Shiva Matangari

Shiva în ipostaza de triumfător asupra forţelor ostile, malefice

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

O altă ipostază a lui Shiva este Shiva Matangari, sau altfel spus, Shiva în ipostaza de triumfător asupra forţelor ostile, malefice. Shiva Matangari este ipostaza asociată acţiunii divine atotputernice a lui Shiva care urmăreşte înfrângerea influenţelor ostile, rele, ale unei fiinţe demoniace, care a luat forma unui elefant. Această ipostază a lui Shiva mai este cunoscută în India şi sub numele de Gajahamurti, Gajasura Samharamurti sau Gajasamharamurti. În tradiţia hindusă, elefantul este simbolul forţei uriaşe. Existenţa sa este asociată memoriei, înţelepciunii, puterii, vârstei şi tuturor înzestrărilor care sunt înnăscute sau dobândite, ce îi permit fiinţei umane atingerea măiestriei şi a abilităţii într-o anumită direcţie. În general, în India, elefantul este un simbol al unei mari bogăţii materiale şi spirituale totodată. În anumite scrieri hinduse vechi, prezenţa elefantului simbolizează capacitatea uriaşă a conştiinţei individuale de a înmagazina o bogată experienţă de viaţă.

Însă elefantul este totodată şi simbolul asociat acţiunii egoiste de a deţine sau de a îndeplini ceva ce nu este permis sau care este ilegal. Elefantul este, prin natura sa, un animal agresiv şi masiv şi tocmai de aceea el este asociat totodată şi cu lipsa de sensibilitate la influenţele benefice, subtile, superioare, deoarece el este animalul care are cea mai groasă piele.

Povestirea simbolică ce este asociată acestei ipostaze a lui Shiva, Shiva Matangari, este descrisă în lucrarea hindusă Sutrabeda. Se spune că odată, demult, a existat un demon foarte ambiţios, numit Gajasura, care avea însă un trup de elefant. Fiind impulsionat de o mare dorinţă de putere, el a realizat felurite tapas-uri prin care a obţinut puteri paranormale, siddhi-uri. Dar, cu toate acestea, mintea sa a rămas în continuare slabă, fiind incapabilă să discearnă corect felul în care trebuia să folosească aşa cum este necesar puterile paranormale pe care le atinsese. Fiind totodată şi foarte egoist, el nici măcar nu s-a gândit vreodată că ar putea să-şi folosească în deplină armonie cu Voinţa lui Dumnezeu puterile paranormale pe care le avea. Pentru a-şi dovedi lui însuşi superioritatea şi puterea sa extraordinară, a început mai întâi prin a-i provoca pe cei care erau mai puternici să se lupte cu el. Tentaţi de mirajul unei posibile victorii asupra puternicului Gajasura, mulţi luptători care erau şi ei foarte ambiţioşi au intrat în luptă, dar au fost în scurt timp înfrânţi de forţa nemaipomenită a demonului.

Treptat beţia insidioasă a puterii a pus complet stăpânire pe mintea lui Gajasura şi atunci el a început chiar să atace şi alte fiinţe care nu vroiau să se lupte cu el, provocând foarte mult rău acolo pe unde trecea. El dobândea pe zi ce trece o putere din ce în ce mai mare, care se amplifica şi mai mult datorită egoismului exacerbat care deja pusese stăpânire pe el. Forţa uriaşă pe care el o dobândise ajunsese să-i sperie chiar şi pe zei, care au început să se teamă de Gajasura. Îmbătat de orgoliu şi putere, el a început să-i atace chiar şi pe adoratorii lui Shiva, care erau complet absorbiţi în meditaţie şi focalizaţi în adorarea lui Dumnezeu, în lăcaşul sfânt din Kashi. În furia lui nebunească, el aproape că nu-şi mai dădea seama pe cine atacă. El nu a realizat deloc că, odată cu această acţiune nebunească, mintea sa obtuză şi limitată l-a făcut astfel să păşească pe drumul pierzaniei. Atunci Shiva, Ghidul tuturor fiinţelor care erau complet dăruite lui Dumnezeu, i-a apărut brusc înainte luând o înfăţişare teribilă, cutremurătoare. Cu o singură mişcare fulgerătoare a braţelor sale divine, el l-a spintecat, smulgând de pe trupul uriaşului Gajasura pielea lui cea groasă. Cuprins de o mare durere, demonul a strigat atunci foarte tare, după care a căzut răpus la picioarele lui Shiva. Manifestarea cea teribilă a lui Shiva care a înfrânt demonul ce se manifesta în trup de elefant, este numită Shiva Matangari. Această ipostază a lui Shiva este unanim considerată a fi una dintre cele mai teribile şi înfricoşătoare ale lui Shiva. În reprezentările iconografice ale acestei ipostaze, până şi o Shakti a sa este descrisă ca fiind înspăimântată atunci de energia teribilă a lui Shiva care a fost manifestată pentru a stopa acţiunea distructivă, nebunească, a demonului Gajasura.

În această ipostază, Shiva Matangari, Shiva este reprezentat călcând cu o forţă nemaiîntâlnită pe capul elefantului, cu piciorul său stâng, jupuindu-i pielea cea groasă de pe trup, cu o singură mişcare realizată cu două dintre mâinile sale. Fiind desprinsă de pe trupul animalului răpus, pielea de elefant s-a transformat subit într-o sublimă mandala luminoasă, prabhamandala. Coada elefantului a devenit şi ea o rază de lumină care s-a adăugat şuviţelor ce fac parte din părul cel strălucitor al coroanei lui Shiva.

Cu toate acestea, majoritatea reprezentărilor iconografice ni-l înfăţişează pe Shiva zâmbind, chiar dacă el este reprezentat într-o ipostază teribilă, în acţiunea sa divin integrată de distrugere a demonului Gajasura. În tradiţia hindusă, această ipostază a lui Shiva este descrisă ca fiind cea mai înfricoşătoare. Păcatul demonului Gajaha este unanim considerat ca fiind unul foarte mare şi anume acela al abaterii de pe calea spirituală a fiinţelor care sunt orientate să-L descopere pe Dumnezeu. Tocmai de aceea, Shiva se manifestă prompt, stopând greşelile cumplite ale demonului Gajasura. Pielea cea groasă a demonului cu trup de elefant simbolizează aici egoismul şi opacitatea faţă de influenţa subtilă, spirituală care vine de la Dumnezeu. Acţiunea divin integrată, în acest context, de jupuire a pielii elefantului dintr-o singură mişcare şi folosirea ei drept veşmânt ne indică aici drumul purificator rapid şi totodată foarte dureros pe care trebuie apoi să-l traverseze o fiinţă păcătoasă care a săvârşit grava greşeală de a abate alte fiinţe de pe calea spirituală.

Îndepărtează obstacolul egoismului

Corecţia severă care este aplicată aici de către Shiva este fără îndoială pe măsura gravelor greşeli ce au fost făptuite de demonul Gajaha. În mod normal, pielea unei fiinţe este agentul ori calea care permite acelei fiinţe să simtă în mod tainic, prin intermediul atingerii, realitatea mediului în care ea trăieşte. Jupuirea pielii este, de fapt, acţiunea care are drept semnificaţie procesul de îndepărtare a unei bariere care a devenit deja obstacol din punct de vedere spiritual şi care face ca fiinţa respectivă să fie insensibilă faţă de influenţele divine exterioare. O astfel de piele groasă şi tăbăcită nu mai adăposteşte decât masa grosieră şi limitată a egoismului şi a puterilor individuale care atunci sunt folosite în scop rău. Rămas fără piele, demonul cel plin de egoism şi mândrie Gajasura este astfel obligat de către Shiva să înceapă să simtă realitatea aflată în afara sferei eu-lui său. El este forţat astfel prin acţiunea divin corectoare a lui Shiva să devină receptiv faţă de influenţele benefice superioare şi să fie deposedat instantaneu de grosul acoperământ al egoismului care a devenit în cazul său o barieră. Tratatul tradiţional Amshubhabeda sugerează că această ipostază a lui Shiva este adeseori reprezentată având fie patru, fie opt braţe. Atunci când reprezentarea iconografică are patru braţe, cele două braţe de sus ţin în ele pielea elefantului gajacharma, braţul drept din faţă ţine laţul, pasha, simbol al controlului deplin al lui Shiva asupra tuturor forţelor din manifestare şi braţul stâng din faţă ţine cornul elefantului, gajashringa, simbol al voinţei individuale, care aici este stăpânită de către Shiva. Atunci când reprezentarea iconografică are opt braţe, trei dintre braţele din dreapta poartă tridentul, trishula, toba, damaru şi laţul, pasha, iar cu celelalte trei dintre braţele din stânga el ţine craniul, kapala şi cornul de elefant, cel de-al treilea realizând gestul divin ce simbolizează intervenţia divină instantanee, visamaya. Celelalte două braţe dintre cele opt ţin sus pielea elefantului. Piciorul stâng al lui Shiva este ferm fixat pe sol, în timp ce piciorul său drept este îndoit şi ridicat deasupra coapsei  celuilalt picior, într-o poziţie care exprimă un puternic dinamism.
În reprezentările iconografice, Shiva Matangari este înveşmântat cu o mulţime de podoabe de preţ şi poartă o piele de tigru în jurul taliei, ca simbol al puterii suverane asupra naturii inferioare a fiinţelor. Culoarea corpului său aici este roşu intens. În stânga sa este reprezentată, de regulă, Parvati având o expresie ce exprimă uluire în faţa teribilei forţe care este reprezentată de către Shiva pentru înfrângerea demonului Gajasura.

Iată acum o descriere sugestivă a lui Shiva în ipostaza sa de triumfător asupra forţelor ostile, malefice. „Sprijinit ferm cu piciorul său pe capul elefantului înfrânt, cu mâinile sale foarte puternice care îi jupoaie pielea cea groasă a animalului dintr-o mişcare, el, Shiva Matangari, face ca aceasta să devină o minunată aureolă a trupului său divin. Ţinând înfricoşătorul său trident într-una dintre mâini, cu axul şi antilopa în celelalte braţe ale sale şi realizând totodată gestul dăruirii favorurilor divine, cu cea de-a patra mână, el, Shiva Matangari, ia aici un chip înspăimântător care îi paralizează mai ales pe cei egoişti şi răi. El, teribilul Shiva Matangari, este însoţit atunci de Parvati, care este profund uluită de copleşitoarea sa forţă divină care distruge prompt răul. Shiva Matangari este Suveranul Stăpân Shiva, cel care triumfă întotdeauna asupra tuturor influenţelor ostile, malefice, care pot să-i perturbe pe adoratorii sinceri şi plini de dăruire către Dumnezeu.”

articol preluat din revista Yoga Magazin nr.43

yogaesoteric

Also available in: English Français