Mitul „valului de extremă dreapta” european

S-a vorbit mult despre un „val de extremă-dreapta” în Parlamentul European.

De exemplu, BBC a publicat un titlu: „Extrema dreaptă privește o creștere a voturilor în Europa”, cu puțin timp înainte de alegeri.

Pe 5 iunie, Politico a relatat: „Pe măsură ce extrema dreaptă crește, alegerile pentru Parlamentul European din această săptămână vor reordona peisajul politic al continentului”.

Unul dintre titlurile de după alegeri ale CNN a fost: „Extrema dreaptă crește în alegerile pentru Parlamentul European, dar centrul încă rezistă”.

Ar putea constitui o lectură interesantă, dar astfel de titluri dezvăluie o lipsă profundă de înțelegere a ceea ce se petrece cu adevărat în Europa din punct de vedere politic.

În primul rând, deși în sistemul politic european se vor găsi întotdeauna zone de gândire de extremă dreapta, ideea că partidele politice noi și emergente de dreapta sunt în general „de extremă dreapta” este pur și simplu falsă.

De exemplu, dacă accesați pagina web a unuia dintre principalele grupuri politice emergente care se presupune că face parte din „valul de extremă dreapta”, Conservatorii și Reformiștii Europeni, nu sunteți întâmpinați de sloganuri neonaziste, ci de angajamente privind „protejarea cetățenilor și a frontierelor”, „respectarea drepturilor și suveranității statelor membre”, „protejarea mediului global la un cost pe care ni-l putem permite”, „îmbunătățirea eficienței și eficacității Uniunii” și „cooperarea cu partenerii globali”.

Dacă parcurgeți site-ul web al Fraților din Italia (Fratelli d’Italia), partidul politic asociat cu premierul italian Giorgia Meloni, presupus de „extremă dreapta”, în căutarea unor idei reacționare și extremiste, veți fi profund dezamăgiți. Site-ul afișează o listă destul de banală de politici de promovare a creșterii economice, o Europă mai sigură, un sistem de sănătate mai bun, politici de sprijinire a familiilor și de creștere a natalității, opoziția față de supravegherea biologică („pașaportul verde”) și necesitatea de a combate imigrația ilegală.

Iată, de exemplu, traducerea unui paragraf din platforma electorală europeană a Fraților din Italia, referitor la imigrație:

„Europa este necesar să fie cea care decide cine intră pe teritoriul său și nu organizațiile criminale sau actorii externi interesați să folosească fluxurile migratorii ca armă pentru a destabiliza guvernele. Imigrația este necesar să fie încadrată într-un context de legalitate și abordată în mod structural. Salvarea de vieți este o datorie, la fel ca și protejarea celor care au dreptul la azil, dar modelul favorizat de stânga ‒ caracterizat de acceptarea fără discernământ și de redistribuiri (de migranți) niciodată puse în aplicare ‒ s-a dovedit a fi un eșec.”

Oricine descrie aceste tipuri de politici ca fiind de „extremă dreapta” este fie profund amăgit, fie pur și simplu hotărât să își discrediteze adversarii politici prin orice mijloace disponibile.

Acest tip de tratare leneșă, necinstită și demonizatoare a noii drepte în Europa, care ignoră în mare parte platformele electorale reale ale partidelor de nouă dreapta, este acum o normă în mass-media occidentală mainstream.

Termenul de „extremă dreapta” ar fi necesar să fie rezervat pentru grupurile politice care se opun constituționalismului, sunt rasiste înrăite sau doresc să instituie un stat autoritar asemănător Italiei fasciste sau Germaniei naziste.

Sintagma a degenerat, în schimb, într-o etichetă ieftină folosită pentru a-i discredita pe conservatori.

Eticheta este atașată cu voie sau fără voie persoanelor care adoptă poziții politice neagreate de cei din grupările „Woke” și/sau „progresiști”, chiar dacă aceleași poziții erau considerate destul de convenționale în urmă cu câteva decenii: Oamenii sunt etichetați ca fiind de „extremă dreapta” dacă apără ideea unei identități naționale, doresc un proces ordonat de imigrare, pledează pentru legi care să fie dure în ceea ce privește criminalitatea, cred în căsătoria tradițională și în markerii biologici pentru gen; sau cred că drepturile civile, cum ar fi consimțământul informat, sunt încă relevante în timpul unei pandemii.

Dacă vreți să înțelegeți cu adevărat de ce apar noi partide de dreapta, aruncarea etichetei de „extremă dreapta” nu vă va duce prea departe. Ceea ce se petrece cu adevărat este că partidele tradiționale de dreapta, multe reprezentate de cel mai mare grup politic din Europa, PPE, au abandonat o mulțime de angajamente tradiționale de dreapta, creând un vid care va fi umplut de „noua dreaptă”.

De exemplu, statul de drept și guvernarea limitată au fost înlocuite, sub supravegherea partidelor de „dreapta” tradiționale, cu pașapoarte cu vaccinuri, lockdown-uri, legi intruzive privind discursul instigator la ură, taxe și reglementări „verzi” paralizante și ideea orwelliană că ar fi necesar să reprimăm „dezinformarea”, pentru ca cetățenii să nu fie expuși la idei „periculoase”.

Vechea dreaptă a supravegheat o Europă a imigrației necontrolate și dezordonate, fără o verificare adecvată a migranților și fără să țină cont de impactul migrației pe scară largă asupra comunităților locale. Iar vechiul angajament față de dreptul la lege și ordine a făcut loc unei complaceri și inacțiuni palpabile în fața unei probleme de criminalitate în creștere în orașele europene.

Aceasta a creat o cerere politică refulată pentru partidele pregătite să își asume angajamentele tradiționale de dreapta, cum ar fi legea și ordinea, imigrația ordonată, libertatea de exprimare, politicile fiscale și sociale pro-familie și un guvern limitat.

În unele cazuri, vidul politic a fost umplut cu o retorică extrem de xenofobă, rasistă și autoritară. Dar, în multe alte cazuri, partidele catalogate drept „de extremă dreapta” pun pur și simplu la îndoială înțelepciunea politicilor de deschidere a frontierelor, expun abuzurile sistemului de refugiați, apără libertatea de exprimare și caută să modereze agenda ecologistă astfel încât să nu fie atât de opresivă pentru fermieri și cetățenii obișnuiți.

Dacă faptul de a avea preocupări serioase cu privire la imigrație și de a se opune unor reglementări de mediu de mare amploare este considerat „extrem”, atunci se pare că a fi „extrem” este acum destul de normal în Europa: un sondaj de opinie recent arată că imigrația este una dintre principalele preocupări ale alegătorilor europeni, după economie și război. În plus, performanța abisală a Verzilor în aceste alegeri europene ‒ scăderea de la 71 la 53 de locuri ‒ sugerează că entuziasmul Verzilor pentru reglementări ambițioase privind clima nu este împărtășit de mulți alegători.

Pe scurt, două dintre preocupările centrale ale noii drepte ‒ imigrația necontrolată și reglementările de mediu excesiv de împovărătoare ‒ sunt de fapt împărtășite de un număr considerabil de alegători europeni.

În cele din urmă, nu a existat o „creștere” de care să se vorbească în rândul partidelor noi și emergente de dreapta: mai degrabă o consolidare moderată.

Noua dreaptă din Europa este în continuare depășită numeric în mod semnificativ în Parlamentul UE de centriști și stângiști. De exemplu, grupurile Conservatori și Reformiști Europeni și Identitate și Democrație, care sunt cele mai organizate secțiuni ale noii drepte, au crescut de la 118 la 131 de locuri într-un parlament cu 720 de membri. Partidul Popular European, cu 189 de eurodeputați, are suficienți aliați de stânga pentru a continua să mențină o prezență dominantă în parlament.

Astfel, ascensiunea partidelor alternative de dreapta în alegerile europene este mult supraestimată. Cu toate acestea, consolidarea constantă a noii drepte, combinată cu triumful decisiv al Rassemblement Național al lui Marine Le Pen asupra partidului Renaissance al lui Macron arată că există un apetit tot mai mare în rândul alegătorilor europeni pentru candidații și partidele care fac din controalele mai stricte la frontiere și din reducerea reglementărilor de mediu o parte importantă a platformelor lor electorale.

Situația de după alegeri nu răstoarnă în mod fundamental echilibrul de putere în Parlamentul European. Cu toate acestea, sugerează o modificare spre dreapta a sentimentului public în Europa, iar asta va avea în mod inevitabil un impact asupra procesului de elaborare a politicilor. În special, este posibil să vedem partide de „centru-dreapta”, precum Partidul Popular European, adoptând o linie mai moale în ceea ce privește mediul și o linie mai dură în ceea ce privește imigrația, în viitor. Orice altceva le-ar pune în pericol propriul viitor politic.

Citiți și:
Parlamentul European, viraj brusc spre dreapta după alegeri: Înfrângeri umilitoare pentru Macron, Scholz și Nehammer
Alegerile europarlamentare pun frână Green Deal-ului: „A fost o greșeală să se interzică motoarele cu combustie internă” – Verzii, în cădere liberă

 

yogaesoteric
6 iulie 2024