Yoga Sutra comentată de Swami Vivekananda (III)

 

Continuăm prezentarea tratatului fundamental Yoga Sutra, scris de înţeleptul Patanjali, împreună cu comentariile lui Swami Vivekananda, care a urmărit să facă accesibile gândirii occidentalilor învăţăturile esenţiale cuprinse în această lucrare, referitoare la practica yoga şi nivelurile distinctive în abordarea concentrării mentale şi a stării de extaz dumnezeiesc.

Citiți a doua parte a articolului

Capitolul 1 – SAMADHI PADA
Capitolul referitor la starea de extaz

(continuare)

8. Cunoaşterea greşită este o concepţie falsă care nu reflectă realitatea aşa cum este.

Următoarea clasă de VRITTI-uri sunt cele care se nasc din confundarea unui aspect cu celălalt, aşa cum o bucată de sidef ar putea fi luată drept argint.

9. O imagine evocată prin cuvinte care nu corespunde unui obiect real este VIKALPA – imaginaţie.

Există şi o altă categorie de VRITTI-uri denumită VIKALPA. Se rosteşte un cuvânt, iar noi nu avem răbdare să-i aprofundăm înţelesul şi tragem imediat o concluzie. Acesta este semnul slăbiciunii lui CHITTA.

Acum puteţi înţelege teoria stăpânirii de sine. Cu cât omul este mai slab, cu atât are mai puţin control. Priviţi-vă mereu din această perspectivă. Când vă veţi afla pe punctul de a vă supăra sau de a vă simţi nefericiţi, gândiţi-vă de ce anumite veşti care au ajuns la voi vă aruncă mintea în VRITTI-uri.

10. Modificarea minţii care se bazează pe absenţa oricărei activităţi mentale este somnul profund fără vise.

Următoarea clasă de VRITTI-uri se numeşte somn şi vis. Când ne trezim, ştim că am dormit; putem să ne amintim doar percepţiile. Ceea ce nu percepem, nu putem să memorăm niciodată.

Fiecare reacţie este un val pe suprafaţa lacului. Dar, dacă în timpul somnului mintea nu face valuri, nu va avea nicio percepţie, fie ea benefică sau nefastă; drept urmare nu vom avea ce să ne amintim.

Motivul pentru care ne amintim că am dormit este faptul că în timpul somnului au existat şi s-au manifestat anumite unde mentale. Memoria este o altă categorie de VRITTI-uri, denumită SMRITI.

11. Memoria este evocarea unor experienţe din trecut.

Memoria poate fi generată de cele trei tipuri anterioare de VRITTI-uri. Spre exemplu, auzim un cuvânt. Acel cuvânt este ca o piatră pe lacul CHITTA ce produce o undă care determină apariţia unei serii de unde; aceasta este memoria.

Aşa se petrece şi în somn. Când acest tip special de undă denumit somn îi induce CHITTA-ei o undă de memorie, se numeşte vis.

Visul este o altă formă de undă care în stare de veghe se numeşte memorie.

12. Încetarea suferinţei este rezultatul practicii interioare constante şi a non-ataşamentului (a detaşării).

Pentru ca mintea să atingă non-ataşamentul e necesar să fie limpede, bună şi raţională.

De ce e necesar să practicăm? Pentru că fiecare acţiune este ca pulsaţia ce tremură pe suprafaţa lacului. Ce rămâne după ce vibraţia se stinge? Rămân SAMSKARA-urile, impresiile.

Când aceste impresii sunt exercitate în număr mare asupra minţii, se unesc şi devin un obicei. Se spune că „obiceiul este a doua natură”, de altfel este şi întâia natură şi întreaga natură a omului; tot ceea ce suntem este rezultatul obiceiului.

Acest aspect ne consolează, căci în cazul în care este vorba doar de obicei, putem să ni-l însuşim sau să ne debarasăm de el oricând.

Fiecare SAMSKARA are un rezultat. Caracterul nostru este suma totală a tuturor acestor amprente şi, în concordanţă cu cele predominante, dobândeşte o nuanţă anume.

Dacă binele prevalează, omul devine bun, dacă răutatea prevalează, omul devine rău, dacă bucuria prevalează, omul devine fericit.

Singurul remediu pentru obiceiurile rele sunt obiceiurile bune; toate obiceiurile rele care au lăsat urme pot fi controlate de obiceiuri bune.

Perseveraţi în a face bine, în a nutri gânduri sfinte; este singurul mod de a suprima impresiile inferioare. Nu spuneţi niciodată că un om este fără speranţă, pentru că el reprezintă doar un caracter, un snop de obiceiuri care pot fi întrerupte de altele noi, mai bune. Caracterul este creat de obiceiuri repetitive, în consecinţă doar obiceiurile repetate îl pot îndrepta.

13. Dintre acestea două, ABHYASA – practica interioară constantă – este efortul de a fi în permanenţă ferm stabilit în propriul Sine.

Ce este practica? Tentativa de a menține mintea în forma de CHITTA, împiedicând-o să fie tulburată de valuri.

14. Capătă o temelie puternică atunci când este menţinut mult timp fără întrerupere şi cu umilă devoţiune.

Controlul nu poate fi obţinut într-o singură zi, ci printr-o practică susţinută, îndelungată.
 
15. Prima etapă în VAIRAGYA – abandonarea dorinţelor: stoparea, prin efort conştient, a auto-indulgenţei faţă de setea de plăceri senzuale.

Cele două motivaţii ale acţiunilor noastre sunt ceea ce noi înşine vedem şi experienţa altora. Aceste două forţe produc în minte, pe suprafaţa lacului, diferite unde. Forţa ce le poate combate şi poate înfrâna mintea este renunţarea.

Merg pe stradă, un om se apropie de mine şi-mi ia ceasul. Aceasta este propria mea experienţă. O văd eu însumi, CHITTA mea este cuprinsă imediat de un val care ia forma furiei. Nu-i permiteţi acestuia să apară. Dacă nu puteţi preveni acest fenomen, n-aţi obţinut nimic; dacă puteţi, dispuneţi de VAIRAGYA.

În mod similar, experienţa orientată spre lumesc ne învaţă că plăcerile simţurilor sunt idealul suprem. Acestea sunt tentaţii teribile.

A le refuza şi a nu permite minţii să ia forma de val care le include înseamnă renunţare; a controla cele două tipuri de forţe motivante ce provin din experienţa mea personală şi din cea a celorlalţi, împiedicându-le astfel să preia controlul asupra CHITTA-ei şi s-o conducă este VAIRAGYA.

Acestea e necesar să fie controlate de minte, nu de tentații. Acest gen de forţă mentală se numeşte renunţare. VAIRAGYA este singura cale spre libertate.

16. Etapa ultimă în VAIRAGYA – abandonarea dorinţelor: dispariţia tuturor dorinţelor prin cunoaşterea naturii esenţiale a lui PURUSHA, Sinele suprem.

Când dispare până şi atracţia faţă de calităţi, apare cea mai înaltă manifestare a puterii.

Întâi să înţelegem ce este PURUSHA, Sinele suprem, şi ce sunt calităţile.

În viziunea filosofiei yoga, întreaga natură se compune din trei calităţi: TAMAS, RAJAS şi SATTVA. Ele se manifestă în lumea fizică sub forma atracţiei, a repulsiei şi a echilibrului.

Tot ce se află în natură, toate aceste manifestări, sunt combinări şi recombinări ale acestor trei forţe. Această natură a fost divizată de înţelepţi în diferite categorii. Sinele omului este dincolo de toate acestea, dincolo de natură, este luminos prin sine însuşi. Este pur şi perfect Orice inteligenţă vedem în natură este doar o reflexie a Sinelui asupra acesteia. Natura ca atare este nesimţitoare. E necesar să ţineţi minte că, de fapt, cuvântul natură include şi mintea; mintea este în natură; gândul este în natură; de la gând pană la cea mai de jos formă de materie, totul este în natură, manifestarea naturii.

Această natură a acoperit Sinele omului şi când natura se retrage, Sinele se dezvăluie şi apare în întreaga Sa glorie. Acest non-ataşament descris în aforismul 15 (drept controlul naturii) este cel mai de preţ ajutor pe calea descoperirii Sinelui.

Următorul aforism defineşte SAMADHI, care este scopul yoghinului.

Citiți partea a patra a articolului

Articol preluat din revista Yoga Magazin, nr. 84.

Citiți și:

O scurtă incursiune edificatoare în teoriile psihologice referitoare la memoria fiinţei umane

Planul cauzal al conştiinţei (starea de somn profund)

KARMA ne modelează într-un mod tainic viaţa

 

yogaesoteric
21 iunie 2020