Părintele minimalist sau revenirea la bunul simț
În ultimii ani, diverse curente de parentaj au apărut ca ciupercile după ploaie, majoritatea încercând să ofere cam aceleași sfaturi părinților, dar, din motive de marketing, sub denumiri diferite; altele pervertind educația copiilor în mod periculos, prin demonizarea unor concepte vechi și sănătoase, dar greșit aplicate. De cele mai multe ori, astfel de sfaturi îi fac pe cititori să se simtă vinovați că nu au știut să fie „părinți danezi”, sau „necondiționali”, sau „leneși”, sau cine știe cum, când, de fapt, nu există pe lumea aceasta decât părinți care își asumă răspunderea creșterii copiilor și părinți care fug de această răspundere…
Unul dintre cele mai importante aspecte este să ne amintim că niciun om nu este perfect și că avem cu toții câte ceva de învățat întreaga viață, că nu există niciun om care să nu știe nimic, tot așa cum nu există niciun om care să le știe pe toate. „Busola” noastră internă – alcătuită din experiența noastră de viață, principiile, valorile, convingerile și credințele noastre – ar trebui să constituie principalul nostru instrument de „navigație” în creșterea și educarea copiilor, iar informațiile pe care le deținem le putem completa cu ajutorul specialiștilor în pedagogie și psihologie validați și activi, nu cu ajutorul bloggerilor care au căutat mai degrabă să devină celebri peste noapte.
Întoarcerea la bunul simț și dreapta măsură este calea cea mai adecvată de educare a copiilor. Tocmai la aceasta ne îndeamnă curentul minimalist din parenting…
Cum să nu creștem copiii lui Gordon Gekko
Acum 31 ani, celebrul regizor Oliver Stone lansa un film care prevestea o eră a lăcomiei fără precedent în istoria lumii: „Wall Street”. Personajul central, finanțistul Gekko, are drept slogan: „Lăcomia e bună”. Gekko este lipsit de scrupule, lipsit de omenie, stăpânit de patima banilor și a puterii iluzorii pe care banii o aduc dimpreună cu toate plăcerile materiale satisfăcute fără întârziere. Gekko sfârșește în închisoare, pierzându-și soția și înstrăinându-și fiica, unicul copil. În octombrie 2008, premierul australian Kevin Rudd ține un discurs – „Copiii lui Gordon Gekko” –, referindu-se la criza financiară mondială din 2007-2010, criză care a afectat grav economia mondială și, implicit, viața tuturor. „Poate că a venit timpul să recunoaștem că nu ne-am însușit prea bine învățămintele ideologiei lăcomiei. Și, iată, astăzi trebuie să curățăm mizeria pe care au făcut-o copiii lui Gordon Gekko.”
Un an mai târziu, cardinalul italian Tarciso Bertone susținea în fața Senatului un discurs în care afirma că economia de piață a fost înlocuită de „economia lăcomiei”, deoarece lăcomia, ca și mentalitatea care își are originea în lăcomie, este răspunzătoare de criza economică din anii 2007-2010.
Există două mari întrebări pe care ar fi necesar să ni le punem:
1. Cum au ajuns oare niște copii nevinovați să se transforme în adulți stăpâniți de duhul lăcomiei, insațiabili, dornici să-și schimbe autoturismul la fel de repede ca telefonul mobil și garderoba la fiecare anotimp, mereu cu gândul la bani, și gata să sacrifice orice pentru asta, inclusiv libertatea? Cine și cum i-a crescut?
2. Ce fel de copii vor educa, la rândul lor, acești adulți stăpâniți de lăcomie încă din tinerețe?
Răspunsurile nu sunt deloc simple, deși par evidente: părinții lacomi cresc copii lacomi. La o privire mai atentă, vezi că, adesea, oameni săraci, dar preocupați excesiv de cum să facă bani ca să scape de sărăcie, cresc copii lacomi și excesiv de preocupați să facă bani, nemilostivi, zgârciți și hrăpăreți. Alteori, oameni bogați, lacomi și lipsiți de omenie, le provoacă propriilor copii niște răni atât de adânci, încât aceștia ajung să fugă toată viața de bani, știind prea bine ce răni adânci și câtă suferință le pot aduce.
Uneori, părinții își justifică propria patimă pentru bani prin însăși grija lor față de copii: „Pentru ei muncesc, să le rămână lor, să nu sufere de lipsuri!”, chiar și atunci când, în realitate, ei sunt cei care se bucură din plin de avere și, prin exemplul personal, își educă și copiii să facă din bani singurul scop în viață.
Cei mai mulți părinți nu vorbesc direct despre aceste aspecte, nu le spun copiilor, ca Gordon Gekko, că „Lăcomia e bună”, nici că „Banii aduc fericirea” – dimpotrivă, se străduiesc să-i educe cât mai bine. Uită însă că cei mici învață din ceea ce văd, nu din ceea ce aud, iar atașamentul față de posesiuni materiale vine încă din pruncie, atunci când primesc jucării fără număr, hăinuțe și dulciuri, când li se fac toate poftele si se află permanent în centrul atenției, învățând astfel că toți din jurul lor nu există decât cu un singur scop: de-a le face lor pe plac.
1. Nu cumpărați jucării și haine în exces!
Copiii nu le vor mai aprecia, se vor plictisi repede de ele și vor dori mereu altele noi, mai scumpe și mai sofisticate, în caz contrar nu vor mai resimți nicio plăcere, iar voi, ca părinți, veți ști fără întârziere aceasta. Aici se află originea nevoii insațiabile a viitorilor adulți de a avea cât mai multe posesiuni.
2. Cumpărați puțin și cu semnificație!
De preferință, cumpărați copiilor doar câteva jucării pe an, adaptate vârstei, variate și, desigur, observându-le preferințele (păpuși, mașinuțe, avioane, mingi etc.). Este de preferat ca fiecare nouă jucărie să fie legată de un eveniment anual, precum ziua de naștere, onomastica, Crăciunul.
Procedați la fel și pentru alte obiecte sportive, precum bicicletă, role, skateboard etc. Lăsați copilul să aștepte un obiect sau jucărie nouă, nu vă grăbiți să o cumpărați de îndată, chiar dacă vă permiteți. Așteptarea crește dorința și, atunci când copilul primește obiectul dorit, îl va aprecia mai mult, după cum va aprecia mai mult și dărnicia părintească, pe când dacă primește imediat obiectul dorit, nici nu-l apreciază, nici nu vă apreciază – și, în scurtă vreme, va dezvolta convingerea că i se cuvine să îi fie satisfăcute toate mofturile, ajungând astfel nu doar nerecunoscător, ci și arogant.
3. Nu dați copiilor sume mari ca bani de buzunar!
Aceasta îi învață că li se cuvine să aibă pe mână bani mulți și nemunciți. Evident, banul nemuncit de tine, ca și cel câștigat pe căi necinstite, e cel mai lesne de cheltuit. Acest prost obicei are și consecințe negative imediate – copiii își vor cumpăra dulciuri, fast food și sucuri, ori alte lucruri la fel de nefolositoare. În plus, vor ajunge aroganți față de ceilalți copii, ba chiar și față de adulții pe care îi percep ca fiind mai săraci.
Pe termen lung, consecințele sunt încă și mai devastatoare – își vor dori bani mulți, dar fără să-i muncească, obișnuiți să-i obțină fără efort, așa încât vor fi profitori, exploatându-și prietenii, familia, partenerii de viață, serviciile de asistență socială. De asemenea, vor fi înclinați spre fraudă, delapidare, afaceri oneroase și alte activități ilegale care să le aducă câștiguri mari cu eforturi minime. Nu uitați că primii de care copilul dumneavoastră va profita și cei pe care îi va exploata cel mai mult veți fi chiar voi, cei care l-ați deprins așa. Nu puține sunt cazurile în care fiii au vândut toate proprietățile părinților, lăsându-i pe drumuri, sau au distrus afaceri mari, rămase moștenire.
Este de preferat să nu le dați copiilor bani în loc de cadou, pentru că se învață să primească (și să dea) cadou bani – or, când dai cuiva bani să-și ia ce vrea înseamnă că nu îl cunoști suficient de mult încât să găsești un cadou potrivit pentru el, un cadou cu semnificație. Banii sunt impersonali, iar cei care se obișnuiesc să-i aibă învață că orice are un preț, dar nimic nu are valoare.
4. Învățați-i să economisească și să investească!
Acesta este un comportament financiar prudent, chibzuit. Economiile încep cu celebra pușculiță care, la vârsta adolescenței, se poate transforma în cont bancar. Aici, copiii pot economisi bănuți de buzunar, burse, alocații și bani proveniți din alte mici surse, pe care îi putem ajuta să-i investească cu chibzuință, în loc să-i cheltuiască compulsiv. Astfel, anumite obiecte sau excursii, vizite, concerte, hăinuțe, cărți etc. pot fi achiziționate cu mândrie de către copiii noștri din resursele personale, iar altele pot fi dobândite în regim de co-plată, ei contribuind într-o anumită măsură, iar părinții completând suma necesară.
Dacă nu-i învățăm să economisească și să-și chivernisească cu prudență banii, îi vor irosi fără niciun folos și-și vor irosi totodată și propria viață, pentru că, se știe, „Time is money” (Timpul înseamnă bani)…
5. Dăruiți copiilor mai multe experiențe de viață decât cadouri în obiecte!
Aceasta se poate face lesne atunci când punem accentul mai puțin pe cadouri în obiecte și mai mult pe cadouri în amintiri de neuitat. De pildă, de ziua copilului, în loc să-i luați nu știu câte hăinuțe sau jucării, mai bine mergeți împreună cu toată familia într-un parc de distracții, la un miting aviatic, la un picnic, într-o drumeție etc. În acest fel, copilul va învăța că experiența trăită alături de cei dragi și transformată în amintire este mult mai de preț decât cadourile de care se bucură de unul singur și pe care, de cele mai multe ori, le va uita pentru totdeauna.
Abundența de obiecte îi învață pe copii să se lege exclusiv de cele materiale, ceea ce îi face să le prețuiască în exces și să se irosească în perpetua lor căutare. Pot deveni zgârciți și complet nefericiți, fără măcar să știe de ce.
Citiți și:
Copii demotivaţi – părinţi exasperaţi
Opinia lui Einstein despre educație. Iată ce l-a învățat el pe fiul său
Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?
yogaesoteric
10 octombrie 2018