahul Petroniu de la Muntele Athos, care afirma că Teoctist era un tânăr robust care își bucla părul.
După anul 1948 a devenit un colaborator al regimului comunist ateu, calitate în care îl spiona pe Patriarhul Justinian Marina al cărui Episcop Vicar fusese impus. Ca rector al Institutului Teologic Universitar din București a corupt mulți tineri. În anul 1962, americanii i-au refuzat viza de intrare în Statele Unite, unde urma să meargă ca episcop al românilor ortodocși de acolo. Acest refuz a fost un vot de blam pentru Teoctist, precum și confirmarea faptului că acesta era cunoscut de către autoritățile americane ca fiind o mediocritate servilă, om de nimic, sluga fără conștiință și vândută comuniștilor, ateu convins și imoral. De aceea, Patriarhul Justinian Marina, care voia cu orice preț să scape de el „exportându-lˮ peste hotare, a fost nevoit să-l numească Episcop al Aradului (iulie 1962), spre a-l îndepărta de Centrul patriarhal. Ulterior, ca Mitropolit al Olteniei, apoi al Moldovei și ca Patriarh, a vândut Biserica și a demolat multe lăcașuri de cult, culminând cu biserica Sfânta Vineri din București.
Dintotdeauna a fost un om redus intelectual, calic și zgârcit, mărunt la caracter, bârfitor, sărac duhovnicește, fiind traumatizat până în străfundurile ființei sale, anormal și imatur ca psihic. Suferind de un avansat complex de inferioritate, preocuparea sa cotidiană era provocarea de suferințe și de necazuri acelor persoane care, prin funcția pe care Teoctist o ocupa, ajungeau în contact cu el. Se pare că aceasta a constituit o a doua natură a sa, o plăcere satanică de care nu s-a putut lipsi.
Imediat după evenimentele din decembrie 1989 (10 ianuarie 1990), „în cadrul BOR a început altă revoluție, cea a coloneilor împotriva generalilor. Pe moment, Teoctist, crezându-se învins, s-a retras la mănăstirea Sinaia. Apoi, văzând că de fapt nu se schimbă nimic pe fond, s-a reîntors triumfal în fruntea bisericii.”, fiind sprijinit de regimul post-comunist și securist al lui Ion Iliescu, tocmai pentru incapacitatea acestuia de a redresa Biserica, pentru ca politicienii să poată controla și manevra prin el Biserica Ortodoxă Română. De asemenea, să nu uităm că, după izbucnirea (22 aprilie 1990) manifestației maraton, „în Piața Universității, între un Tatăl Nostru și un cântec antisecurist, se auzea și câte un scandat în ritmul irmologic: «Jos Teoctist», «Teoctist antihrist» și chiar mai dulce: «Teoctist securist!».ˮ
Teoctist, patriarhul de tristă amintire, în nevrednicia și micimea sa sufletească, a fost principalul obstacol în calea procesului de renaștere spirituală și de asanare morală a Bisericii Ortodoxe Române, în jurul său coalizându-se toate elementele compromise și corupte din ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, care au făcut totul, cu orice preț, ca să împiedice ascensiunea Mitropolitului Daniel Ciobotea către scaunul patriarhal.
Se recomandă condamnarea memoriei sale, precum și ștergerea sa din catalogul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.
Teodosie Petrescu (născut Porcu Macedon) – Arhiepiscop al Tomisului, poreclit „Șpagoveanuˮ, este homosexual, acuzat de relații cu minori, simoniac, informator al Securității, implicat în politica de susținere a P.S.D., aflat sub control judiciar din octombrie 2016, inculpat pentru fraudarea de fonduri europene în cazul fermei Nazarcea, jud. Constanța).
Provine dintr-o familie ucraineană cu 17 copii, din nordul Bucovinei. În satul natal sunt considerați ca fiind o familie de joasă condiție socială, întrucât toți ai lui erau săraci și neiubitori ai muncii cinstite.
Este cunoscut ca fiind homosexual încă de pe băncile Seminarului, având înclinații perverse către tineri sub 18 ani, ceea ce Codul Penal român definește ca fiind corupere de minori cu certe conotații pedofile. Pe unul dintre aceștia, Ciprian Stănescu, 17 ani la data abuzării sale sexuale, îl alinta „Ursulețulˮ! Acesta declara despre Teodosie: „Pe parcursul anilor 2010 – 2011, numitul Petrescu Teodosie a început să mă ademenească din nou cu promisiunea că mă va băga la facultate fără examen și că mă va face preot, dacă îi satisfac fantezia sexuală pe care și-o dorea recent, aceea de a fi lins în fund. Nu am putut accepta așa ceva, drept pentru care m-a alungat din Arhiepiscopia Tomisului, lăsându-mă efectiv pe drumuri, fără nici o sursă de subzistență.ˮ.
Pe durata studiilor universitare urmate în cadrul Institutului Teologic Universitar din București făcea pe „mentorulˮ și „meditatorul” unor tineri, pe care îi corupea către homosexualitate (cărțile preotului Ion Buga sunt edificatoare în acest sens, Teodosie neîndrăznind să le combată vreodată!). Era și cel care mijlocea vinderea locurilor la Seminar și la Facultate pe lângă profesorii Dumitru Radu și Necula Nicolae, pe care îi alimenta cu sute de mii de lei prin respectivii candidați, având și el partea lui. Teodosie Petrescu este un bun combinator al utilului pentru sine cu intrigile, hoția și desfrâul.
Fără să fi avut merite deosebite, afară de priceperea înnăscută de a linguși și minți cu nerușinare, imediat după evenimentele din decembrie 1989 este ales, necanonic, Episcop Vicar al Bucureștilor. Profitând în mod ticălos de această înaltă slujire, fiind pus pe hoție și căpătuială, a practicat simonia, o practică și în prezent, vânzând harul preoției pe bani, a vândut parohii din Capitală și din alte centre importante de pe cuprinsul Arhiepiscopiei pe sume de zeci și zeci de mii de dolari, ulterior de euro. De asemenea, a adus în București o seamă de preoți tineri, fără studii și fără experiență pastorală, pe care i-a instalat în alte posturi importante. Consilierul său economic era un preot transferat în București din judeţul Călărași, după ce acesta fusese acuzat de furt din fondurile bisericii parohiale.
Teodosie Petrescu
Șoferul său era și amantul său, motiv pentru care s-a îngrijit de viitorul acestuia așa cum se cuvine: l-a căsătorit cu o fată prostuță și, la nunta tinerilor, i-a obligat pe toți preoții din Capitală și din împrejurimi să cotizeze cu „benevole contribuții” bănești.
Casa sa era tot timpul frecventată de seminariști ale căror vârste nu depășeau 15-16 anișori, dar și de alți tineri, care îi treceau prin așternut, în genunchi sub masă și sub reverenda episcopală, pentru ca aceștia să fie „învrednicițiˮ de protecția și ajutoarele sale financiare!
A fost numit la Constanța pentru a se evita un scandal uriaș, cauzat nu numai de viața sa imorală, cât mai ales de afacerile sale necurate, care au sărăcit financiar Arhiepiscopia Bucureștilor și au diminuat patrimoniul acesteia prin vânzări și închirieri ilegale de terenuri și imobile. Cu banii obținuți prin tot felul de afaceri mârșave și-a construit complexul monahal de la Dorna Arini.
S-a aliat cu P.D.S.R./ P.S.D. și cu vârfurile acestui partid, inclusiv cu Ion Iliescu, care l-a susținut pe lângă Patriarhul Teoctist ca să fie ales Arhiepiscop al Tomisului, pentru a fi protejat de iminenta izbucnire a unui scandal de proporții, dar și de consecințele penale ale acestuia. Tot Ion Iliescu a fost cel care i-a conferit lui Teodosie Petrescu (29 noiembrie 2002) Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”, dar există extrem de serioase îndoieli că individul este capabil să demonstreze că operele sale sunt de o asemenea importanță! Este prieten intim cu alți doi politicieni de vază din P.S.D., sinucigașul Adrian Năstase și brontozaurul comunist Victor Opaschi, despre care se afirmă cu insistență că ar fi homosexuali ca și el.
În septembrie 1987, la vârsta de 32 de ani, fiind asistent universitar, Teodosie a intrat în atenția Securității, care, prin raportul secret nr. 001600 din 28.09.1987, întocmit de maior V. Căciulă, aprobat de colonelul Gorun și lt. col. Ionel Grigorescu, propunea „recrutarea în calitatea de informator a numitului Petrescu Macedon, asistent teolog la ITOB”. În martie 2005 a fost deconspirat ca fost informator al Securității (dosarul nr. 22227/ 1987) cu numele conspirativ „Macheˮ. Dosarul său cuprinde cinci pagini: raportul privind recrutarea sa, angajamentul propriu-zis și raportul de după recrutare.
Teodosie Petrescu este unul dintre cei mai detestați și ticăloși ierarhi din istoria B.O.R., pentru care Crucea și Credința reprezintă mijloacele prin care își atinge scopurile personale ticăloase, un individ meschin, mârșav, mincinos, arghirofil, laș, răzbunător și foarte periculos, care a adus grave prejudicii de imagine atât Bisericii Ortodoxe Române, cât și ortodoxiei.
Se impune urgent și ferm judecarea sa canonică și penală, caterisirea și ștergerea numelui său din evidențele cu ierarhi ai B.O.R.
La data prezentei, Patriarhul Daniel intenționează retragerea și înlocuirea inculpatului Teodosie.
Teofan Savu Sinaitul (născut cu numele Dumitru Savu) – mitropolit al Moldovei; homosexual și informator al Securității.
Imediat după absolvirea Facultății a devenit călugăr la mănăstirea Crasna, loc infestat de homosexualitate, devenind amant al ieromonahului Nicodim din acea mănăstire. Cercetat pentru homosexualitate, devine informator al Securității, Direcția de Culte a județului Prahova.
Peste puțin timp, în 1986, a fost trimis de Patriarhia Română cu o bursă de studii la Institutul Teologic Saint Serge din Paris (1986-1990), obținând titlul de Doctor în Teologie. La revenirea în țară de la Paris, în foarte scurt timp a fost hirotonit, fără să fie ales canonic, ca Episcop Vicar, fiind unul dintre ucenicii iubiți de patriarhul Teoctist, lângă care, cu protecția acestuia, s-a ocupat cu țeserea de intrigi între Patriarhie și organismele bisericești din exteriorul țării.
A fost unul dintre „așiiˮ ascunși în mâneca sutanei lui Teoctist împotriva mitropolitului Daniel Ciobotea, pentru a împiedica ascensiunea acestuia la tronul patriarhal, motiv pentru care a fost propulsat ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei (anul 2000). Este considerat nul ca intelect și pregătire teologică.
Gurile spurcate spun că, printre amanții săi au fost propriul șofer și arhimandritul Dogaru, care, spun alte guri spurcate, îi mai aducea și băieți de la S.P.P., unde Dogaru era preot duhovnic.
Cariera și ascensiunea sa au fost „pilotateˮ de Securitate și, ulterior, de S.R.I.
A avut puternice simpatii față de PNŢCD și Convenția Democrată din România, forțe politice care au dezamăgit poporul român.
Este considerat unul dintre cei mai meschini, oportuniști, reduși și fățarnici ierarhi pe care i-a cunoscut vreodată România, toate faptele grave comise de acesta justificând din plin caterisirea sa.
Timotei Prahoveanul (născut cu numele Cristinel-Gabriel Aioanei) – episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Se spune despre el că este „sora de cruceˮ a lui Gurie Gorjeanul – episcopul Devei și Hunedoarei, acesta fiind caracterizat ca „O mare Doamnă în viațăˮ.
Timotei este considerat mâna dreaptă a patriarhului Daniel, individul care împarte numirile în parohii, evident, cu comisioanele aferente. Se vorbește despre el că atunci când se duce la câte o sfințire, cere preoților să fie servit cu „o găină (sic) grasăˮ!
De când el este mare eclesiarh și mare Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștiului, tot personalul în vârstă (consilieri, inspectori etc.) a fost înlocuit cu tineri sub 30 de ani!
Se recomandă caterisirea acestui individ.
Varlaam Ploieşteanul (fost Vasile Merticariu) – fost preot Vicar la Mitropolia Moldovei în timpul când Mitropolit era Daniel, în prezent este Episcop Vicar Patriarhal; bețiv notoriu.
Se recomandă depunerea din treaptă.
Varsanufie Gogescu – Arhiepiscopul de Râmnicu Vâlcea; bisexual.
Are un copil și este acuzat de practici oculte.
Lecturați despre apucăturile acestui individ: Exploziv. Înregistrare audio. „Pe mine ai vrut să mă omori”, inclusiv despre o „Stenogramă incendiară: Un fost elev la seminar se plânge că a fost traumatizat de ÎPS Varsanufie”.
Se recomandă caterisirea individului.
Vicenţiu Grifoni – poreclit „Păpușa ucigașăˮ, se pare din cauza faptului că și-a dat semnătura pentru ca Teoctist să fie operat a doua oară, fapt care s-a dovedit a-i fi fatal! – fost Episcop Vicar Patriarhal și Secretar și al Sf. Sinod al B.O.R., în prezent este Episcop al Sloboziei și Călărașilor, urmare a alegerii sale de către Sf. Sinod, în ședința din data de 18 iunie 2009.
Provine dintr-o familie de catolici. A fost ucenicul Mitropolitului Nestor Vornicescu. A urmat studii de doctorat în țară și la Atena. A funcționat o perioadă la Centrul Eparhial Craiova, apoi ca Superior al Căminului Românesc de la Ierusalim. Potrivit afirmațiilor preotului Adrian Făgeţeanu, Vincenţiu Grifoni a urcat relativ repede treptele puterii în B.O.R., fiind binecunoscută relaţia acestuia cu defunctul Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, care a fost descrisă, de cei mai mulţi cunoscători, ca fiind una homosexuală.
În articolul intitulat Sexul bisericii, publicat în almanahul revistei „Caţavencu” din anul 2003, s-a dezvăluit, pe baza unor documente secrete, viaţa sexuală a mai multor ierarhi de frunte ai B.O.R., printre care şi Vincenţiu. Jurnaliştii bucureşteni dezvăluie că ierarhul proaspăt promovat este numit în cercurile bisericeşti Madam Vornicescu, adică partenerul pasiv al defunctului Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu.
Este cunoscut ca isteric și alcoolic. Fără alegere canonică a fost hirotonit Vicar Patriarhal.
A devenit informator al Securității pe durata studiilor universitare. Un timp a fost monarhist. A fost sprijinit de politicianul Teodor Meleșcanu, în vremea când acesta era președintele A.p.R., cu care se întâlnea prin diferite restaurante.
Ion Iliescu i-a conferit lui Vincențiu Grifoni (29 noiembrie 2002) Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.
Se recomandă caterisirea acestui individ.
NEVREDNICI SUNT!
Citiţi şi:
Dezvăluiri cutremurătoare din interiorul BOR! Sunt mănăstiri la noi în care se află homosexuali și lesbiene!
Secte satanice la Vatican
Sex pervers şi bani în Biserică
Legăturile Patriarhilor cu Masoneria. Azi, cazul Bartolomeu Constantin Săvoiu
yogaesoteric
23 septembrie 2017